Puterea rugăciunii

Credinţă, Nădejde, Dragoste

Stimată redacţie,
Sunt peste 20 ani de când aştept cu aceeaşi nerăbdare, săptămână de săptă­mână, revista dumneavoastră. Mărturi­sesc că de fiecare dată parcurg cu aceeaşi atenţie fiecare pagină şi fiecare articol. Foarte mult au însemnat pentru mine paginile de "Spiritualitate" ale re­vistei, din care pot spune că am învăţat foarte multe lucruri valoroase pentru suflet. De asemenea, am urmărit şi citit de fiecare dată articolele despre "Pute­rea Rugăciunii", în care mulţi semeni ai noştri au mărturisit despre încercările primite de la viaţă şi despre minunile pe care Bunul Dumnezeu, prin mijlocirea sfinţilor (Sf. Nectarie, Sf. Mina, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Rusu etc.) le-a săvâr­şit cu ei. Citeam acele articole şi mă gândeam că, cine ştie, fiind trecută de 50 ani, ar putea veni vremea să fiu şi eu într-o situaţie-limită şi să fie nevoie să-L rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute. Nu m-aş fi gândit însă nicio­dată că cel care ar putea să fie într-o situaţie ase­mănă­toare celor care relatau despre cele mai urâte întâmplări de la limita dintre via­ţă şi moarte ar putea fi... uni­cul meu co­pil, toată averea vieţii mele!
Da, acum mai bine de 2 ani de zile, fiica mea care abia terminase fa­cul­ta­tea a aflat, în urma unor investigaţii labo­rioase, că are... cancer! Prognosti­cul era cât se poate de sumbru - câteva luni! Am simţit că mă aflu în pragul nebu­niei, am uitat de tot şi de toate. Am gân­­dit că acesta este de fapt şi sfârşitul meu, pen­tru că o aşa durere şi spaimă mi se păreau de nesu­por­tat pentru mine. Totuşi, într-un mo­ment de luciditate, mi-am amintit de măr­turiile celor care trecuseră prin ase­menea necazuri - din articolele citite în revistă şi am început să citesc: Acatistul Sf. Nectarie Tauma­turgul - Izbăvitorul de cancer, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, iar când puteam, şi la prânz, plângând şi implo­rându-L să-mi ducă rugăciunea Maicii Domnului şi Bunului Dumnezeu, să-mi ajute copilul să tră­ias­că, să se bucure de viaţă şi de roadele muncii lui.
De asemenea, am citit zilnic - dimi­neaţa, acatistul fiecărei zile, iar seara, înainte de culcare - Primul şi al Doilea Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În acelaşi timp, am trimis pomelnice pentru iertare de păcate, să­nă­tate şi ajutor în cumplita boală pentru copilul meu la mai multe sfinte mânăs­tiri şi chiar am mers şi m-am închinat, împreună cu soţul meu, la Mânăstirea "Radu Vodă", la moaştele Sfântului Nectarie, la Mânăstirea Ghighiu şi la mânăstiri din Moldova (Mânăstirea Sihăstria, Mânăstirea Secu, Mânăstirea "Petru Vodă" etc.), unde, cu lacrimi în ochi, m-am rugat Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor, să facă o minune cu copilul nostru.
Dintr-odată, la puţin timp după pele­rinajul nostru, în sufletul meu s-a stre­curat un licăr de speranţă, dispe­rarea se mai domolise şi parcă ceva îmi spunea că nu este chiar aşa de rău, după cum spun rezultatele investigaţiilor şi me­dicii, şi că Dumnezeu, în marea Sa bu­nă­tate, văzând disperarea noastră, îmi va ajuta copilul să trăiască.
De la aflarea diagnosticului, în mai puţin de o lună, fiica mea a fost operată, a trecut cu bine teste, dar... rezultatele anatomopatologice nu erau deloc îmbu­cu­rătoare. A urmat protocolul terapiei res­pective cu 3 şedinţe destul de urâte şi urmează în continuare tratamentul prescris de medici. Merge la control pe­riodic şi urmăreşte evoluţia bolii cu mare atenţie. Se simte bine, s-a căsă­to­rit, merge la serviciu şi, ce este mai im­portant... trăieşte!
Nu găsesc cuvinte să-i mulţumesc Bunului Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ce a făcut pentru noi. Sunt sigură că în marea Sa bunătate şi primind rugă­ciu­nile noastre de la Sfinţii cei mai dragi şi grabnici ajutători mie: Sf. Nec­tarie, Sf. Mina, Sf. Nicolae, şi-a făcut milă de noi - împreună cu Măi­cuţa Dom­nului şi a înfăptuit o minune cu copilul meu, trimi­ţându-i sănătate.
Acum, după toate cele pe care le-am trecut, pot spune şi eu că bunătatea şi mila Bunului Dum­nezeu sunt fără mar­gini! Sunt convinsă că, văzând dispe­rarea noastră şi dorinţa copilului meu de a trăi, nu m-a lăsat, s-a milostivit spre noi.
M-am convins acum, pe pielea mea, că reţeta prin care putem primi aju­tor de la Bunul Dum­nezeu în toate nevoile şi ne­cazurile noastre se compune din: * Post (miercurea şi vinerea şi toate pos­turile din an). * Rugăciune (sinceră şi fier­binte cu "sfărâmare de suflet", atât par­ticulară cât şi prin participarea în fiecare duminică la Sfânta Liturghie). * Mi­lostenie la sfânta biserică (făcută din inimă şi cu toată dragostea pentru cel în lipsuri şi nevoi). De asemenea, pot spu­ne că nimic nu este imposibil, când simţi că-L ai pe Bunul Dumnezeu ală­turi de tine şi ai cele trei virtuţi creştine: Credinţă, Nădejde, Dragoste!
Am scris aceste lucruri pe care fără îndoială multă lume le ştie, pentru a con­­firma (a câta oară?!) puterea ru­gă­ciu­nii şi să arăt că minuni se fac şi în zi­lele noastre, dar nu avem ochi să le ve­dem!
Îi mulţumesc Sfântului Nectarie Tau­­ma­turgul că a primit rugăciunile mele şi nu m-a lăsat, le-a dus Maicii Domnu­lui şi Bunului Dumnezeu şi a săvârşit o minune cu copilul meu!
Să ne rugăm sfinţilor cu încredere, pentru că ei nu ne părăsesc niciodată! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru!

P.S. Pentru că oraşul în care trăim este unul mic, în care toată lumea se cunoaşte, nu aş dori să-mi dau numele şi nici amănunte despre boală - care consider că sunt mai puţin importante pentru cititori! Importantă este lucrarea Bunului Dumnezeu, care a fost făcută cu noi!
O mamă "încercată"