TIA ȘERBĂNESCU - "Nu e posibil să aplaudăm lupta anticorupție și, totodată, să votăm oameni corupți în funcții publice"

Analiza politică a lunii mai

"Alegerile sunt deja pierdute. De către cetățeni"

- Ne aflăm la sfârșitul campaniei pentru ale­ge­rile locale. Care sunt concluziile ei? Se întrevăd schim­­bări de viziune și de abordare la clasa po­li­tică, așa cum am fost îndemnați să credem după "re­vo­luția" iscată de accidentul de la Clubul Co­lec­tiv?

- După această campanie, putem spune că ale­gerile sunt deja pierdute. Din punctul de vedere al ce­tă­țeanului. Sunt foarte mulți candidați cu șanse reale, care sunt cercetați penal sau au fost con­dam­nați pentru fapte de corupție. Ei vor continua să de­țină pârghii de putere, să împartă banii publici și să ne influențeze viața. Și asta pentru că le-o permite elec­toratul. În privința celorlalți candidați, nu s-a evidențiat niciunul. Dezbaterile electorale, rare, de altfel, au fost atât de plictisitoare și răsuflate, încât au avut mai degrabă darul de a ne convinge să nu pă­șim în secția de vot. Candidații au "lansat" idei pu­ține și fixe, vorbind despre aceleași vechi pro­ble­me și făcând eternele promisiuni. Parcă îndeplineau o formalitate. Și, de altfel, cam asta și este, pentru că, indiferent de candidatul care învinge, mafia este transpartinică și își vede, în continuare, de treabă. Ale­gerile sunt o mare iluzie: că vine cineva și schim­bă ceva. Cu un om, doi, nu se schimbă nimic, iar sistemul întreg pare de nedislocat. Desigur, noi, alegătorii, avem partea noastră de vină. Ipocrizia totală în care trăim nu ne îndreptățește nici să ne mirăm, nici să ne revoltăm. Nu e posibil să aplau­dăm lupta anticorupție și, totodată, să votăm oameni corupți în funcții publice. Pretindem că vrem partide noi, dar le votăm tot pe cele vechi. Susținem că vrem politicieni noi și integri, dar îi credităm tot pe cei vechi și pătați. Clasa politică, așa cum este, repre­zintă, cu adevărat, electoratul.

"Nu avem o alternativă reală la sistemul politic-administrativ corupt"

- Spuneți că această campanie s-a distins prin lipsă de prospețime, de idei și de imaginație. Chiar și în condițiile în care între candidați avem destui foști ziariști, și nu doar la București...

- Da, doi la Primăria Capitalei, Gabriela Vrân­ceanu Firea și Robert Turcescu, iar la sectoare, Du­mitru Pelican și Ovidiu Zară. Această apetență a unor jurnaliști pentru politica militantă nu e neapărat rea, căci, decât să fie părtinitori ca profesioniști ai presei, mai bine intră în arenă și arată ce pot. Numai că, de-a lungul timpului, mai nici unul dintre foștii ziariști ajunși la butoanele puterii nu a făcut mare lucru. Competența pe care păreau că o au atunci când criticau sau analizau ca ziariști sistemul nu a trecut proba faptelor.

- Conform sondajelor de opinie, la București promite să câștige Gabriela Firea...

- Probabil că va învinge fără emoții, având în vedere că este cotată cu 37% din intențiile de vot, iar alegerile sunt într-un singur tur de scrutin. Dacă ar fi fost două, am fi avut o confruntare mai inte­resantă, căci pe locul secund în sondaje, cu 19%, se plasează Nicușor Dan, care vine cumva din partea so­cietății civile și ar fi putut primi și sprijinul can­didaților mai slab clasați. Apropo, din păcate pentru PNL, Cătălin Predoiu vine abia pe locul trei, cu vreo opt procente, ca și candidatul PMP, Robert Turces­cu. PNL plătește pentru proasta sa prestație din ulti­ma vreme. Cătălin Predoiu a încercat să scape de in­grata postură de candidat formal (și care va fi bătut la scor), propunându-le lui Nicușor Dan și Daniel Barbu (ALDE) să realizeze un nou sondaj de opinie, în urma căruia toți "candidații Dreptei" să-l susțină pe cel mai bine cotat. Până la urmă nu s-au înțeles, ușu­rându-i misiunea candidatei PSD. Pe de altă parte, Nicușor Dan nu a făcut o figură prea bună în această campanie. În dezbaterile electorale, cel pu­țin, a fost neconvingător. Era mai bine să nu-l ve­dem și să credem că merită votat, doar pentru că este "candidatul societății civile". Ceea ce dovedește încă o dată că nu avem o alternativă reală la sistemul po­litico-administrativ corupt. În alegerile parlamen­tare de la toamnă ne va fi și mai clară această lipsă de alternativă. Partidele noi sunt fie sateliți ai celor vechi, croite pe același calapod, cu aceleași practici ne­cinstite, fie nu au nicio șansă să se impună. Oa­menii politici noi sunt fie neputincioși, fie susținuți în ascuns de aceeași mafie, cu rădăcini în nomen­cla­tura comunistă și în serviciile secrete. Iar dacă apa­re unul mai răsărit și mai curat, este repede coop­tat de vechile partide și pus "în ordine". Din acest punct de vedere, anul 2016 este un an electoral com­plet ratat.

"Suntem la cheremul unui sistem care ucide"

- Campania electorală a fost în parte eclipsată de un uriaș scandal: dezvăluirile despre firma "Hexi Pharma", care a livrat dezinfectanți diluați la peste 300 de spitale din România, ani de zile, punând în pericol viețile a sute de mii de oameni. O nouă dovadă că, într-adevăr, corupția ucide! Cum apreciați reacția autorităților?

