"Trebuie să avem politicieni curaţi, şi acest criteriu (cel al integrităţii - n.n.) va fi criteriul eliminator", a spus preşedintele. Declaraţia a lovit în cel mai vulnerabil punct al clasei politice din România, o clasă coruptă endemic, putredă de la naştere, în lipsa "cezarienei" numite lustraţie, cum cerea celebrul punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, din 1990. Nu ne-am propus să analizăm aici cauzele degradării celor care au devenit "elita politică" a ţării sau să enumerăm cazurile flagrante de afacerism veros, în care au fost implicaţi politicienii, indiferent de orientarea lor ideologică proclamată. Lista ar fi prea lungă şi nu ar schimba cu nimic situaţia actuală. Constatarea că întreaga clasă politică (cu acele excepţii care confirmă regula) s-a vădit interesată doar de propria bunăstare, în ciuda declaraţiilor patriotarde, moralist-naţionaliste ori populiste, se bazează pe evidenţă. În anii de după răsturnarea comunismului, România a evoluat extrem de lent spre normalitatea impusă de democraţia reală şi civilitatea indusă de ea. Căderile spectaculoase de "mari lideri", condamnările şi/sau arestările unor politicieni care se autodesemnau drept "reprezentanţi ai poporului" (dar îşi reprezentau doar propriile interese) s-au realizat sub presiunea exercitată de organizaţiile internaţionale din care ţara a trebuit să facă parte pentru a nu dispărea înghiţită de un sistem imperial monopolist şi arbitrar. Rolul DNA, ANI, DIICOT şi al altor organisme de supraveghere a integrităţii a fost şi este acela de a bloca impunerea confuziei între interesul naţional şi cel personal, practicată "într-o veselie" de majoritatea politicienilor români actuali. Oricine poate observa că atunci când vorbesc de "tratamentul colonial" aplicat României, de "infiltraţiile soroşiste" sau de alte primejdii imaginare la adresa ţării, nu urmăresc altceva decât căpuşarea statului, pentru eternizarea poziţiei lor "deasupra" societăţii, indiferent de aspiraţiile acesteia. Declaraţia preşedintelui Iohannis nu s-ar fi produs într-o ţară normală, unde politicienii veritabili nu depăşesc limitele bunului simţ.
Preşedintele a intervenit în jocul politic preelectoral, pentru că, într-adevăr, dacă ne luăm după sondajele publicate în ultima vreme, România riscă să ţină iarăşi afişul unei "originalităţi" păguboase, aceea de a avea un prim-ministru penal, condamnat sau urmărit de Justiţie. Dacă PSD-ul şi sateliţii săi vor câştiga alegerile, cele mai vehiculate nume pentru şefia administraţiei sunt Dragnea, Ponta şi Tăriceanu. Adică, un condamnat penal pentru fraudarea votului la referendum, un urmărit penal pentru foloase necuvenite şi plagiator notoriu, un suspect de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului. "Se sparie gândul", vorba cronicarului, că ţara va fi dată pe mâna unor indivizi care n-au niciun fel de scrupule, atunci când se pune problema dobândirii puterii, a accesului discreţionar la resursele statului. Cei "trei crai" se percep pe ei înşişi drept "statul", după formula lui Ludovic al XIV-lea şi în varianta comunistă a partidului-stat, plasându-se, astfel, deasupra Legii, a responsabilităţii pe care reprezentarea democratică o impune faţă de cetăţeanul obişnuit, parte fundamentală a contractului social. Reacţia lor la declaraţia prezidenţială a fost, din această perspectivă, semnificativă. Preşedintele încalcă Constituţia, ce impune încredinţarea mandatului de premier persoanei desemnate de partidul (sau alianţa de partide) care dobândeşte, în urma votului popular, majoritatea în Parlamentul ţării. Dragnea a anunţat chiar că prin poziţionarea sa publică, Iohannis s-a antepronunţat asupra numelui viitorului prim-ministru, Dacian Cioloş, singurul personaj vizibil calificat, care îndeplineşte toate criteriile de integritate solicitate de o asemenea funcţie. Constituţia nu prevede, desigur, că un individ urmărit sau condamnat de Justiţie nu are dreptul să aspire la cea mai înaltă demnitate a administraţiei ţării, ca de altfel constituţiile tuturor democraţiilor consolidate, dar nicăieri în lumea civilizată, un partid real (şi nu o grupare mafiotă de interese) nu ar îndrăzni să desemneze, fără riscul prăbuşirii în derizoriu şi al amendării la votul cetăţenilor, personaje clasate de Justiţie în categoria penalilor, a devianţilor de la normalitate. "Premiera" pe care PSD-ul şi sateliţii tăi o propun face, încă o dată, România de râsul lumii.
Vehemenţa cu care cei vizaţi, dar şi uriaşa lor maşină mediatică, au atacat declaraţia preşedintelui Iohannis indică, în fapt, altceva. Preşedintele nu l-a nominalizat pe Dacian Cioloş, premierul tehnocrat în funcţiune (care a subliniat că nu se va alinia politic, ducându-şi până la capăt mandatul neutru încredinţat), ci a afirmat că va propune o persoană onorabilă, capabilă să formeze o majoritate parlamentară stabilă. Că această majoritate este dominată de PSD, PNL sau o anume alianţă de partide este o altă poveste. Iohannis s-a poziţionat strict în limitele constituţionalităţii. Ameninţarea cu declanşarea procedurii de suspendare a lui, insinuată de penalii din fruntea partidelor în cauză, nu are obiect. Preşedintele nu a făcut altceva decât să confirme continuarea obiectivelor anunţate la alegerea sa, de primenire a clasei politice existente, prin eliminarea "actorilor" ei corupţi sau prin îndepărtarea lor din funcţiile care le permit să-şi impună şi să perpetueze proastele obiceiuri. S-a văzut deja că partidele "mari" nu sunt în stare să-şi respecte propriile criterii de integritate, să-şi îndepărteze singure, după statutele adoptate de ele însele, liderii corupţi sau imorali. PSD-ul, condus de un condamnat al Justiţiei, şi-a aplicat selectiv "codul de onoare", îndepărtându-i doar pe "baronii" care ameninţau direct autoritatea "şefului", dar nominalizându-l drept cap de listă electorală pe Ponta, unul dintre cei mai corupţi membri ai săi, de teamă că excluderea lui ar scinda partidul. ALDE, gruparea politică a lui C. Popescu-Tăriceanu, şi-a făcut chiar o onoare din a-i aduna pe cei mai lipsiţi de ruşine corupţi, excluşi până şi de partidele care şi-au propus "să privatizeze" statul. Puţini lideri din clasa politică actuală au avut curajul sau demnitatea de a se retrage, ca liberalul Vasile Blaga, din toate funcţiile ocupate până la clarificarea situaţiei sale juridice, deşi PNL-ul are, mai mult ca oricând, nevoie de experienţa lui organizatorică. PSD-ul şi aliaţii săi nu au găsit altă soluţie decât "asaltul" asupra DNA şi târârea în mocirlă a conducerii acesteia, pe baza principiului că, dacă se demonstrează că toată lumea este mânjită, că toate instituţiile statului sunt corupte, cei mai "sprinteni", cei mai vocali şi obraznici câştigă. Pentru un electorat derutat, incapabil să distingă între adevăr şi calomnie, "găselniţa" PSD-ului şi a uneltelor sale partinice duce la blocajul total, la pierderea oricărei speranţe de schimbare, la votul mecanic, dirijat. Despre "orbirea" electoratului vom vorbi însă altă dată.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
