- Din fericire, imaginea României în Europa nu depinde doar de performanțele - de multă vreme, penibile - ale fotbalului românesc. Luna trecută, de pildă, numele țării noastre a fost rostit cu admirație la Festivalul Filmului de la Cannes, unde Cristian Mungiu a primit prestigiosul Premiu pentru regie, după ce anterior primise trofeul suprem, Palme d'Or. Performanțele fotbalistice nu afectează semnificativ reputația unei țări, iar România nu este oaia neagră a presei internaționale pentru că joacă un fotbal de calitate inferioară, ci pentru că nu este în stare să combată eficient corupția, fiind condusă, în continuare, de cei care au instituit-o; pentru că are o administrație ineficientă și incompetentă, incapabilă să utilizeze fondurile europene; și pentru că are o infrastructură de Lumea a treia. Realizările pe care le avem în cinematografie sau în IT se înregistrează în zone mai puțin atinse de corupție. Fotbalul românesc, în schimb, a devenit un teren de acțiune al mafioților, fiind minat de manevre financiare ilegale, menite să îmbogățească specimene ca Becali, cu toată rețeaua politico-interlopă din spatele lui. Nu întâmplător, personaje de prim rang în conducerea cluburilor de fotbal au ajuns în închisoare, printre ele numărându-se și un om pe care nu l-am fi asociat cu mafia, Gică Popescu, ceea ce sugerează că nu poți lucra în fotbal fără să faci parte din același "sistem ticăloșit" care domină România, din 1990.
Orbi la starea fotbalului, care este oglinda stării nației, ne calificăm din an în Paște la o competiție internațională, cum ne-am calificat și la acest campionat european, și ne credem deja campioni. Cluburile de prestigiu, cel mai recent Rapid, cad unul după altul, măcinate de malversațiuni financiare, altele sunt distruse intenționat de conducerea FRF și a LPF, cum a fost cazul Universității Craiova, iar noi credem că putem fi competitivi la nivel european când avem un campionat intern de toată jena, cu tot felul de cluburi-fantomă, care dispar după ce patronii au fugit cu banii. Nu mai creștem copii și juniori, în schimb, cumpărăm jucători nesemnificativi din Africa sau de la periferia Americii Latine, pentru că din aceste tranzacții samsarii de jucători câștigă bani - negri, dar mulți. Avem antrenori decenți, care lucrează în străinătate, ca și medicii noștri, iar noi recurgem la un dinozaur ca Anghel Iordănescu, ca să antreneze echipa națională, cum ani de zile ne-am mulțumit cu Pițurcă, doar pentru că era în cercul ocult al liderilor FRF. Încremeniți în trecut, uitând că victoria Stelei la Sevilla a avut loc, totuși, acum 30 de ani, și nu de curând. Dacă presa internațională s-ar ocupa serios de aceste aspecte, atunci, într-adevăr, imaginea României ar deveni mai urâtă decât este deja. Norocul nostru este că ziariștii occidentali nu se ocupă de perdanți.
- Cum vă explicați isteria cu care Călin Popescu Tăriceanu atacă guvernul Cioloș, pe care îl declară "un eșec". Ce succese mărețe, din perioada când era chiar domnia sa prim-ministru, îl îndreptățesc să arate cu degetul?
- Călin Popescu Tăriceanu se comportă ca o "trompetă" a lui Victor Ponta, adevăratul său aliat, și înțelege să-l ajute în campania sa propagandistică în favoarea unei moțiuni de cenzură. Demersul îi convine lui Victor Ponta, care încearcă să-l pună în dificultate pe Liviu Dragnea, adversar al irosirii energiei partidului, într-o luptă inutilă înainte de alegerile din toamnă. Pentru a judeca dacă domnul Tăriceanu este îndreptățit să considere guvernul Cioloș un eșec, putem reconstitui din memorie, câteva din "performanțele" guvernului său: la încheierea mandatului, în decembrie 2008, deficitul bugetar era de 5,2%, iar banii obținuți de guvern din privatizarea BCR fuseseră tocați toți pe "pomeni electorale"; cheltuielile cu salariile bugetarilor ajunseseră la 8,5% din PIB, de la 6,3% în 2006, armata bugetarilor atingând cifra record de 1,4 milioane de persoane; construcția de autostrăzi nu depășise nivelul contractelor de execuție încheiate anterior de guvernul Năstase; cheltuielile cu pensiile crescuseră cu 32%, depășind posibilitățile bugetului de asigurări sociale și necesitând, în premieră, subvenții de la bugetul de stat, ceea ce a înghițit toate încasările generate de creșterea economică. Lista ar putea continua, dar ne limităm la aspectele esențiale. Amintim, totuși, extraordinara "clarviziune" a premierului, care, în momentul izbucnirii crizei financiare mondiale, în 2008, ne îndemna să ne cumpărăm case ieftine în... America! Când întreaga lume începuse să-și pună în ordine finanțele publice, guvernul Tăriceanu își punea problema satisfacerii pretențiilor PSD, cu sprijinul căruia guverna din 2007, după ce rupsese Alianța D.A. La ordinul PSD, a trebuit distrus echilibrul bugetar și a trebuit să fie alimentată cu bani publici clientela PSD și PNL, indiferent de performanță și de eficiență. Dezmățul financiar l-am plătit în anii următori, când guvernul Boc a fost nevoit să recurgă la FMI și președintele Băsescu a fost forțat să impună măsuri drastice de austeritate.
Tot guvernului Tăriceanu îi datorăm proliferarea corupției și a abuzurilor. Drept dovadă, ambii foști prim vice-premieri de la PC, Gheorghe Copos și Dan Voiculescu, au fost condamnați la închisoare, ca și o serie de miniștri importanți: Codruț Sereș, Nagy Zsolt, Relu Fenechiu, Tudor Chiuariu (cu suspendare). Alți miniștri, precum Cristian David și Cristian Adomniței, sunt cercetați de DNA. Cam aceasta ar fi, în rezumat, moștenirea lui Călin Popescu Tăriceanu, cel care a aservit definitiv PNL lui Dinu Patriciu și lui Dan Voiculescu, făcându-se preș în fața PSD. Dacă mai socotim și că, în plină guvernare Tăriceanu, a avut loc prima tentativă de suspendare a președintelui Băsescu, avem tabloul complet și înțelegem mai bine cine este personajul politic care contestă actualul guvern și promovează interesele lui Victor Ponta.