Interviul care urmează are pentru mine o semnificaţie aparte. Cu douăzeci de ani în urmă, de sub tiparniţa Editurii "Integral" îşi lua zborul prima mea carte de poezie, iar acum urmează să îmi apară şi prima carte de proze. Gestului de recunoştinţă i se adaugă însă şi dorinţa de a le prezenta cititorilor noştri o editură mai puţin cunoscută, dar care şi-a făcut o datorie de onoare în a publica literatură română clasică dar şi "începătoare", ajutându-i pe tinerii scriitori, nu prea răsfăţaţi în zilele noastre, să-şi vadă visele împlinite.
"Avem 15 colecţii de carte românească"
- În doar doi ani, aţi izbutit să puneţi pe picioare o editură importantă în România, care publică literatură română contemporană, proză şi poezie. Ce v-a îndemnat spre o activitate atât de riscantă şi de puţin bănoasă?
- Publicarea de carte este, azi, în toată lumea riscantă, pentru că s-a democratizat. Orice om cu un laptop poate să întocmească azi o carte, să o pregătească de tipar şi să o distribuie. Editorului i-a mai rămas doar dreptul de a gândi proiecte. Rolul lui e în diminuare. Acum 20 de ani, ca să faci o carte îţi trebuiau o industrie şi zeci de oameni. Acum ajunge unul singur. Dar asta nu mă împiedică să-mi fac proiecte şi să cred în ele. Noi avem 150 de titluri scoase în doi ani, din care 149 sunt de autori români: de la poezie şi roman, până la lexicografie, lucrări de ştiinţă şi cărţi pentru copii.
- Cum v-aţi hotărât să promovaţi literatură română, cu orice risc?
- Douăzeci şi cinci de ani, am condus câteva case de editură sau de media din România şi străinătate, unele foarte mari. Dar tot timpul acesta, mi-am păstrat mica mea "jucărie", Editura "Integral". O pornisem în 1996 ca pe o editură de hobby, cu 2-3 cărţi pe an. Şi chiar atunci, am scos o carte frumoasă şi stranie: "Petrogradul într-un pahar cu şampanie", scrisă de dvs., Valentin Iacob, care a primit premiul de debut pentru poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. O confirmare fericită, pentru amândoi.
- Între timp, editura a crescut ca Făt-Frumos din poveste...
- În 2013, am simţit dorinţa ca totul să ia amploare. Şi m-am hotărât să lansez un proiect editorial puţintel altfel decât al celorlalte edituri. Pe mine nu mă interesează să fac editare de catalog, cum fac cei mai mulţi editori. De pildă, ei merg la târguri internaţionale mari de carte, iau lista de top 10 bestseller-uri, le cumpără şi le publică în România. O activitate stimabilă, dar care pe mine nu mă interesează! Eu generez proiecte. Când primesc o propunere pentru o carte, de pildă, mă gândesc imediat la serii de cărţi pe care vreau să le dezvolt. Aşa am ajuns să avem 15 colecţii de carte românească. Mulţi au zis că ne-am întins prea mult, dar noi mergem mai departe. Acum avem şi multe cărţi în limba engleză, cărţi ale unor scriitori români, cu traduceri supervizate de poeţi din Anglia. Dar am tradus şi din engleză, "Six english poets" ("Şase poeţi englezi"), lansată de curând la ICR. O provocare au fost şi cele două volume ale lui Nicu Covaci, "Phoenix", sau "Nebunul cu ochii închişi" al lui Mony Bordeianu, o carte de amintiri în premieră. Ca să nu mai zic de "Marea spovedanie a brokerului fugar", de Cristian Sima, un bestseller al anului 2015.
- Editura "Integral" duce cărţile autorilor pe care îi publică la mari târguri internaţionale.
"Se citeşte şi azi, dar se citeşte altfel"
- Cu experienţa de editor pe care o aveţi, credeţi că există azi o criză a cărţii în România?
