Trăiesc necunoscuţi printre noi oameni de valoare care-şi consacră viaţa domeniilor ce-i pasionează, fără ambiţii de vizibilitate sau de câştiguri materiale. Din această categorie - pe care o admir cu atât mai tare, cu cât mulţi dintre cei ce ies în faţă autopromovându-se gălăgios sunt nişte impostori - face parte şi Mariana Neţ. Cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi profesor universitar, domeniile ei de competenţă adevărată se întind de la lexicologie, semiotică şi poetică la studii culturale, istoria mentalităţilor şi până la stiluri de viaţă. În plus, are şi un original talent de scriitor, cu asociaţii surprinzătoare, formulări memorabile şi implicare subiectivă, astfel încât, departe de orice fadoare academică, poate captiva cititorul de toată mâna. Cei care apreciază eseistica lui Umberto Eco au în Mariana Neţ un echivalent românesc. Cred că nu e hazardată comparaţia, mai ales în ceea ce priveşte ingeniozitatea, erudiţia transpusă subtil pe înţelesul oricui, miza morală fără ostentaţie, spiritul ludic. Poliglotă, nu doar că a tradus zece volume din franceză şi engleză, dar a scris ea însăşi direct în aceste limbi cărţi publicate la edituri pretenţioase din Franţa, Austria şi SUA, pe lângă multe articole apărute în reviste străine. E cu siguranţă mai apreciată afară, unde a fost invitată să conferenţieze şi să ţină cursuri în vreo 13 ţări, decât acasă. Dovadă - cartea ei "Alexandre Dumas écrivain du 21e siécle" a avut la editura pariziană L'Harmattan o a doua ediţie, iar de curând, editura americană Common Ground i-a publicat o carte cu titlul "Once upon Two Cities" în care sunt comparate New York-ul şi Bucureştiul în perioada 1865-1914. Documentat îndelung pe speze proprii, cu imagini de epocă luate din arhive şi muzee pentru a fi comentate în stilul ei original şi spectaculos, volumul s-ar cuveni să apară şi în versiune românească la una dintre editurile noastre care să-i asigure şi publicitatea meritată. Cartea pe care vi-o recomand azi vă va edifica asupra inteligenţei şi farmecului stilistic ale unei scriitoare pentru care trăirile intelectuale îşi găsesc expresia memorabilă, curajoasă de multe ori, căci niciodată nu merge pe căi bătute. În 23 de eseuri scurte, pe teme variate şi mereu surprinzătoare extrase din basmele populare şi culte, din marii clasici şi autori moderni, din cărţi de raftul întâi şi din cele de succes comercial, Mariana Neţ trece cu uşurinţă de la trecut la prezent, de la literatură la arte plastice, muzică, arhitectură, de la anecdotă la sugestia filosofică şi de la umorul fin la reflecţii existenţiale grave. Luând exemple atât de eteroclite, de la Shakespeare la "Harry Potter" şi de la "Harap-Alb" la Coelho, ea descoperă mereu, în cel mai mic numitor comun, nuanţe care te lasă cu gura căscată. Iată o mostră: "O cultură mică e un şarpe boa care a înghiţit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoştită, Micul Prinţ nu suferă pentru atâta lucru (...). Şi Ulise, soţ risipitor, se întoarce în cultura-i mică. Pe o stea a sa, unde are o floare şi o oaie... Şi pentru Ulise, vălul e neterminat. O cultură mică niciodată n-a spus ultimul cuvânt. În asta stă forţa Penelopei". Spectacolul "capriciilor" Marianei Neţ te include în bucuria ei efervescentă de a descoperi sensuri noi.
Selectia "Formula AS"
* Mariana Neţ, "Capricii pe teme de basm", cuvânt înainte de Monica Pillat, Editura Eikon (tel. 021/348.14.74), 194 p.
Trăiesc necunoscuţi printre noi oameni de valoare care-şi consacră viaţa domeniilor ce-i pasionează, fără ambiţii de vizibilitate sau de câştiguri materiale. Din această categorie - pe care o admir cu atât mai tare, cu cât mulţi dintre cei ce ies în faţă autopromovându-se gălăgios sunt nişte impostori - face parte şi Mariana Neţ. Cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi profesor universitar, domeniile ei de competenţă adevărată se întind de la lexicologie, semiotică şi poetică la studii culturale, istoria mentalităţilor şi până la stiluri de viaţă. În plus, are şi un original talent de scriitor, cu asociaţii surprinzătoare, formulări memorabile şi implicare subiectivă, astfel încât, departe de orice fadoare academică, poate captiva cititorul de toată mâna. Cei care apreciază eseistica lui Umberto Eco au în Mariana Neţ un echivalent românesc. Cred că nu e hazardată comparaţia, mai ales în ceea ce priveşte ingeniozitatea, erudiţia transpusă subtil pe înţelesul oricui, miza morală fără ostentaţie, spiritul ludic. Poliglotă, nu doar că a tradus zece volume din franceză şi engleză, dar a scris ea însăşi direct în aceste limbi cărţi publicate la edituri pretenţioase din Franţa, Austria şi SUA, pe lângă multe articole apărute în reviste străine. E cu siguranţă mai apreciată afară, unde a fost invitată să conferenţieze şi să ţină cursuri în vreo 13 ţări, decât acasă. Dovadă - cartea ei "Alexandre Dumas écrivain du 21e siécle" a avut la editura pariziană L'Harmattan o a doua ediţie, iar de curând, editura americană Common Ground i-a publicat o carte cu titlul "Once