TIA ŞERBĂNESCU - "Nu e posibil să aplaudăm lupta anticorupţie şi, totodată, să votăm oameni corupţi în funcţii publice"

Analiza politică a lunii mai

"Alegerile sunt deja pierdute. De către cetăţeni"

- Ne aflăm la sfârşitul campaniei pentru ale­ge­rile locale. Care sunt concluziile ei? Se întrevăd schim­­bări de viziune şi de abordare la clasa po­li­tică, aşa cum am fost îndemnaţi să credem după "re­vo­luţia" iscată de accidentul de la Clubul Co­lec­tiv?

- După această campanie, putem spune că ale­gerile sunt deja pierdute. Din punctul de vedere al ce­tă­ţeanului. Sunt foarte mulţi candidaţi cu şanse reale, care sunt cercetaţi penal sau au fost con­dam­naţi pentru fapte de corupţie. Ei vor continua să de­ţină pârghii de putere, să împartă banii publici şi să ne influenţeze viaţa. Şi asta pentru că le-o permite elec­toratul. În privinţa celorlalţi candidaţi, nu s-a evidenţiat niciunul. Dezbaterile electorale, rare, de altfel, au fost atât de plictisitoare şi răsuflate, încât au avut mai degrabă darul de a ne convinge să nu pă­şim în secţia de vot. Candidaţii au "lansat" idei pu­ţine şi fixe, vorbind despre aceleaşi vechi pro­ble­me şi făcând eternele promisiuni. Parcă îndeplineau o formalitate. Şi, de altfel, cam asta şi este, pentru că, indiferent de candidatul care învinge, mafia este transpartinică şi îşi vede, în continuare, de treabă. Ale­gerile sunt o mare iluzie: că vine cineva şi schim­bă ceva. Cu un om, doi, nu se schimbă nimic, iar sistemul întreg pare de nedislocat. Desigur, noi, alegătorii, avem partea noastră de vină. Ipocrizia totală în care trăim nu ne îndreptăţeşte nici să ne mirăm, nici să ne revoltăm. Nu e posibil să aplau­dăm lupta anticorupţie şi, totodată, să votăm oameni corupţi în funcţii publice. Pretindem că vrem partide noi, dar le votăm tot pe cele vechi. Susţinem că vrem politicieni noi şi integri, dar îi credităm tot pe cei vechi şi pătaţi. Clasa politică, aşa cum este, repre­zintă, cu adevărat, electoratul.

"Nu avem o alternativă reală la sistemul politic-administrativ corupt"

- Spuneţi că această campanie s-a distins prin lipsă de prospeţime, de idei şi de imaginaţie. Chiar şi în condiţiile în care între candidaţi avem destui foşti ziarişti, şi nu doar la Bucureşti...

- Da, doi la Primăria Capitalei, Gabriela Vrân­ceanu Firea şi Robert Turcescu, iar la sectoare, Du­mitru Pelican şi Ovidiu Zară. Această apetenţă a unor jurnalişti pentru politica militantă nu e neapărat rea, căci, decât să fie părtinitori ca profesionişti ai presei, mai bine intră în arenă şi arată ce pot. Numai că, de-a lungul timpului, mai nici unul dintre foştii ziarişti ajunşi la butoanele puterii nu a făcut mare lucru. Competenţa pe care păreau că o au atunci când criticau sau analizau ca ziarişti sistemul nu a trecut proba faptelor.

- Conform sondajelor de opinie, la Bucureşti promite să câştige Gabriela Firea...

