Definiţia premoniţiei nu excelează prin concreteţe. Se spune că este capacitatea pe care o au anumite persoane de a prezice viitorul. Înzestrate cu darul unei presimţiri speciale, aceste persoane sunt numite: magi, ghicitori, extrasenzoriali, prezicători, magicieni, oracole, vizionari, profeţi, astrologi, vrăjitori, şamani, sibile... În ce-i priveşte pe cercetători (psihologi, psihiatri, medici etc.), ei utilizează termeni diferiţi pentru a evoca premoniţia, în funcţie de spaţiul şi timpul în care operează: retrocogniţie - pentru perceperea evenimentelor trecutului, clarviziune - pentru evenimentele din prezent şi premoniţie (sau profeţie) - în cazul evenimentelor din viitor.
Cercetările doctorului Osty
Primele cercetări ştiinţifice ale premoniţiei se datorează unui francez: doctorul Eugène Osty (1874-1938) care, în laboratorul său de la Institutul Metafizic Internaţional (IMI) din Paris, testa în fel şi chip calităţile de vizionari ale pacienţilor săi. Astfel, între cele două războaie mondiale, el a făcut pe unul dintre cei mai buni subiecţi ai săi, literatul Pascal Forthuny (1872-1963), o serie de 163 de teste consecutive, al căror nivel de reuşită a fost de 65%. Un alt cobai a fost Jeanne Laplace, un mediu de sex feminin care declara că, în momentele de lună plină sau când era furioasă, îi creşteau capacităţile de clarvăzătoare. În acele momente avea o senzaţie puternică în plexul solar, manifestându-se sub forma unei călduri care părea că erupe. Dar, de departe, cel mai bun subiect al doctorului Osty a fost germanul Ludwig Kahn (1874-1938). Iată un test revelator în ceea ce priveşte puterea sa. Pe 21 februarie 1925, Kahn a solicitat unui voluntar să-şi scrie gândurile ce-i trec prin minte pe trei bucăţi de hârtie, apoi să le îndoaie de cât mai multe ori cu putinţă, în timp ce iese din cameră. Din motive de onestitate, a fost ales un general de armată, pe nume Ferrie. El a scris, în prezenţa doctorului Osty, cele trei mesaje: pe prima hârtie a notat "lampă cu trei electrozi", pe cea de-a doua - "ipoteza lui Wegener", iar pe cea de-a treia - "sănătatea este bunul cel mai de preţ". După aceea, doctorul Osty l-a rugat pe Kahn să se întoarcă în cameră, să stea în picioare la un metru şi jumătate de general şi să spună cu voce tare ce "vede" pe fiecare bucată de hârtie. Iată răspunsul clarvăzătorului: "Pe prima hârtie aţi scris: electrozi... lampă... lampă cu trei electrozi. Pe cea de-a doua: ipoteza lui Wegener. Pe cea de-a treia: sănătatea este bunul cel mai de preţ". Kahn reuşise să ghicească cele trei mesaje, destul de abstracte, ba chiar şi ordinea în care fuseseră scrise!
Clarviziune şi şoc
În cartea sa, intitulată "Dezvoltaţi-vă puterile paranormale", parapsihologul francez Jacques Mandorla relevă un fapt straniu, care nu poate fi considerat drept probă ştiinţifică, dar care nici nu este o simplă întâmplare: numeroşi clarvăzători au avut revelaţia darului lor, în urma unui şoc fizic sau afectiv intens. Astfel, celebrul Nostradamus a început să-şi scrie "Centuriile" la treizeci şi şase de ani, la doar câteva zile de la moartea primei sale soţii şi a celor doi copii. Pascal Forthuny, care a colaborat cu doctorul Osty, a devenit clarvăzător la vârsta de 47 de ani, după ce şi-a pierdut fiul. Jeannei Laplace i-au sporit facultăţile paranormale în urma a două maladii: o scarlatină la 12 ani şi o gripă puternică la 18 ani. Unul dintre cei mai cunoscuţi clarvăzători din prezent, Mario de Sabato, a avut prima sa viziune în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la vârsta de 7 ani, când a anunţat, cu câteva zeci de secunde înainte, căderea unei bombe în apropierea imobilului în care locuia. Astfel, a salvat viaţa a zece persoane. Celebrul Belline, supranumit "prinţul clarvăzătorilor", autorul best-sellerului "Cea de-a treia ureche", şi-a descoperit capacităţile de premoniţie când s-a îmbolnăvit de tuberculoză: "Boala care mă ţinea la pat a declanşat eliberarea unei capacităţi pe care nici nu o bănuiam înainte să intru la sanatoriu".
Dar astfel de fenomene nu li s-au întâmplat doar clarvăzătorilor europeni. Americanul Edgar Cayce (1869-1945), cunoscut pentru numeroasele sale preziceri proferate în stare de hipnoză (de aceea a şi fost numit "profetul adormit"), şi-a descoperit capacităţile de prezicere după ce a primit, pe când era copil, o lovitură de minge de baseball în vertebrele cervicale, şoc care l-a lăsat paralizat timp de mai multe luni.
Croitori de destine
Este interesant de notat că toţi clarvăzătorii, fie ei celebri sau anonimi, posedă o caracteristică comună: în cabinetul lor, la cererea clienţilor care îi consultă, prezicerile lor vizează întotdeauna patru domenii: dragostea, sănătatea, banii şi locul de muncă. Clienţii clarvăzătorilor fac parte din toate clasele sociale. Unii clarvăzători se pot lăuda că au în prezent printre clienţii lor şefi de stat, regi, regine şi miniştri.
