Stimată redacție,
Sunt peste 20 ani de când aștept cu aceeași nerăbdare, săptămână de săptămână, revista dumneavoastră. Mărturisesc că de fiecare dată parcurg cu aceeași atenție fiecare pagină și fiecare articol. Foarte mult au însemnat pentru mine paginile de "Spiritualitate" ale revistei, din care pot spune că am învățat foarte multe lucruri valoroase pentru suflet. De asemenea, am urmărit și citit de fiecare dată articolele despre "Puterea Rugăciunii", în care mulți semeni ai noștri au mărturisit despre încercările primite de la viață și despre minunile pe care Bunul Dumnezeu, prin mijlocirea sfinților (Sf. Nectarie, Sf. Mina, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Rusu etc.) le-a săvârșit cu ei. Citeam acele articole și mă gândeam că, cine știe, fiind trecută de 50 ani, ar putea veni vremea să fiu și eu într-o situație-limită și să fie nevoie să-L rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute. Nu m-aș fi gândit însă niciodată că cel care ar putea să fie într-o situație asemănătoare celor care relatau despre cele mai urâte întâmplări de la limita dintre viață și moarte ar putea fi... unicul meu copil, toată averea vieții mele!
Da, acum mai bine de 2 ani de zile, fiica mea care abia terminase facultatea a aflat, în urma unor investigații laborioase, că are... cancer! Prognosticul era cât se poate de sumbru - câteva luni! Am simțit că mă aflu în pragul nebuniei, am uitat de tot și de toate. Am gândit că acesta este de fapt și sfârșitul meu, pentru că o așa durere și spaimă mi se păreau de nesuportat pentru mine. Totuși, într-un moment de luciditate, mi-am amintit de mărturiile celor care trecuseră prin asemenea necazuri - din articolele citite în revistă și am început să citesc: Acatistul Sf. Nectarie Taumaturgul - Izbăvitorul de cancer, de două ori pe zi, dimineața și seara, iar când puteam, și la prânz, plângând și implorându-L să-mi ducă rugăciunea Maicii Domnului și Bunului Dumnezeu, să-mi ajute copilul să trăiască, să se bucure de viață și de roadele muncii lui.
De asemenea, am citit zilnic - dimineața, acatistul fiecărei zile, iar seara, înainte de culcare - Primul și al Doilea Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În același timp, am trimis pomelnice pentru iertare de păcate, sănătate și ajutor în cumplita boală pentru copilul meu la mai multe sfinte mânăstiri și chiar am mers și m-am închinat, împreună cu soțul meu, la Mânăstirea "Radu Vodă", la moaștele Sfântului Nectarie, la Mânăstirea Ghighiu și la mânăstiri din Moldova (Mânăstirea Sihăstria, Mânăstirea Secu, Mânăstirea "Petru Vodă" etc.), unde, cu lacrimi în ochi, m-am rugat Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor sfinților, să facă o minune cu copilul nostru.
Dintr-odată, la puțin timp după pelerinajul nostru, în sufletul meu s-a strecurat un licăr de speranță, disperarea se mai domolise și parcă ceva îmi spunea că nu este chiar așa de rău, după cum spun rezultatele investigațiilor și medicii, și că Dumnezeu, în marea Sa bunătate, văzând disperarea noastră, îmi va ajuta copilul să trăiască.
De la aflarea diagnosticului, în mai puțin de o lună, fiica mea a fost operată, a trecut cu bine teste, dar... rezultatele anatomopatologice nu erau deloc îmbucurătoare. A urmat protocolul terapiei respective cu 3 ședințe destul de urâte și urmează în continuare tratamentul prescris de medici. Merge la control periodic și urmărește evoluția bolii cu mare atenție. Se simte bine, s-a căsătorit, merge la serviciu și, ce este mai important... trăiește!
Nu găsesc cuvinte să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ce a făcut pentru noi. Sunt sigură că în marea Sa bunătate și primind rugăciunile noastre de la Sfinții cei mai dragi și grabnici ajutători mie: Sf. Nectarie, Sf. Mina, Sf. Nicolae, și-a făcut milă de noi - împreună cu Măicuța Domnului și a înfăptuit o minune cu copilul meu, trimițându-i sănătate.
Acum, după toate cele pe care le-am trecut, pot spune și eu că bunătatea și mila Bunului Dumnezeu sunt fără margini! Sunt convinsă că, văzând disperarea noastră și dorința copilului meu de a trăi, nu m-a lăsat, s-a milostivit spre noi.
M-am convins acum, pe pielea mea, că rețeta prin care putem primi ajutor de la Bunul Dumnezeu în toate nevoile și necazurile noastre se compune din: * Post (miercurea și vinerea și toate posturile din an). * Rugăciune (sinceră și fierbinte cu "sfărâmare de suflet", atât particulară cât și prin participarea în fiecare duminică la Sfânta Liturghie). * Milostenie la sfânta biserică (făcută din inimă și cu toată dragostea pentru cel în lipsuri și nevoi). De asemenea, pot spune că nimic nu este imposibil, când simți că-L ai pe Bunul Dumnezeu alături de tine și ai cele trei virtuți creștine: Credință, Nădejde, Dragoste!
Am scris aceste lucruri pe care fără îndoială multă lume le știe, pentru a confirma (a câta oară?!) puterea rugăciunii și să arăt că minuni se fac și în zilele noastre, dar nu avem ochi să le vedem!
Îi mulțumesc Sfântului Nectarie Taumaturgul că a primit rugăciunile mele și nu m-a lăsat, le-a dus Maicii Domnului și Bunului Dumnezeu și a săvârșit o minune cu copilul meu!
Să ne rugăm sfinților cu încredere, pentru că ei nu ne părăsesc niciodată! Slavă Ție, Dumnezeul nostru!
P.S. Pentru că orașul în care trăim este unul mic, în care toată lumea se cunoaște, nu aș dori să-mi dau numele și nici amănunte despre boală - care consider că sunt mai puțin importante pentru cititori! Importantă este lucrarea Bunului Dumnezeu, care a fost făcută cu noi!
O mamă "încercată"