- Probabil că va învinge fără emoţii, având în vedere că este cotată cu 37% din intenţiile de vot, iar alegerile sunt într-un singur tur de scrutin. Dacă ar fi fost două, am fi avut o confruntare mai inte­resantă, căci pe locul secund în sondaje, cu 19%, se plasează Nicuşor Dan, care vine cumva din partea so­cietăţii civile şi ar fi putut primi şi sprijinul can­didaţilor mai slab clasaţi. Apropo, din păcate pentru PNL, Cătălin Predoiu vine abia pe locul trei, cu vreo opt procente, ca şi candidatul PMP, Robert Turces­cu. PNL plăteşte pentru proasta sa prestaţie din ulti­ma vreme. Cătălin Predoiu a încercat să scape de in­grata postură de candidat formal (şi care va fi bătut la scor), propunându-le lui Nicuşor Dan şi Daniel Barbu (ALDE) să realizeze un nou sondaj de opinie, în urma căruia toţi "candidaţii Dreptei" să-l susţină pe cel mai bine cotat. Până la urmă nu s-au înţeles, uşu­rându-i misiunea candidatei PSD. Pe de altă parte, Nicuşor Dan nu a făcut o figură prea bună în această campanie. În dezbaterile electorale, cel pu­ţin, a fost neconvingător. Era mai bine să nu-l ve­dem şi să credem că merită votat, doar pentru că este "candidatul societăţii civile". Ceea ce dovedeşte încă o dată că nu avem o alternativă reală la sistemul po­litico-administrativ corupt. În alegerile parlamen­tare de la toamnă ne va fi şi mai clară această lipsă de alternativă. Partidele noi sunt fie sateliţi ai celor vechi, croite pe acelaşi calapod, cu aceleaşi practici ne­cinstite, fie nu au nicio şansă să se impună. Oa­menii politici noi sunt fie neputincioşi, fie susţinuţi în ascuns de aceeaşi mafie, cu rădăcini în nomen­cla­tura comunistă şi în serviciile secrete. Iar dacă apa­re unul mai răsărit şi mai curat, este repede coop­tat de vechile partide şi pus "în ordine". Din acest punct de vedere, anul 2016 este un an electoral com­plet ratat.

"Suntem la cheremul unui sistem care ucide"

- Campania electorală a fost în parte eclipsată de un uriaş scandal: dezvăluirile despre firma "Hexi Pharma", care a livrat dezinfectanţi diluaţi la peste 300 de spitale din România, ani de zile, punând în pericol vieţile a sute de mii de oameni. O nouă dovadă că, într-adevăr, corupţia ucide! Cum apreciaţi reacţia autorităţilor?