Succesul clarvăzătorilor profesionişti se explică în mod esenţial prin faptul că izbutesc, uneori, să îndrepte destine. Ei sunt asemănaţi cu psihiatrii şi psihanaliştii pentru că, în camerele întunecate ale cabinetelor lor, clienţii îşi dezvăluie secretele intime şi aşteaptă ca influenţele negative care le otrăvesc viaţa să fie definitiv alungate de "cei care văd".
Psihometria şi anchetele poliţiei
Una dintre formele cele mai spectaculoase de clarviziune este psihometria. Acest termen, creat în 1849 în Statele Unite, de către doctorul Buchanan, desemnează capacitatea unui clarvăzător de a povesti istoria unui obiect sau a unei persoane, originea lor şi anumite evenimente marcante din trecut, doar privindu-le şi concentrându-se. Dar aceasta nu este decât una dintre aplicaţiile posibile ale clarviziunii. Ea este, de asemenea, utilizată în cadrul anchetelor poliţiste. Dacă acest aspect al vieţii mai puţin cunoscut, este din cauză că poliţia preferă discreţia. Din fericire, graţie olandezului Gerard Croiset, dispunem de elemente ştiinţifice de o calitate excelentă în legătură cu acest subiect.
Fizician de profesie, Gerard Croiset (1909-1980) a lucrat împreună cu profesorul Wilhelm Tehnaeff, de la Universitatea din Utrecht, Olanda. Acesta l-a pus să facă două tipuri de experienţe: căutarea persoanelor dispărute în colaborare cu poliţia şi testul "scaunului gol". Croiset a rezolvat multe anchete criminale (în 90% din cazurile de crime pe care le-a studiat nu a fost capabil să indice vinovatul, dar a furnizat detalii foarte importante poliţiei) şi dispariţii (cu reuşită de 80%!). El avea capacitatea uluitoare de a prevedea dinainte locul unde va fi găsit un corp. Astfel, în aprilie 1963, un copil a dispărut. Croiset, consultat prin telefon, a afirmat că acesta murise înecat şi c adavrul său se găsea în apropierea unui pod. Câteva zile mai târziu, Croiset şi-a clarificat viziunea şi a spus că trupul copilului este dus de apă şi va fi descoperit la distanţă de două poduri de locul iniţial. Chiar în ziua prezisă de el, corpul a fost găsit exact în locul respectiv. De altfel, testul "scaunului gol", la care profesorul Tehnaeff l-a supus pe Croiset timp de mai mult de douăzeci de ani, dădea rezultate spectaculoase. Croiset trebuia să ghicească dinainte cine urma să se aşeze pe un anumit scaun în timpul unei reuniuni publice. N-a greşit niciodată!
Care este viitorul clarviziunii?
Încă din Antichitate, criticile cel mai frecvent adresate confreriei clarvăzătorilor au fost acelea legate de faptul că numără în rândurile sale şarlatani şi manipulatori. Cu toate acestea, exemple de clarvăzători capabili să prezică evenimentele viitoare cu precizie nu lipsesc. Întrebarea care se pune e următoarea: premoniţia este o însuşire de excepţie, sau toţi oamenii au un al şaselea simţ, care ar putea fi cultivat? Unii futurologi nu ezită să afirme că, în viitorul apropiat, progresele tehnologice vor fi aşa de mari, încât oricine va putea dobândi acest dar. Doar timpul ne va spune cum.
TESTAŢI-VĂ PROPRIILE CAPACITĂŢI
1. TESTUL PLICULUI ÎNCHIS
Acest test este foarte des propus clarvăzătorilor profesionişti de cercetătorii în parapsihologie. Ei trebuie "să vadă" o fotografie sau un desen băgat în interiorul unui plic care apoi este lipit sau chiar băgat într-un al doilea plic. Nu contează ce reprezintă fotografia: esenţial este să daţi maximul de detalii care să permită să se afle dacă aţi identificat cu adevărat ceea ce se află în plic. În timpul testului, nu vă feriţi să ţineţi plicul în mână. S-a demonstrat că, la anumite persoane, contactul tactil facilitează ghicitul.
2. TESTUL ZARULUI
Acesta este cel mai simplu test de clarviziune. Cereţi cuiva din anturajul dvs. să arunce cu un zar de douăzeci de ori la rând şi încercaţi să ghiciţi de fiecare dată numărul care a ieşit. Notaţi rezultatele obţinute şi măsuraţi-vă progresele. Unii clarvăzători reuşesc douăzeci de răspunsuri bune din douăzeci de încercări! Puteţi să îngreunaţi acest test lucrând cu două zaruri diferite.
3. TESTUL CĂRŢII TIMBRATE
Luaţi un pachet de 32 de cărţi şi cereţi-i cuiva să lipească, la întâmplare, un timbru pe una dintre cărţi, apoi aşezaţi-le pe toate cu faţa spre masă. Trebuie să găsiţi, prin clarviziune şi prin cât mai puţine încercări, cartea cu timbrul lipit pe ea.
4. TESTUL CĂRŢILOR DE JOC
Este o variantă mai dificilă a testului cărţii timbrate. Când toate cele 32 de cărţi sunt întoarse cu faţa în jos pe masă, încercaţi să ghiciţi, în ordine: în primul rând culorile - cărţile roşii şi cele negre. Apoi, când aţi obţinut scoruri bune
la acest test, încercaţi să ghiciţi toate cărţile.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
