- Probabil că România ar ajuta-o substanțial pe Maia Sandu dacă i-ar susține activ cauza, și anume, combaterea corupției, în jurul căreia dorește să-i coaguleze pe toți cetățenii exasperați de acest flagel, indiferent de etnie sau de ideologie. În acest context, tema unionistă ar trebui să treacă pe un plan secundar, urmând a fi reluată la momentul potrivit. Dacă România va reuși, în schimb, să se ralieze activ cauzei anti-corupție, fiind ea însăși un model în acest sens, atunci va putea ajuta R. Moldova, acest stat capturat de o mână de oligarhi, mai mult decât dubioși, să-și schimbe destinul. Promisiunea unui ajutor economic în cazul victoriei candidatului pro-european ar fi, de asemenea, binevenită, într-un stat subminat de sărăcie și obișnuit să depindă de Rusia. Problema este că România nu și-a clarificat relațiile cu principalul exponent al corupției endemice din R. Moldova, Vladimir Plahotniuc, susținător din umbră al lui Igor Dodon, dar și cetățean român și amic cu fostul premier, Victor Ponta. În plus, premierul instalat de el anul trecut a fost exagerat de bine primit în România. Așadar, dacă PSD ar câștiga alegerile, ce încredere ar putea avea în noi tabăra anti-corupție din Moldova? O poziție mai fermă de combatere a corupției și a oligarhilor ar fi deci mai mult decât necesară, măcar din partea președintelui Iohannis - pentru binele românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Totodată, mass media din România ar putea populariza consecvent și insistent mesajul Maiei Sandu, ajutând-o astfel să învingă dominația posturilor pro-ruse și să-i atragă la urne pe cei peste 150.000 de alegători de care are nevoie pentru a-l învinge pe candidatul lui Putin și al lui Plahotniuc. Din păcate, prea puține instituții media acordă atenția cuvenită acestor alegeri, cu o miză istorică nu numai la nivel național, ci și la nivel geopolitic. Iar în plan politic, dezinteresul este atât de îngrijorător, încât te întrebi dacă România dorește cu adevărat să sprijine lupta anti-corupție din R. Moldova. Dacă nu ne trezim rapid, riscăm ca istoria să ne prindă din nou nepregătiți și să-i mai trădăm odată pe frații noștri de peste Prut, cum am făcut-o și în 1940. Tot de frica rușilor?
- Ca întotdeauna, partidele politice au furat startul în campania electorală, care, oficial, începe abia săptămâna viitoare. PSD și ALDE s-au dovedit extrem de active, în timp ce PNL și USR mizează totul pe Dacian Cioloș. În aceste condiții, se profilează oare o nouă victorie zdrobitoare a PSD, ca în 2012?
- Nu putem anticipa deocamdată rezultatul alegerilor, dar putem spune că, dacă electoratul anti-PSD nu se va simți reprezentat, cum s-a întâmplat în 2012, PSD și aliații săi vor stabili din nou regulile jocului. În plus, PSD s-a dezlănțuit la capitolul promisiunilor care vizează și alte categorii decât electoratul său tradițional, promițând scutiri de taxe, nu numai pensionarilor, ci și medicilor și liber profesioniștilor. Adversarii PSD, în speță PNL și USR, nu promit nimic legat de buzunarul cetățeanului. De altfel, nimeni nu știe încă dacă au și altă ofertă decât bannerele cu Dacian Cioloș. Faptul că promisiunile lui Liviu Dragnea nu sunt dublate și de precizarea sursei finanțării nu are nici o importanță în campanie. Nu mai vorbim de orgia tăierii de taxe, care a trecut fără probleme, cu votul unanim al tuturor partidelor, aliniate disciplinat sub stindardul populismului iresponsabil fluturat de PSD. Totodată, PSD și-a activat brațul sindical, manevrând abil și cinic procedurile parlamentare, astfel încât nu guvernul, ci majoritatea PSD din Parlament să rezolve problemele salariale ale personalului medical sau cererile transportatorilor. PNL și USR au fost lăsate în afara jocului, ca și guvernul tehnocrat, pe care aceste partide îl susțin. Pe scurt, tot ce are de oferit tabăra anti-PSD este imaginea lui Dacian Cioloș, de om corect și de bun simț și de funcționar european competent. Bilanțul guvernului său este însă prea puțin convingător, fie și numai pentru că în domenii nevralgice, ca sănătatea, educația sau companiile de stat, a lipsit curajul măsurilor radicale, care ar fi putut convinge electoratul că Dacian Cioloș poate cu adevărat scoate România din marasm. În plus, domnul Cioloș nu candidează personal, ci plutește în zona vagă și contraproductivă a apolitismului și îi invită pe cei care-l susțin să voteze pentru candidații prea puțin convingători ai unui partid compromis. Este o stratagemă bizară, care s-ar putea să le explodeze în față, atât liberalilor, cât și premierului.
Cinic și versat în lupta electorală, PSD are deci toate șansele să câștige alegerile și chiar să dea viitorul premier. În fond, președintele Iohannis nu a exclus un premier desemnat de PSD, ci doar unul penal. Liviu Dragnea poate fi deci premier din umbră, desemnându-și un apropiat ca premier de fațadă. Ar fi nevoie de o minune ca acest lucru să nu se întâmple. Iar dacă se va întâmpla, atunci vom vedea și ce strategie va aplica PSD pentru a scăpa de DNA. Doar nu v-ați imaginat că partidul lui Liviu Dragnea are alt scop!