A intrigat, din primul moment, suma derizorie, proprie pentru o donaţie anonimă, nicidecum unei ambasade, dar, mai mult decât asta, mesajul ataşat "donaţiei", formulat din perspectiva cinică a Moscovei, care-şi imaginează că-i datorăm Rusiei, respectiv Uniunii Sovietice, nu doar independenţa, ci şi industrializarea şi progresul economic şi social din deceniile de după Al Doilea Război Mondial.
Reacţiile de indignare faţă de gestul diplomaţilor ruşi sunt de înţeles, câtă vreme cei care ne aruncă o ciosvârtă de 100 de euro şi ne "susţin" în recuperarea valorilor naţionale ne sunt datori cu Moldova de dincolo de Prut şi cu o parte semnificativă din tezaur. Însă toată această agitaţie, toată indignarea şi toţi nervii noştri, plus eventualele reacţii agresive, vocale sau fizice, faţă de Ambasada Federaţiei Ruse, nu sunt decât puncte în plus, câştigate de cei care au lansat comunicatul şi videoclipul. Ei tocmai asta şi-au dorit şi tocmai asta au reuşit!
Manipularea online a emoţiilor publice e, de ani de zile, deja, noua formă de "terorism" mondial. O folosesc criminalii de la Statul Islamic, pentru a întreţine tensiunea în Occident, a fost aplicată cu succes în România, când cu bascularea Guvernului Boc, iar acum este folosită cu mare dibăcie de Rusia în războiul ei informatic cu lumea civilizată. Cât e de simplu să enervezi o ţară întreagă şi să deturnezi discursul public pentru câteva zile, cu doar 100 de euro, plus câteva ore de muncă, cât le va fi luat agenţilor cu propaganda detaşaţi la Bucureşti să încropească un mesaj de 70 de secunde! Iar altora le ia şi mai puţin să ne scoată dintr-ale noastre mai rău de atât, pentru că povestea Ambasadei ruse este doar una dintre sutele de capcane pe care Internetul şi reţelele sociale ni le întind zilnic. E atât de multă informaţie otrăvită venită din atât de multe surse şi girată de prieteni virtuali, cu mai mult sau mai puţin discernământ, încât devine tot mai greu să alegi ştirile utile, care îţi sunt de folos, de manipulările grosolane, ce sfârşesc prin a-ţi consuma nervii şi timpul. Tocmai de aceea, răspunsurile cele mai bune la astfel de intoxicări sunt, de multe ori, circumspecţia, echilibrul şi indiferenţa. Cu cât se comentează mai puţin astfel de aberaţii, cu atât mai ineficiente se vor dovedi pe viitor. Avem lucruri mai importante de făcut decât să devenim, fără voia noastră, agenţi de influenţă ai unora sau ai altora. În cazul de faţă, răspunsul cel mai bun faţă de indecenţa Federaţiei Ruse e să contribuim noi înşine la achiziţionarea "Cuminţeniei Pământului". Căci ironia grosieră a ambasadei de pe Kiseleff se referă şi la incapacitatea noastră de a ne apăra valorile...