Vă recomand o nouă traducere a uneia dintre cele mai frumoase cărţi pentru copii din lume, o poveste care, prin amestecul de fantezie, ludic şi umoristic, se dovedeşte, de 151 de ani, cu adevărat nemuritoare. Universul şi personajele ei, intrate în folclorul mondial, nu încetează să fascineze cu frumuseţea inocenţei, vivacitatea, curiozitatea temerară a copilăriei, cu hazul cu care denunţă conformismul, prejudecăţile de respectabilitate ale lumii adulţilor.
Presupun că Alice şi personajele din Ţara Minunilor - pisica Cheshire, Iepurele de Martie, Pălărierul Nebun, Domnul Omidă, Falsa Broască Ţestoasă şi celelalte - vă sunt cunoscute din numeroasele reeditări, ecranizări, dramatizări, citări. De aceea am ales să vă spun aici pe foarte scurt câte ceva despre inventatorul lor, Charles Lutwidge Dodgson, celebru sub pseudonimul Lewis Carroll, un om la fel de paradoxal, misterios şi seducător ca şi cele două cărţi cu aventurile micuţei Alice ce i-au asigurat posteritatea. Cel care a pus în joc limbajul şi logica în căutarea febrilă a ordinii şi bucuriei în dezordinea şi nefericirile lumii e fiul unui cleric cu 11 copii. Născut în 1832, Charles a studiat la Christ Church College din Oxford, unde s-a instalat în 1851 şi unde a rămas până la moartea survenită 47 de ani mai târziu. Student bun, excelând la matematici, dar şi la religie, istorie şi limbi clasice, a obţinut o bursă şi apoi un post în cadrul universităţii, cu perspectiva de a deveni preot anglican. Numai că, deşi pios şi cu o morală exigentă, el nu era dispus să se supună regulilor stricte ale acestei profesii: pe lângă celibat, preoţilor le era interzisă frecventarea teatrelor, or, Charles era un mare amator de spectacole şi începuse deja să publice cu pseudonim poeme şi pamflete - ceea ce iarăşi nu era admis. Aşa că alege să predea matematica şi logica, redactează manuale şi cărţi în aceste domenii, deşi profesoratul îl plictiseşte. Nu-l plictiseşte în schimb aparatul de fotografiat, descoperit pe la 25 de ani, iar pasiunea pentru fotografie îl va însoţi toată viaţa. S-au păstrat până azi 720 de fotografii făcute de el cu mijloacele rudimentare de atunci. Cum Oxford şi Cambridge erau centrul lumii intelectuale britanice, Dodgson a avut contacte cu mai toate celebrităţile timpului - scriitori, pictori, savanţi, actori - şi ne-a lăsat fotografii ale lor. Dar modelele lui preferate erau copiii, în special fetiţele. Cred că îl pasiona posibilitatea de a opri timpul, sau măcar de a conserva urma lui în frumuseţea adorabilă a vârstei inocente, căci acest om timid rămăsese în forul lui intim un preadolescent ("cred că vârsta mea ideală e de 12 ani" - scria el la 50). Prietenia cu copiii decanului Liddell, între care şi micuţa Alice, pentru care inventa poveşti, jocuri amuzante, desene, stă la originea celor două cărţi ilustrate, "Alice în Ţara Minunilor" şi "Alice în Ţara din Oglindă", publicate în 1865 şi 1872, cu mare succes (însăşi regina Victoria le-a apreciat). Legătura între Lewis Carroll şi diaconul Dodgson, matematician şi logician, se vede: aventurile lui Alice abundă în raţionamente şi capcane logice, jocuri matematice şi mai ales de limbaj, ceea ce face textul greu de tradus. Dar multregretatei doamne Antoaneta Ralian îi plăceau aceste provocări iar soluţiile găsite de ea fac deliciul noii traduceri. Iată doar o mostră din multele exemple posibile: "îi spuneam Carapace pentru că era o carapacitate" şi îi învăţa pe elevii lui "Isteria antică şi modernă", dar şi "Picătura" cu "ulei pe brânză".
Fibra pedagogică a lui Lewis Carroll, niciodată ostentativă, rezidă în bunul simţ al fetiţei Alice pus la încercare de creaturile pe care le întâlneşte, iar faptul că ea intuieşte nonsensurile, poezia sau comicul unor personaje şi situaţii o face să triumfe asupra dezordinii şi exceselor din Ţara Minunilor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
