Mărgele de sticlă

Pământul nu se vinde.

Pământul este sacru. Pământul e casa, pâinea şi vinul nos­tru. În el se odihnesc moşii şi strămoşii noş­tri. În el sunt germenii de via­ţă pentru noile generaţii. Pămân­tul este certificatul nostru de naştere, dovada vechimii noas­tre în acest colţ de lume şi actul nostru de proprietate asu­pra propriei ţări. A-l vin­de este o trădare. A unel­ti pen­tru vân­zarea lui frau­du­loasă este o crimă. O crimă de care se fac vinovaţi o par­te dintre poli­ti­cienii români. Până astăzi, s-au vândut 4,5 mi­lioane de hectare de teren agricol. Aproa­pe 30% din suprafaţa agricolă a ţării, după cum arată un raport al "Trans­national Insti­tute", făcut la cererea Comisiei Europene. Sylvia Kay, unul dintre autorii documen­tu­lui, a declarat într-un reportaj tv că România se află în fruntea statelor care îşi înstrăi­nează rapid pământul şi că "situaţia este alar­mantă". Ea susţine că nu s-ar fi pu­tut ajunge aici fără coruperea unor demnitari şi funcţionari publici.
Serviciul Român de Informaţii, la rândul lui, a atras atenţia autorităţilor, încă din anul 2010, că astfel se pune în primejdie secu­ritatea alimentară a României. Politicienii noştri însă ridică din umeri: "Uniunea Eu­ro­peană ne-a obligat să dăm o lege permisivă pentru vânzarea pământului către străini". O minciună. Respinsă de oficialii de la Bru­xelles, în discuţiile cu liderii unor sindicate ale fermierilor români. De altfel, Ungaria şi Polonia au blocat, prin lege, vânzarea de te­re­nuri agricole către străini, dovedind că se poate. Fermierii români au cerut politi­cie­ni­lor o lege similară şi la noi. Au fost ig­noraţi, amânaţi, refuzaţi.
Pământul românesc continuă să se vân­dă. Ţăranii noştri nu sunt sprijiniţi de stat să se dezvolte şi să-şi comercializeze produ­sele, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Fer­mierii români primesc o subvenţie de la Uni­unea Europeană de câteva ori mai mică decât fermierii din statele vestice. Sătui să muncească degeaba, aleg să aibă măcar o fărâmă de bunăstare. După care, prăpădul...
Suntem vulnerabili în faţa străinilor, care au altă forţă financiară şi care pot determina autorităţi şi particulari să comaseze mii de hectare de teren, pe care să facă agricultură la alt nivel. Rezultatul este că am redevenit grânarul Europei, dar vom fi tot flămânzi. Sau dependenţi de alţii. Grânele, legumele şi fructele sunt exportate pentru a fi pre­lu­crate, iar noi importăm făină şi produse pe bază de grâu - de pildă, 875 de mii de tone de pâine congelată pe an! - , carne de vită (60% din necesar) şi de porc (75%), con­serve etc.
În plus, străinii care deţin suprafeţe uria­şe de pământ şi au resurse financiare au făcut din România ţara experimentelor pen­tru culturi modificate genetic. Ţinta: profitul cu orice preţ, chiar şi cu acela al pârjolirii pământului pentru zeci şi sute de ani de aici încolo. Nu le pasă, căci nu e patria lor.
Iată de ce, 30 de organizaţii civice i-au înaintat, recent, premierului Dacian Cioloş un memoriu, în care îi atrag atenţia asupra gravităţii situaţiei şi îi solicită să oprească vânzarea de terenuri către străini. Premierul, care, atenţie, a fost şi comisar european pen­tru agricultură, a rămas să se pronunţe. Şi durează deja de câteva luni... Până atunci, un tânăr deputat liberal, Daniel Gheorghe, a depus în Parlament un proiect de lege prin care condiţiile de vânzare către străini să fie înăsprite. Cum însă actuala legislatură e pe cale de a se încheia, probabil că şi această iniţiativă va fi lăsată spre adoptare viitorului Parlament. Dacă şi acela o va amâna, peste câţiva ani va fi prea târziu. Statutul de co­lo­nie al României va fi deplin. Fără industrie, fără bogăţiile subsolului, fără pământul care să ne hrănească, existenţa noastră va fi la che­remul străinilor, cedată în schimbul unor mărgele de sticlă.