- Nu există o criză a cărţii, ci a ofertei de carte. Lumea s-a schimbat, cititorul s-a schimbat, citeşte altfel. S-a schimbat în primul rând obiceiul citirii. Nu mai există o foarte mare disponibilitate pentru romanele de 600 de pagini. Oamenii citesc mai repede. Schimbarea asta e legată şi de noile telefoane sau tablete, care au devenit purtătoare de biblioteci. Dar mulţi editori au rămas în acelaşi format. Fac cărţi aşa cum făceau şi acum 20 de ani. De citit se citeşte, dar se citeşte altfel. Aşa că acum trebuie să te duci tu, editor, la cititor, cu oferta ta. Şi dacă s-a schimbat totul, de la modul de scriere, la modul de publicare şi de recepţionare a cărţilor, atunci editorul trebuie să fie foarte agil. Eu încerc să ţin pasul cu schimbarea. Dacă oamenii cer cărţi pe hârtie, voi face cărţi pe hârtie. Dacă vor să le fac pentru tablete, le voi face pe tabletă. Dacă vor voi să citească cărţile prin holograme, n-am nici o problemă să le fac.
- Care sunt cărţile importante şi colecţiile Editurii "Integral"?
- Avem Colecţia "Focus" dedicată cărţilor-eveniment, aşa cum a fost cartea lui Cristian Sima, iar acum, în aceeaşi serie, lansăm la târg o carte interesantă, "Jocurile privatizării", de Adrian N. Ionescu, o carte despre marile tranzacţii bursiere din România şi beneficiarii lor. Una dintre apariţiile foarte vizibile o constituie Colecţia "Opere Integrale". Nu sunt prea multe edituri care au creat o colecţie de opere integrale pentru autorii români contemporani. Eu încerc acest pariu, prin opera integrală a prozatorului Daniel Bănulescu. Avem şi o colecţie de proză pentru alţi scriitori cu valoare. Se cheamă "Nod", iar poezia contemporană românească pe care am publicat-o este adevărata bucurie a vieţii de editor! Dar mă mândresc şi cu cărţile noastre pentru copii. Cele mai multe dintre ele sunt scrise de mine! Căci eu chiar cred că basmul există şi azi. Iar din cele 150 de cărţi publicate, trei sunt ale unor liceeni. Una dintre ele se cheamă "Liceu", scrisă de Andreea Coscai. Este o carte în care autoarea stă de vorbă cu colegii ei din liceele bucureştene. Este portretul unei generaţii, necenzurat. Pentru mulţi autori foarte tineri pe care i-am debutat, a fost o schimbare a carierei lor.
"Vreau să fiu printre cei ce vor ridica literatura română la prestigiul cinematografiei noastre"
- Vedeţi viitorul literaturii române între atâtea voci de casandre care îi anunţă sfârşitul?
- Şansele literaturii noastre cred că trebuie să meargă pe două căi. Prima este conjunctura economică. Editorii trebuie să reziste. Să reziste să publice ceea ce acum e considerat riscant ca afacere editorială. A doua noastră şansă ţine mult de menţinerea unui spaţiu cultural european comun. Eu sunt un partizan al Uniunii Europene şi cred într-un spaţiu cultural european. Iar România a avut dintotdeauna talente, dar ele trebuie să fie expuse şi comunicate lumii, cu tărie şi profesionalism. Aici statul se implică prea puţin. Susţinerea cărţii româneşti în lume este făcută mai mult pe banii editorilor. Eu sunt unul dintre ei, dar încă nu avem un efort conjugat în promovarea culturii noastre. Deşi există cărţile care pot duce departe în lume cultura română. Eu nu cred că doar regizorii români sunt foarte talentaţi. Vreau să fiu printre cei care vor ridica succesul literaturii române la nivelul celui din cinematografia noastră. Va fi un succes de stimă şi critică, nu unul comercial! În România, există scriitori de valoare care au ajuns la vârful maturităţii şi capacităţii lor de creaţie, printre care vă includ şi pe dvs. Pe ei vreau să-i susţin, pentru a crea o imagine cu mai mulţi poli ai literaturii noastre de azi. Sunt scriitori foarte puternici, ale căror cărţi le-am publicat şi le public.
- Deşi alergaţi pe o pistă ce pare să aibă puţini spectatori, perseveraţi, d-le Postolache!
- Îmi place lucrul bine făcut. Acum consider eu că e momentul meu de maturitate şi performanţă. Pentru asta mă dedic unui proiect puternic şi coerent. Vreau să las ceva în urmă. Să ştiu că am scos 2-300 de cărţi care îmi vor supravieţui.
Nota redacţiei! Cartea de proză a colegului nostru, Valentin Iacob, "Viaţa şi moartea în troleibuzul 81", va fi lansată, vineri, 3 iunie, ora 18.00, la Târgul de Carte "Bookfest" de la "Romexpo.