Mai ales în sănătate se observă frecvent o reorientare a opiniilor, deoarece activitatea de cercetare scoate la iveală mereu noi descoperiri. În anii '90, medicii foloseau încă, aparent cu multă convingere, terapia hormonală de substituţie, pentru combaterea simptomelor neplăcute ale instalării menopauzei, deşi numeroşi specialişti începuseră deja să-i conteste utilitatea. Administrarea estrogenului, în scopul de a compensa diminuarea producţiei naturale de hormon sexual feminin, ameliora, într-adevăr, bufeurile, senzaţia de uscăciune din vagin şi alte neplăceri tipice de la debutul climacteriului, totuşi, existau încă de pe atunci studii care semnalau faptul că terapia respectivă făcea să crească riscul de cancer mamar. În pofida acestor avertismente, majoritatea medicilor continuau să prescrie tratamentul hormonal. Cu acest demers terapeutic, ei urmăreau - nu atât să elimine valurile de căldură şi celelalte inconveniente caracteristice ale menopauzei, cât mai curând să prevină bolile grave, provocate ulterior de lipsa estrogenului, cum sunt demenţa senilă, afecţiunile cardiovasculare şi osteoporoza.
Odată cu începutul mileniului trei, a intervenit marea schimbare. S-a recunoscut că terapia hormonală de substituţie nu oferea, în realitate, niciun fel de protecţie. În 2003, cercetătorii au ajuns la concluzia că ea nu numai că nu împiedica declanşarea demenţei, ci, dimpotrivă, îi dubla riscul. În consecinţă, a fost refuzată de un mare număr de femei, din care cauză a înregistrat un regres considerabil. Interesant este faptul că, în acelaşi an, s-a constatat pentru prima oară o reducere spectaculoasă a incidenţei cancerului mamar. Ea nu se datora însă "luptei împotriva cancerului" - care este, în fond, o lozincă goală de conţinut - ci renunţării la medicaţia hormonală.
În 2008, veştile proaste din mass-media au şubrezit şi mai tare imaginea deja compromisă a terapiei hormonale. Cercetările ştiinţifice puseseră în evidenţă faptul că o terapie de substituţie, chiar şi de scurtă durată, sporea densitatea ţesutului mamar, ceea ce îngreuna efectuarea mamografiei şi făcea ca rezultatul ei să devină mai puţin concludent.
Pacientele erau sfătuite ca, în cazul când medicul va considera că au neapărată nevoie de acest tip de tratament, să ceară o durată minimă de administrare şi cea mai mică doză posibilă.
Încă înainte ca euforia provocată de terapia hormonală de substituţie să fi luat sfârşit, numeroşi terapeuţi specializaţi în tratamentele cu plante recomandau fitoestrogenii, ca pe o alternativă ce prezenta avantajul de a fi lipsită de riscuri. Specialiştii dovediseră deja că, spre deosebire de terapia hormonală, fitoestrogenii reuşeau efectiv să evite apariţia bolilor cardiovasculare şi a osteoporozei. Însă, ca şi în alte situaţii similare, nu s-au efectuat studii clinice care să ateste dincolo de orice dubiu faptul că rezultatele obţinute astfel sunt superioare celor ale terapiei hormonale sau ale preparatelor placebo. Numai studiile finanţate de industria produselor de soia susţin eficacitatea acestui aliment. Cu toate că, de ani de zile, chimistul dr. Peter Kaufman se străduieşte, împreună cu colectivul său de cercetare, să demonstreze că majoritatea leguminoaselor conţin aproape aceiaşi fitoestrogeni ca boabele de soia, dacă nu şi mai mulţi.
Alimente cu valoare terapeutică contra simptomelor menopauzei
*** Rodia
Se pare că uleiul extras din sâmburii de rodie conţine o cantitate maximă de estrogen comparativ cu toate celelalte surse vegetale, eventual şi testosteron (dar specialiştii nu s-au pronunţat definitiv în această privinţă). Ceea ce se ştie cu certitudine este că în rodie se găsesc apigenină (cu o acţiune similară cu a progesteronului), cumestrol, daidzeină, estradiol, estriol, estronă, genisteină, ulei de camfor, luteolină (cu 58% din efectele genisteinei), naringină, quercetină, sitosterol şi stigmasterol. Unele dintre substanţele enumerate mai sus reprezintă hormoni identici cu cei din organismul uman, în timp ce altele sunt fitoestrogeni cu o acţiune mai slabă. O parte din ele au capacitatea de a se lega de receptorii estrogenului. Acesta este un amănunt important, de care ar trebui să ţină seama femeile cu risc de tumori receptor estrogen pozitive, adică de tumori hormonodependente, care au pe suprafaţa lor receptori ai estrogenului. În concluzie, se poate spune că o singură rodie înlocuieşte cu succes doza pe două zile administrată în cadrul terapiei hormonale de substituţie. Şi fără efecte secundare - singura excepţie fiind cea referitoare la receptorii de estrogen, amintită anterior.