- Acest caz este emblematic pentru "capita­lis­mul" românesc. Unul tipic de semimonopol, obținut cu sprijinul sau complicitatea autorităților, prin corupție sau prin acționarea altor pârghii de interese, în disprețul total față de cetățean. Îl întâlnim în toate industriile de la noi. Interesant este și că patronul "Hexi Pharma" era foarte tânăr când a fondat firma, sub 30 de ani, deci, nu a fost de capul lui. Această firmă a funcționat nestingherită vreme de 15-20 de ani și a prosperat, sub toate guvernele, sub trei pre­ședinți și nenumărați prim-miniștri. Este evident că "Hexi Pharma" a fost protejată de "sistem", dacă nu cumva a fost a "sistemului". Fosta soție a lui Con­drea a și afirmat că acesta era ofițer acoperit. De alt­fel, nicio mare "afacere", care s-a dovedit până la urmă o mare țeapă, nu a fost făcută fără acordul sau susținerea serviciilor de informații. Nici nu se putea altfel. Despre "Hexi Pharma" nu am fi aflat nici acum, dacă nu apăreau niște denunțuri, care au ajuns și în presă, și nu oriunde, ci la Cătălin Tolontan, unde astfel de dezvăluiri se pare că, din varii motive, au mai mult impact decât în alte părți. Inițial, ins­ti­tuțiile nu au reacționat. Apoi au început să se bâl­bâie. SRI a fost somat să spună de ce nu a știut des­pre această afacere și a răspuns că a informat factorii de decizie, dar cei care ar fi trebuit informați susțin că nu au fost. Președintele, premierul și ministrul Să­nătății au luat-o, și ei, într-o primă fază, à la légère, nerealizând gravitatea faptului. Abia într-un târziu au ieșit oficialii cu declarații, dar nici acelea inspi­rate. Klaus Iohannis va rămâne în analele isto­riei politico-literare cu următoarea afirmație: "Pri­mim aceste informări (de la SRI - n. red.), le citim și ne considerăm informați". Punct. Deci, noi îl as­cultăm și ne considerăm jigniți. D-l Patriciu Achi­maș Ca­da­riu, în calitate de ministru al Sănătății, a lă­sat im­presia că vrea să mușamalizeze cazul, deși pro­babil că era doar depășit de situație. A fost desti­tuit și cu asta s-a cam încheiat cu responsabilitatea politică. Între timp, patronul "Hexi Pharma", Dan Condrea, a murit într-un accident rutier dubios (poa­te că s-a sinucis, încă nu știm), luând cu el în mor­mânt răspunsurile foarte multor întrebări. Iar direc­to­rul general al firmei, Flori Dinu, a fost arestată. Vom avea un condamnat, doi, și cu asta basta. Vom ră­mâne pe mai departe la cheremul unui sistem care ucide. Dacă ar fi să ne referim numai la Sănătate, sunt și alte firme care asigură spitalelor dezin­fec­tanții și care nu au fost controlate încă. De ase­me­nea, nimeni nu a controlat calitatea medicamentelor și nu știm de câte ori am luat cretă în loc de vreun leac pentru o boală gravă. Și așa mai departe. Șansa noastră este că, tot la vreo 20-25 de ani, "sistemul" se primenește. Așa a fost cu Dej, Ceaușescu, Iliescu, iar acum a venit iarăși ceasul unei schimbări la vârf. Criteriile ne scapă. Dar așa se explică arestarea mo­gulilor, debarcarea unor politicieni și dezvăluirile din cazul "Hexi Pharma".

"România pare că face un pas înapoi pe linia angajării euroatlantice"

- Pe fondul rumorii produse de campania electorală și de scandalul "Hexi Pharma", s-a pe­tre­cut un eveniment important, peste care am tre­cut cam superficial. Scutul american antirachetă de la Deveselu a fost preluat sub autoritatea NATO, printr-o ceremonie specială. Președintele rus Vladimir Putin ne-a avertizat imediat că Ro­mânia se află în vizorul Rusiei. Să ne îngrijorăm?

- La drept vorbind, România este în vizorul Rusiei de când se știe. E mai greu de priceput de ce Rusia este înfuriată, în mod deosebit, de acest scut antirachetă, care, așa cum o arată și numele, este o ar­mă defensivă. Ar vrea Rusia să nu avem nicio pavăză în fața ei? Dincolo de agresivitatea oficialilor ruși, este de remarcat comportamentul bizar al unor oficiali români cu privire la acest eveniment. Totuși, nu am avut niciodată o armă mai eficientă și mai puternică decât asta și nici un pact militar care să ne întărească mai mult securitatea națională ca acum. În aceste condiții, președintele statului, Klaus Io­hannis, a preferat să nu participe la ceremonia de la Deveselu și s-a mulțumit doar să-l primească la Cotroceni pe secretarul general al NATO, Jens Stol­tenberg. Este un fel de a spune: sunt de acord, dar nu mă implic. Rezervă subliniată și de faptul că Io­hannis nu a răspuns la declarațiile belicoase ale lui Putin. De asemenea, numărul doi în stat, Călin Po­pescu Tăriceanu, președintele Senatului, a refuzat să meargă la Deveselu. Foarte stranii aceste atitudini, pentru o țară membră NATO și UE. Parcă România face un pas înapoi pe linia angajării euroatlantice. Sigur că suntem într-un context favorabil eu­ro­scep­ticismului și antiamericanismului, dar care e alter­nativa? Ce vrem? Răspunsul îl vom putea obține odată cu alegerile parlamentare. Semnele însă sunt proaste.