- Acest caz este emblematic pentru "capita­lis­mul" românesc. Unul tipic de semimonopol, obţinut cu sprijinul sau complicitatea autorităţilor, prin corupţie sau prin acţionarea altor pârghii de interese, în dispreţul total faţă de cetăţean. Îl întâlnim în toate industriile de la noi. Interesant este şi că patronul "Hexi Pharma" era foarte tânăr când a fondat firma, sub 30 de ani, deci, nu a fost de capul lui. Această firmă a funcţionat nestingherită vreme de 15-20 de ani şi a prosperat, sub toate guvernele, sub trei pre­şedinţi şi nenumăraţi prim-miniştri. Este evident că "Hexi Pharma" a fost protejată de "sistem", dacă nu cumva a fost a "sistemului". Fosta soţie a lui Con­drea a şi afirmat că acesta era ofiţer acoperit. De alt­fel, nicio mare "afacere", care s-a dovedit până la urmă o mare ţeapă, nu a fost făcută fără acordul sau susţinerea serviciilor de informaţii. Nici nu se putea altfel. Despre "Hexi Pharma" nu am fi aflat nici acum, dacă nu apăreau nişte denunţuri, care au ajuns şi în presă, şi nu oriunde, ci la Cătălin Tolontan, unde astfel de dezvăluiri se pare că, din varii motive, au mai mult impact decât în alte părţi. Iniţial, ins­ti­tuţiile nu au reacţionat. Apoi au început să se bâl­bâie. SRI a fost somat să spună de ce nu a ştiut des­pre această afacere şi a răspuns că a informat factorii de decizie, dar cei care ar fi trebuit informaţi susţin că nu au fost. Preşedintele, premierul şi ministrul Să­nătăţii au luat-o, şi ei, într-o primă fază, à la légère, nerealizând gravitatea faptului. Abia într-un târziu au ieşit oficialii cu declaraţii, dar nici acelea inspi­rate. Klaus Iohannis va rămâne în analele isto­riei politico-literare cu următoarea afirmaţie: "Pri­mim aceste informări (de la SRI - n. red.), le citim şi ne considerăm informaţi". Punct. Deci, noi îl as­cultăm şi ne considerăm jigniţi. D-l Patriciu Achi­maş Ca­da­riu, în calitate de ministru al Sănătăţii, a lă­sat im­presia că vrea să muşamalizeze cazul, deşi pro­babil că era doar depăşit de situaţie. A fost desti­tuit şi cu asta s-a cam încheiat cu responsabilitatea politică. Între timp, patronul "Hexi Pharma", Dan Condrea, a murit într-un accident rutier dubios (poa­te că s-a sinucis, încă nu ştim), luând cu el în mor­mânt răspunsurile foarte multor întrebări. Iar direc­to­rul general al firmei, Flori Dinu, a fost arestată. Vom avea un condamnat, doi, şi cu asta basta. Vom ră­mâne pe mai departe la cheremul unui sistem care ucide. Dacă ar fi să ne referim numai la Sănătate, sunt şi alte firme care asigură spitalelor dezin­fec­tanţii şi care nu au fost controlate încă. De ase­me­nea, nimeni nu a controlat calitatea medicamentelor şi nu ştim de câte ori am luat cretă în loc de vreun leac pentru o boală gravă. Şi aşa mai departe. Şansa noastră este că, tot la vreo 20-25 de ani, "sistemul" se primeneşte. Aşa a fost cu Dej, Ceauşescu, Iliescu, iar acum a venit iarăşi ceasul unei schimbări la vârf. Criteriile ne scapă. Dar aşa se explică arestarea mo­gulilor, debarcarea unor politicieni şi dezvăluirile din cazul "Hexi Pharma".

"România pare că face un pas înapoi pe linia angajării euroatlantice"

- Pe fondul rumorii produse de campania electorală şi de scandalul "Hexi Pharma", s-a pe­tre­cut un eveniment important, peste care am tre­cut cam superficial. Scutul american antirachetă de la Deveselu a fost preluat sub autoritatea NATO, printr-o ceremonie specială. Preşedintele rus Vladimir Putin ne-a avertizat imediat că Ro­mânia se află în vizorul Rusiei. Să ne îngrijorăm?

- La drept vorbind, România este în vizorul Rusiei de când se ştie. E mai greu de priceput de ce Rusia este înfuriată, în mod deosebit, de acest scut antirachetă, care, aşa cum o arată şi numele, este o ar­mă defensivă. Ar vrea Rusia să nu avem nicio pavăză în faţa ei? Dincolo de agresivitatea oficialilor ruşi, este de remarcat comportamentul bizar al unor oficiali români cu privire la acest eveniment. Totuşi, nu am avut niciodată o armă mai eficientă şi mai puternică decât asta şi nici un pact militar care să ne întărească mai mult securitatea naţională ca acum. În aceste condiţii, preşedintele statului, Klaus Io­hannis, a preferat să nu participe la ceremonia de la Deveselu şi s-a mulţumit doar să-l primească la Cotroceni pe secretarul general al NATO, Jens Stol­tenberg. Este un fel de a spune: sunt de acord, dar nu mă implic. Rezervă subliniată şi de faptul că Io­hannis nu a răspuns la declaraţiile belicoase ale lui Putin. De asemenea, numărul doi în stat, Călin Po­pescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, a refuzat să meargă la Deveselu. Foarte stranii aceste atitudini, pentru o ţară membră NATO şi UE. Parcă România face un pas înapoi pe linia angajării euroatlantice. Sigur că suntem într-un context favorabil eu­ro­scep­ticismului şi antiamericanismului, dar care e alter­nativa? Ce vrem? Răspunsul îl vom putea obţine odată cu alegerile parlamentare. Semnele însă sunt proaste.