- Din fericire, imaginea României în Europa nu depinde doar de performanţele - de multă vreme, penibile - ale fotbalului românesc. Luna trecută, de pildă, numele ţării noastre a fost rostit cu admiraţie la Festivalul Filmului de la Cannes, unde Cristian Mungiu a primit prestigiosul Premiu pentru regie, după ce anterior primise trofeul suprem, Palme d'Or. Performanţele fotbalistice nu afectează semnificativ reputaţia unei ţări, iar România nu este oaia neagră a presei internaţionale pentru că joacă un fotbal de calitate inferioară, ci pentru că nu este în stare să combată eficient corupţia, fiind condusă, în continuare, de cei care au instituit-o; pentru că are o administraţie ineficientă şi incompetentă, incapabilă să utilizeze fondurile europene; şi pentru că are o infrastructură de Lumea a treia. Realizările pe care le avem în cinematografie sau în IT se înregistrează în zone mai puţin atinse de corupţie. Fotbalul românesc, în schimb, a devenit un teren de acţiune al mafioţilor, fiind minat de manevre financiare ilegale, menite să îmbogăţească specimene ca Becali, cu toată reţeaua politico-interlopă din spatele lui. Nu întâmplător, personaje de prim rang în conducerea cluburilor de fotbal au ajuns în închisoare, printre ele numărându-se şi un om pe care nu l-am fi asociat cu mafia, Gică Popescu, ceea ce sugerează că nu poţi lucra în fotbal fără să faci parte din acelaşi "sistem ticăloşit" care domină România, din 1990.
Orbi la starea fotbalului, care este oglinda stării naţiei, ne calificăm din an în Paşte la o competiţie internaţională, cum ne-am calificat şi la acest campionat european, şi ne credem deja campioni. Cluburile de prestigiu, cel mai recent Rapid, cad unul după altul, măcinate de malversaţiuni financiare, altele sunt distruse intenţionat de conducerea FRF şi a LPF, cum a fost cazul Universităţii Craiova, iar noi credem că putem fi competitivi la nivel european când avem un campionat intern de toată jena, cu tot felul de cluburi-fantomă, care dispar după ce patronii au fugit cu banii. Nu mai creştem copii şi juniori, în schimb, cumpărăm jucători nesemnificativi din Africa sau de la periferia Americii Latine, pentru că din aceste tranzacţii samsarii de jucători câştigă bani - negri, dar mulţi. Avem antrenori decenţi, care lucrează în străinătate, ca şi medicii noştri, iar noi recurgem la un dinozaur ca Anghel Iordănescu, ca să antreneze echipa naţională, cum ani de zile ne-am mulţumit cu Piţurcă, doar pentru că era în cercul ocult al liderilor FRF. Încremeniţi în trecut, uitând că victoria Stelei la Sevilla a avut loc, totuşi, acum 30 de ani, şi nu de curând. Dacă presa internaţională s-ar ocupa serios de aceste aspecte, atunci, într-adevăr, imaginea României ar deveni mai urâtă decât este deja. Norocul nostru este că ziariştii occidentali nu se ocupă de perdanţi.
- Cum vă explicaţi isteria cu care Călin Popescu Tăriceanu atacă guvernul Cioloş, pe care îl declară "un eşec". Ce succese măreţe, din perioada când era chiar domnia sa prim-ministru, îl îndreptăţesc să arate cu degetul?
- Călin Popescu Tăriceanu se comportă ca o "trompetă" a lui Victor Ponta, adevăratul său aliat, şi înţelege să-l ajute în campania sa propagandistică în favoarea unei moţiuni de cenzură. Demersul îi convine lui Victor Ponta, care încearcă să-l pună în dificultate pe Liviu Dragnea, adversar al irosirii energiei partidului, într-o luptă inutilă înainte de alegerile din toamnă. Pentru a judeca dacă domnul Tăriceanu este îndreptăţit să considere guvernul Cioloş un eşec, putem reconstitui din memorie, câteva din "performanţele" guvernului său: la încheierea mandatului, în decembrie 2008, deficitul bugetar era de 5,2%, iar banii obţinuţi de guvern din privatizarea BCR fuseseră tocaţi toţi pe "pomeni electorale"; cheltuielile cu salariile bugetarilor ajunseseră la 8,5% din PIB, de la 6,3% în 2006, armata bugetarilor atingând cifra record de 1,4 milioane de persoane; construcţia de autostrăzi nu depăşise nivelul contractelor de execuţie încheiate anterior de guvernul Năstase; cheltuielile cu pensiile crescuseră cu 32%, depăşind posibilităţile bugetului de asigurări sociale şi necesitând, în premieră, subvenţii de la bugetul de stat, ceea ce a înghiţit toate încasările generate de creşterea economică. Lista ar putea continua, dar ne limităm la aspectele esenţiale. Amintim, totuşi, extraordinara "clarviziune" a premierului, care, în momentul izbucnirii crizei financiare mondiale, în 2008, ne îndemna să ne cumpărăm case ieftine în... America! Când întreaga lume începuse să-şi pună în ordine finanţele publice, guvernul Tăriceanu îşi punea problema satisfacerii pretenţiilor PSD, cu sprijinul căruia guverna din 2007, după ce rupsese Alianţa D.A. La ordinul PSD, a trebuit distrus echilibrul bugetar şi a trebuit să fie alimentată cu bani publici clientela PSD şi PNL, indiferent de performanţă şi de eficienţă. Dezmăţul financiar l-am plătit în anii următori, când guvernul Boc a fost nevoit să recurgă la FMI şi preşedintele Băsescu a fost forţat să impună măsuri drastice de austeritate.
Tot guvernului Tăriceanu îi datorăm proliferarea corupţiei şi a abuzurilor. Drept dovadă, ambii foşti prim vice-premieri de la PC, Gheorghe Copos şi Dan Voiculescu, au fost condamnaţi la închisoare, ca şi o serie de miniştri importanţi: Codruţ Sereş, Nagy Zsolt, Relu Fenechiu, Tudor Chiuariu (cu suspendare). Alţi miniştri, precum Cristian David şi Cristian Adomniţei, sunt cercetaţi de DNA. Cam aceasta ar fi, în rezumat, moştenirea lui Călin Popescu Tăriceanu, cel care a aservit definitiv PNL lui Dinu Patriciu şi lui Dan Voiculescu, făcându-se preş în faţa PSD. Dacă mai socotim şi că, în plină guvernare Tăriceanu, a avut loc prima tentativă de suspendare a preşedintelui Băsescu, avem tabloul complet şi înţelegem mai bine cine este personajul politic care contestă actualul guvern şi promovează interesele lui Victor Ponta.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
