Un alt fel de a ieşi în stradă: "Mulţumesc, dragă necunoscutule!"

- În fiecare sâmbătă, în centrul Devei, la ora 11, oamenii ies în stradă. Nu protestează. Nu cer nimic. Nu fac gălăgie. Cel mai adesea zâmbesc. Uneori, plâng de emoţie. Şi, de fiecare dată, rostesc simplu: "Mulţumesc!". Campania "Premianţii fără premii" e semnul sub care locuitorii oraşului sunt îndemnaţi să-şi preţuiască semenii care au făcut şi fac ceva pentru ei, dându-le motiv de mândrie. Un apel la preţuire, recunoştinţă şi bucuria de a sărbători, împreună, valorile -

De bunăvoie şi nesiliţi de nimeni

Dan Terteci este cel care, împreună cu o mână de prieteni, au demarat acest proiect, în urmă cu aproape trei ani. "Proiectul ne invită să ieşim în stradă, de da­ta asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin pre­o­cu­pările lor, ne dau motive de mândrie. Pro­punerea este ca în fiecare sâmbătă, să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita, de fie­care dată, un om valoros, care prin munca şi stră­da­niile lui face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mul­ţumim şi să-i strân­gem mâna, în semn de pre­ţuire şi de respect. Vă in­vităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redes­co­pere valorile României!", este invitaţia adresată locui­to­rilor Devei, capitala judeţului Hune­doa­ra.

- Cum s-a născut ideea acestei campanii neo­bişnuite?

- Discutam, pe la începutul lui septembrie 2013, cu Marius Bota, de la Asociaţia "Civitas De­va", între­bându-ne pe lângă câţi oameni trecem zilnic, fără să le cunoaştem poveştile. Poate trecem pe lângă pro­fesori, inventatori, artişti, fără ca măcar să ne ridi­căm pălăria în faţa lor, să le spunem "Mul­ţu­mesc!", fără să le zâmbim pentru strădania lor. În aceeaşi dis­cuţie spu­neam că am exersat, în România, ie­şitul în stradă, pen­tru a da jos pe cineva, pen­tru a pune pe altul, pen­tru tot felul de interese politice, economice sau so­ciale. Clamăm de fie­care dată lipsa de repere, faptul că presa nu promovează oamenii valoroşi, oameni pe care să-i respectăm, pur şi simplu. Cam aşa a în­ceput. Şi atunci, am hotărât să ieşim noi în stradă, în mod asu­mat, să nu ne împingă ni­meni din spate, nici par­ti­dul, nici sindicatul, nici asociaţia de proprietari, să ne întâlnim cu oa­menii aceştia, pe lângă care trecem indife­renţi, să mergem să-i cunoaştem şi, dacă e cazul, dacă au făcut ceva demn de interes pentru obşte, să le spunem "Mulţu­mesc!".

- Cine a fost primul poftit la statuia lui Decebal?

- La prima ediţie, din octombrie 2013, premiantă a fost Alexandra Flavia Marcu, al­pinista adolescentă ce şi-a propus să cuce­reas­că cei mai înalţi vulcani ai lumii. S-a pu­blicat cu ea un mare interviu şi în "For­mula AS". S-a nimerit că tocmai urma să-şi lan­seze un jurnal de călătorie, şi ne-am spus că Alexandra e un model de tenacitate, de co­pil cu scenariul vieţii deja conturat. În as­cen­siu­nile ei, Alexandra a mers şi a repre­zentat Ro­mânia (Deva - ca să dăm dovadă şi de puţin pa­tri­o­­tism local!) cu tricolorul pe piept, a făcut foto­grafii pe cei mai înalţi munţi ai lu­mii. A promovat ţara, ară­tând că România are valori şi că România nu în­seam­nă numai co­rupţie, scandaluri, ci şi oameni fe­ri­ciţi să o reprezinte cu capul sus. Aşa am început.

- Cum se derulează, de fapt, campania?

