Vă recomand o nouă traducere a uneia dintre cele mai frumoase cărți pentru copii din lume, o poveste care, prin amestecul de fantezie, ludic și umoristic, se dovedește, de 151 de ani, cu adevărat nemuritoare. Universul și personajele ei, intrate în folclorul mondial, nu încetează să fascineze cu frumusețea inocenței, vivacitatea, curiozitatea temerară a copilăriei, cu hazul cu care denunță conformismul, prejudecățile de respectabilitate ale lumii adulților.
Presupun că Alice și personajele din Țara Minunilor - pisica Cheshire, Iepurele de Martie, Pălărierul Nebun, Domnul Omidă, Falsa Broască Țestoasă și celelalte - vă sunt cunoscute din numeroasele reeditări, ecranizări, dramatizări, citări. De aceea am ales să vă spun aici pe foarte scurt câte ceva despre inventatorul lor, Charles Lutwidge Dodgson, celebru sub pseudonimul Lewis Carroll, un om la fel de paradoxal, misterios și seducător ca și cele două cărți cu aventurile micuței Alice ce i-au asigurat posteritatea. Cel care a pus în joc limbajul și logica în căutarea febrilă a ordinii și bucuriei în dezordinea și nefericirile lumii e fiul unui cleric cu 11 copii. Născut în 1832, Charles a studiat la Christ Church College din Oxford, unde s-a instalat în 1851 și unde a rămas până la moartea survenită 47 de ani mai târziu. Student bun, excelând la matematici, dar și la religie, istorie și limbi clasice, a obținut o bursă și apoi un post în cadrul universității, cu perspectiva de a deveni preot anglican. Numai că, deși pios și cu o morală exigentă, el nu era dispus să se supună regulilor stricte ale acestei profesii: pe lângă celibat, preoților le era interzisă frecventarea teatrelor, or, Charles era un mare amator de spectacole și începuse deja să publice cu pseudonim poeme și pamflete - ceea ce iarăși nu era admis. Așa că alege să predea matematica și logica, redactează manuale și cărți în aceste domenii, deși profesoratul îl plictisește. Nu-l plictisește în schimb aparatul de fotografiat, descoperit pe la 25 de ani, iar pasiunea pentru fotografie îl va însoți toată viața. S-au păstrat până azi 720 de fotografii făcute de el cu mijloacele rudimentare de atunci. Cum Oxford și Cambridge erau centrul lumii intelectuale britanice, Dodgson a avut contacte cu mai toate celebritățile timpului - scriitori, pictori, savanți, actori - și ne-a lăsat fotografii ale lor. Dar modelele lui preferate erau copiii, în special fetițele. Cred că îl pasiona posibilitatea de a opri timpul, sau măcar de a conserva urma lui în frumusețea adorabilă a vârstei inocente, căci acest om timid rămăsese în forul lui intim un preadolescent ("cred că vârsta mea ideală e de 12 ani" - scria el la 50). Prietenia cu copiii decanului Liddell, între care și micuța Alice, pentru care inventa povești, jocuri amuzante, desene, stă la originea celor două cărți ilustrate, "Alice în Țara Minunilor" și "Alice în Țara din Oglindă", publicate în 1865 și 1872, cu mare succes (însăși regina Victoria le-a apreciat). Legătura între Lewis Carroll și diaconul Dodgson, matematician și logician, se vede: aventurile lui Alice abundă în raționamente și capcane logice, jocuri matematice și mai ales de limbaj, ceea ce face textul greu de tradus. Dar multregretatei doamne Antoaneta Ralian îi plăceau aceste provocări iar soluțiile găsite de ea fac deliciul noii traduceri. Iată doar o mostră din multele exemple posibile: "îi spuneam Carapace pentru că era o carapacitate" și îi învăța pe elevii lui "Isteria antică și modernă", dar și "Picătura" cu "ulei pe brânză".
Fibra pedagogică a lui Lewis Carroll, niciodată ostentativă, rezidă în bunul simț al fetiței Alice pus la încercare de creaturile pe care le întâlnește, iar faptul că ea intuiește nonsensurile, poezia sau comicul unor personaje și situații o face să triumfe asupra dezordinii și exceselor din Țara Minunilor.