upon Two Cities" în care sunt comparate New York-ul şi Bucureştiul în perioada 1865-1914. Documentat îndelung pe speze proprii, cu imagini de epocă luate din arhive şi muzee pentru a fi comentate în stilul ei original şi spectaculos, volumul s-ar cuveni să apară şi în versiune românească la una dintre editurile noastre care să-i asigure şi publicitatea meritată. Cartea pe care vi-o recomand azi vă va edifica asupra inteligenţei şi farmecului stilistic ale unei scriitoare pentru care trăirile intelectuale îşi găsesc expresia memorabilă, curajoasă de multe ori, căci niciodată nu merge pe căi bătute. În 23 de eseuri scurte, pe teme variate şi mereu surprinzătoare extrase din basmele populare şi culte, din marii clasici şi autori moderni, din cărţi de raftul întâi şi din cele de succes comercial, Mariana Neţ trece cu uşurinţă de la trecut la prezent, de la literatură la arte plastice, muzică, arhitectură, de la anecdotă la sugestia filosofică şi de la umorul fin la reflecţii existenţiale grave. Luând exemple atât de eteroclite, de la Shakespeare la "Harry Potter" şi de la "Harap-Alb" la Coelho, ea descoperă mereu, în cel mai mic numitor comun, nuanţe care te lasă cu gura căscată. Iată o mostră: "O cultură mică e un şarpe boa care a înghiţit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoştită, Micul Prinţ nu suferă pentru atâta lucru (...). Şi Ulise, soţ risipitor, se întoarce în cultura-i mică. Pe o stea a sa, unde are o floare şi o oaie... Şi pentru Ulise, vălul e neterminat. O cultură mică niciodată n-a spus ultimul cuvânt. În asta stă forţa Penelopei". Spectacolul "capriciilor" Marianei Neţ te include în bucuria ei efervescentă de a descoperi sensuri noi.
Trăiesc necunoscuţi printre noi oameni de valoare care-şi consacră viaţa domeniilor ce-i pasionează, fără ambiţii de vizibilitate sau de câştiguri materiale. Din această categorie - pe care o admir cu atât mai tare, cu cât mulţi dintre cei ce ies în faţă autopromovându-se gălăgios sunt nişte impostori - face parte şi Mariana Neţ. Cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi profesor universitar, domeniile ei de competenţă adevărată se întind de la lexicologie, semiotică şi poetică la studii culturale, istoria mentalităţilor şi până la stiluri de viaţă. În plus, are şi un original talent de scriitor, cu asociaţii surprinzătoare, formulări memorabile şi implicare subiectivă, astfel încât, departe de orice fadoare academică, poate captiva cititorul de toată mâna. Cei care apreciază eseistica lui Umberto Eco au în Mariana Neţ un echivalent românesc. Cred că nu e hazardată comparaţia, mai ales în ceea ce priveşte ingeniozitatea, erudiţia transpusă subtil pe înţelesul oricui, miza morală fără ostentaţie, spiritul ludic. Poliglotă, nu doar că a tradus zece volume din franceză şi engleză, dar a scris ea însăşi direct în aceste limbi cărţi publicate la edituri pretenţioase din Franţa, Austria şi SUA, pe lângă multe articole apărute în reviste străine. E cu siguranţă mai apreciată afară, unde a fost invitată să conferenţieze şi să ţină cursuri în vreo 13 ţări, decât acasă. Dovadă - cartea ei "Alexandre Dumas écrivain du 21e siécle" a avut la editura pariziană L'Harmattan o a doua ediţie, iar de curând, editura americană Common Ground i-a publicat o carte cu titlul "Once upon Two Cities" în care sunt comparate New York-ul şi Bucureştiul în perioada 1865-1914. Documentat îndelung pe speze proprii, cu imagini de epocă luate din arhive şi muzee pentru a fi comentate în stilul ei original şi spectaculos, volumul s-ar cuveni să apară şi în versiune românească la una dintre editurile noastre care să-i asigure şi publicitatea meritată. Cartea pe care vi-o recomand azi vă va edifica asupra inteligenţei şi farmecului stilistic ale unei scriitoare pentru care trăirile intelectuale îşi găsesc expresia memorabilă, curajoasă de multe ori, căci niciodată nu merge pe căi bătute. În 23 de eseuri scurte, pe teme variate şi mereu surprinzătoare extrase din basmele populare şi culte, din marii clasici şi autori moderni, din cărţi de raftul întâi şi din cele de succes comercial, Mariana Neţ trece cu uşurinţă de la trecut la prezent, de la literatură la arte plastice, muzică, arhitectură, de la anecdotă la sugestia filosofică şi de la umorul fin la reflecţii existenţiale grave. Luând exemple atât de eteroclite, de la Shakespeare la "Harry Potter" şi de la "Harap-Alb" la Coelho, ea descoperă mereu, în cel mai mic numitor comun, nuanţe care te lasă cu gura căscată. Iată o mostră: "O cultură mică e un şarpe boa care a înghiţit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoştită, Micul Prinţ nu suferă pentru atâta lucru (...). Şi Ulise, soţ risipitor, se întoarce în cultura-i mică. Pe o stea a sa, unde are o floare şi o oaie... Şi pentru Ulise, vălul e neterminat. O cultură mică niciodată n-a spus ultimul cuvânt. În asta stă forţa Penelopei". Spectacolul "capriciilor" Marianei Neţ te include în bucuria ei efervescentă de a descoperi sensuri noi.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