- Cum se derulează? În fiecare marţi, dăm un co­municat de presă în care prezentăm succint urmă­torul protagonist al campaniei, astfel încât lumea să ştie cu cine urmează să se întâlnească sâmbătă, la ora 11, în centrul Devei. Vin oamenii, îl pre­­zentăm pe pre­miant, îl invităm să-şi spună po­ves­tea, apoi ne adresăm celor prezenţi: "Dacă sunteţi con­­vinşi că omul din faţa dvs. merită respect, vă in­vităm să sem­naţi diploma". O diplomă care nu este personalizată cu numele niciunei insti­tuţii, organizaţii sau per­soane. Practic, prin semnătura lor, o auten­ti­fi­că. După sem­narea diplomei, trecem la premierea propriu-zisă. Se înmânează diploma, un buchet de flori în culorile dra­pelului naţional şi insigna campaniei. De fiecare dată, invităm trei per­soane din public şi le rugăm să dea diploma, florile şi insigna premiantului, astfel încât să întărim acest parteneriat cu publicul. În timp, ideea a fost prezentată în presa locală, apoi şi în cea na­ţio­nală. Putem spune că mobilizarea s-a făcut mai ales în me­diul on-line. Am creat o pagină pe face­book, am tri­mis invitaţii prietenilor şi am încercat să trans­mi­tem de la om la om informaţia despre această cam­panie. Cel mai mare handicap al ei este sim­plitatea. E atât de simplă, că e greu s-o explici. Noi ne-am propus să re­descoperim spaţiul public ca liant în jurul valorilor româneşti.

- De unde numele "Premianţii fără premii"?

- Pentru că noi nu dăm premii materiale. Pen­tru premiantul respectiv, premiul îl reprezintă cei pre­zenţi, respectul celor prezenţi.

Respectul, singurul premiu

- Printre premianţii campaniei s-au numărat atât persoane necunoscute publicului larg, ce au im­presionat prin gesturi simple, cât şi personalităţi mar­cante ale societăţii româneşti. Există vreun criteriu după care îi alegeţi?

- Ideea e că nişte "nebuni frumoşi" se strâng în fiecare sâm­bătă, la Deva, să onoreze nişte oameni valoroşi, pur şi simplu. Au fost "premianţi fără pre­mii" Raed Ara­fat, Dumitru Fărcaş, Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Părintele Constantin Necula şi mulţi alţii. Oa­menii aceştia vin la Deva pe banii lor, ca să se în­tâlnească cu noi în spaţiul public. Eu cred că este un câştig; încercăm să spunem oa­menilor că se poate trăi şi altfel, cu respect, fără ură! Până la urmă, eu cred că această cam­panie este o minune. Nu avem buget, nu sun­tem într-o formă asociativă, suntem patru oameni care ne-am propus să facem lucrul ăsta şi, iată, merge!

- Spui "oameni". Ai să-i mulţumeşti cui­va, în mod special?

- În primul rând soţiei mele, pentru că de fiecare dată când am fost decăzut psihic, emo­ţional, mi-a fost alături şi m-a ridicat. Ca să nu mai spun că în fiecare sâmbătă e prezentă acolo, cu excepţia zilelor când e de serviciu la spital. Şi mai sunt Zoard Bocăniciu, Ma­rius Dragomir, Lucian Cîmpean, Răzvan Grigore Ţermure, oameni cu care, de fiecare dată, am lucrat şi am organizat această campanie.

- Până la urmă, care e satisfacţia acestui pro­iect?

- Faptul că spunem lumii că avem valori şi că ştim să ni le preţuim. Dacă nu ştim să ne preţuim valorile, nu ne va respecta nimeni, nu ne va aşeza nimeni la ma­sa bogaţilor, dacă noi nu ne respectăm între noi. Ne vor folosi şi atât. Dar hai să ne imaginăm mai de­parte: în 41 de judeţe, sâmbăta, la ora 11, ies oamenii în stradă, şi 41 de oameni din toată ţara sunt felicitaţi pentru că muncesc pentru România, pentru modul în care o reprezintă. Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să vedem cum ar arăta lumea în jurul nostru. Lumea e oricum frumoasă, dar cred că ar fi şi mai frumoasă decât este deja!

Foto: Arhiva "Premianţii fără premii"