Era în 1990 şi de atunci zidurile aproape s-au surpat. Stau aninate de câţiva stâlpi de lemn, puşi de părintele satului, ca să nu se prăbuşească de tot.
Nici nu are importanţă unde se află această biserică, pentru că povestea ei este, cam peste tot, aceeaşi. Avem lăcaşe de o valoare inestimabilă, aflate în pragul dispariţiei. Dacă la bisericile de zid situaţia mai poate fi, uneori, salvată, la cele de lemn, nu mai e aproape nimic de făcut. Multe din ele s-au culcat, definitiv, în ţărână. De vină sunt, în primul rând, documentaţiile tehnice stufoase, care urcă preţul restaurării la cer. Dacă la o biserică de zid poate că accepţi un cost exorbitant, gândindu-te la restaurarea migăloasă a frescelor, la bisericile din lemn banii ceruţi pentru expertiză sunt aşa de mulţi, încât par a ascunde interese găunoase. Iar sursele mele îmi spun că acele interese au reuşit să lege firmele de expertiză de buzunarele angajaţilor din minister.
Pentru un preot de ţară e foarte simplu să repare o grindă putredă sau acoperişul de şiţă de la o biserică de lemn foarte veche. E nu numai simplu, ci şi foarte ieftin, pentru că are pădurea aproape şi meşterii în sat. Dar când studiul pentru înlocuirea unei grinzi sau a unui acoperiş costă mai mult decât o casă, majoritatea renunţă. Sunt şi slujitori ai Domnului care şi-au asumat riscul, salvându-şi lăcaşele. Au făcut-o însă sub ameninţarea puşcăriei, pentru că renovarea unui monument istoric fără documentaţie la zi este caz penal.
La despărţire, părintele de care v-am vorbit la început mi-a povestit despre întâlnirea de la Ministerul Culturii cu oficialul responsabil de avizarea restaurării.
"Omul cu pricina, care avea o funcţie înaltă, mi-a spus direct, în faţă - «Părinte, ca să restaurezi biserica asta te costă un milion de euro!». Dar eu pot să o repar cu mult mai puţin şi să o salvez! «Dacă o salvezi fără documentaţie, intri la puşcărie!». Şi dacă nu o repar, pentru că nu am de unde să scot un milion de euro într-un sat de câmpie, iar ea se prăbuşeşte, intri dumneata la puşcărie? «Nu părinte! Dacă nu o repari, iar ea se prăbuşeşte, nu intră nimeni!»."