"Trebuie să avem politicieni curați, și acest criteriu (cel al integrității - n.n.) va fi criteriul eliminator", a spus președintele. Declarația a lovit în cel mai vulnerabil punct al clasei politice din România, o clasă coruptă endemic, putredă de la naștere, în lipsa "cezarienei" numite lustrație, cum cerea celebrul punct 8 al Proclamației de la Timișoara, din 1990. Nu ne-am propus să analizăm aici cauzele degradării celor care au devenit "elita politică" a țării sau să enumerăm cazurile flagrante de afacerism veros, în care au fost implicați politicienii, indiferent de orientarea lor ideologică proclamată. Lista ar fi prea lungă și nu ar schimba cu nimic situația actuală. Constatarea că întreaga clasă politică (cu acele excepții care confirmă regula) s-a vădit interesată doar de propria bunăstare, în ciuda declarațiilor patriotarde, moralist-naționaliste ori populiste, se bazează pe evidență. În anii de după răsturnarea comunismului, România a evoluat extrem de lent spre normalitatea impusă de democrația reală și civilitatea indusă de ea. Căderile spectaculoase de "mari lideri", condamnările și/sau arestările unor politicieni care se autodesemnau drept "reprezentanți ai poporului" (dar își reprezentau doar propriile interese) s-au realizat sub presiunea exercitată de organizațiile internaționale din care țara a trebuit să facă parte pentru a nu dispărea înghițită de un sistem imperial monopolist și arbitrar. Rolul DNA, ANI, DIICOT și al altor organisme de supraveghere a integrității a fost și este acela de a bloca impunerea confuziei între interesul național și cel personal, practicată "într-o veselie" de majoritatea politicienilor români actuali. Oricine poate observa că atunci când vorbesc de "tratamentul colonial" aplicat României, de "infiltrațiile soroșiste" sau de alte primejdii imaginare la adresa țării, nu urmăresc altceva decât căpușarea statului, pentru eternizarea poziției lor "deasupra" societății, indiferent de aspirațiile acesteia. Declarația președintelui Iohannis nu s-ar fi produs într-o țară normală, unde politicienii veritabili nu depășesc limitele bunului simț.
Președintele a intervenit în jocul politic preelectoral, pentru că, într-adevăr, dacă ne luăm după sondajele publicate în ultima vreme, România riscă să țină iarăși afișul unei "originalități" păguboase, aceea de a avea un prim-ministru penal, condamnat sau urmărit de Justiție. Dacă PSD-ul și sateliții săi vor câștiga alegerile, cele mai vehiculate nume pentru șefia administrației sunt Dragnea, Ponta și Tăriceanu. Adică, un condamnat penal pentru fraudarea votului la referendum, un urmărit penal pentru foloase necuvenite și plagiator notoriu, un suspect de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului. "Se sparie gândul", vorba cronicarului, că țara va fi dată pe mâna unor indivizi care n-au niciun fel de scrupule, atunci când se pune problema dobândirii puterii, a accesului discreționar la resursele statului. Cei "trei crai" se percep pe ei înșiși drept "statul", după formula lui Ludovic al XIV-lea și în varianta comunistă a partidului-stat, plasându-se, astfel, deasupra Legii, a responsabilității pe care reprezentarea democratică o impune față de cetățeanul obișnuit, parte fundamentală a contractului social. Reacția lor la declarația prezidențială a fost, din această perspectivă, semnificativă. Președintele încalcă Constituția, ce impune încredințarea mandatului de premier persoanei desemnate de partidul (sau alianța de partide) care dobândește, în urma votului popular, majoritatea în Parlamentul țării. Dragnea a anunțat chiar că prin poziționarea sa publică, Iohannis s-a antepronunțat asupra numelui viitorului prim-ministru, Dacian Cioloș, singurul personaj vizibil calificat, care îndeplinește toate criteriile de integritate solicitate de o asemenea funcție. Constituția nu prevede, desigur, că un individ urmărit sau condamnat de Justiție nu are dreptul să aspire la cea mai înaltă demnitate a administrației țării, ca de altfel constituțiile tuturor democrațiilor consolidate, dar nicăieri în lumea civilizată, un partid real (și nu o grupare mafiotă de interese) nu ar îndrăzni să desemneze, fără riscul prăbușirii în derizoriu și al amendării la votul cetățenilor, personaje clasate de Justiție în categoria penalilor, a devianților de la normalitate. "Premiera" pe care PSD-ul și sateliții tăi o propun face, încă o dată, România de râsul lumii.
Vehemența cu care cei vizați, dar și uriașa lor mașină mediatică, au atacat declarația președintelui Iohannis indică, în fapt, altceva. Președintele nu l-a nominalizat pe Dacian Cioloș, premierul tehnocrat în funcțiune (care a subliniat că nu se va alinia politic, ducându-și până la capăt mandatul neutru încredințat), ci a afirmat că va propune o persoană onorabilă, capabilă să formeze o majoritate parlamentară stabilă. Că această majoritate este dominată de PSD, PNL sau o anume alianță de partide este o altă poveste. Iohannis s-a poziționat strict în limitele constituționalității. Amenințarea cu declanșarea procedurii de suspendare a lui, insinuată de penalii din fruntea partidelor în cauză, nu are obiect. Președintele nu a făcut altceva decât să confirme continuarea obiectivelor anunțate la alegerea sa, de primenire a clasei politice existente, prin eliminarea "actorilor" ei corupți sau prin îndepărtarea lor din funcțiile care le permit să-și impună și să perpetueze proastele obiceiuri. S-a văzut deja că partidele "mari" nu sunt în stare să-și respecte propriile criterii de integritate, să-și îndepărteze singure, după statutele adoptate de ele însele, liderii corupți sau imorali. PSD-ul, condus de un condamnat al Justiției, și-a aplicat selectiv "codul de onoare", îndepărtându-i doar pe "baronii" care amenințau direct autoritatea "șefului", dar nominalizându-l drept cap de listă electorală pe Ponta, unul dintre cei mai corupți membri ai săi, de teamă că excluderea lui ar scinda partidul. ALDE, gruparea politică a lui C. Popescu-Tăriceanu, și-a făcut chiar o onoare din a-i aduna pe cei mai lipsiți de rușine corupți, excluși până și de partidele care și-au propus "să privatizeze" statul. Puțini lideri din clasa politică actuală au avut curajul sau demnitatea de a se retrage, ca liberalul Vasile Blaga, din toate funcțiile ocupate până la clarificarea situației sale juridice, deși PNL-ul are, mai mult ca oricând, nevoie de experiența lui organizatorică. PSD-ul și aliații săi nu au găsit altă soluție decât "asaltul" asupra DNA și târârea în mocirlă a conducerii acesteia, pe baza principiului că, dacă se demonstrează că toată lumea este mânjită, că toate instituțiile statului sunt corupte, cei mai "sprinteni", cei mai vocali și obraznici câștigă. Pentru un electorat derutat, incapabil să distingă între adevăr și calomnie, "găselnița" PSD-ului și a uneltelor sale partinice duce la blocajul total, la pierderea oricărei speranțe de schimbare, la votul mecanic, dirijat. Despre "orbirea" electoratului vom vorbi însă altă dată.