** Fasolea neagră
În culturile în care oamenii preferă alimentaţia vegetariană, se întâlnesc arareori bufeurile şi celelalte neplăceri asociate cu climacteriul - în primul rând, deoarece sunt consumate în mod obişnuit leguminoasele, ca fasolea neagră, fasolea mung, soia şi celelalte. Explicaţia constă în conţinutul complex al acestor alimente, în care se regăsesc fitoestrogeni, alături de izoflavone, lignani, fitosteroli (precursori ai hormonilor) şi saponine. Atunci când, în organismul femeii, secreţia proprie de hormoni sexuali se împuţinează, fitoestrogenii substituie estrogenul care lipseşte şi totodată reduc riscul unor afecţiuni maligne, cum este cancerul de sân. Experienţele efectuate pe animale au arătat că fitoestrogenii sunt extrem de eficienţi în prevenirea formării de tumori în ţesutul mamar.
** Seminţele de in
În cadrul celei de-a doua etape a unui studiu-pilot, desfăşurat la celebra clinică Mayo, 28 de femei, care aveau 14 sau mai multe bufeuri săptămânal, au consumat zilnic, timp de şase săptămâni, câte 40 de grame de seminţe de in măcinate, ceea ce înseamnă că au presărat 4 linguri de pulbere pe mâncarea din farfurie ori le-au înghiţit amestecate cu apă sau cu un alt lichid. La încheierea studiului, s-a constatat că valurile de căldură se împuţinaseră la jumătate, iar intensitatea lor scăzuse în medie cu 57%. Participantele au remarcat de asemenea o reducere a nervozităţii şi a senzaţiei de epuizare, ceea ce le-a îmbunătăţit în mod evident calitatea vieţii.
Pe de altă parte, deşi au recunoscut efectul pozitiv de atenuare a bufeurilor, multe dintre participantele la studiu s-au plâns de probleme gastrointestinale. De aceea, specialiştii consideră că este necesar să se pornească la drum cu doze mai mici, crescute treptat. 1 lingură de seminţe de in măcinate ar fi o cantitate iniţială acceptabilă, pe care aţi putea s-o presăraţi pe o salată, ori s-o amestecaţi în müsli, ca şi în aluatul de pâine sau de brioşe.
** Soia
Dintre toate leguminoasele, soia este cea care a beneficiat mereu de atenţie maximă din partea oamenilor de ştiinţă, probabil datorită intereselor economice ale industriei ce o procesează, scoţând pe piaţă o gamă largă de preparate care imită lactatele şi carnea. O sinteză, efectuată pe marginea unui număr de studii referitoare la tratarea bufeurilor fără administrarea de hormoni, a dus la constatarea că unele antidepresive (Venlafaxina şi inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină) reduc valurile de căldură cu 19-60%. Potrivit unor studii, flavonele din soia realizează o ameliorare de 9-40%, dar sunt numeroase şi cazurile când ele nu acţionează mai bine decât un placebo.
Există şi alte plante recomandate pentru combaterea bufeurilor. Cercetătorii care s-au ocupat de trifoiul roşu şi de cimicifuga (rădăcina de Actaea) au ajuns la concluzii contradictorii: ele s-au dovedit uneori utile, dar alteori n-au depăşit efectul unui placebo. Terapeuţii mai prescriu adesea, ca remedii contra valurilor de căldură, şi ginseng, angelică chinezească (Dong quai), ulei de luminiţa-nopţii şi rădăcină de ignamă sălbatică (Dioscorea villosa), însă în legătură cu acestea au fost date publicităţii prea puţine informaţii. Dintre plantele amintite aici, singura care poate fi găsită în rafturile supermarket-urilor este soia.
Dr. Tieraona Low Dog, specializată în terapiile cu plante, autoarea cărţii "Complementary and Integrative Approaches to Woman's Health - A Clinical Guide", a comparat rezultatele a şase studii clinice asupra izoflavonelor din soia. Observaţiile ei nu sunt foarte încurajatoare. Cu atât mai mult cu cât unul din cele şase proiecte de cercetare lasă deschisă posibilitatea ca administrarea pe termen lung a unor extracte de izoflavone din soia în doze mari (150 de miligrame zilnic, timp de peste cinci ani) să genereze riscuri pentru sănătatea mucoasei uterine. Fiind totodată evident că extractele de izoflavone "nu au avut niciun efect sau doar unul minim".
Având în vedere toate aceste elemente, pare justificată presupunerea că susţinerea financiară acordată de industria produselor din soia în contextul dat joacă un rol la fel de important ca fondurile alocate de marile companii farmaceutice. Terapiile în favoarea cărora pledează studii generos finanţate de către producători sunt întotdeauna mai mediatizate decât altele, acesta fiind şi motivul pentru care izbutesc să se bucure de o largă apreciere.
O legumă, un zarzavat şi două condimente: folosiţi-le la prepararea unui ceai prielnic sănătăţii dvs., care vă va ameliora cu siguranţă simptomele.
* Nucile
Surse bogate de acizi graşi Omega-3 cu lanţ scurt sunt şi seminţele de in, ca şi cele de chia, pe drept cuvânt foarte căutate în ultima vreme. În multe dintre leguminoase există anumite cantităţi de acid alfa-linoleic. Dar să nu uităm nici peştii. Mai ales somonul, tonul, macrourile, heringii, sardinele şi păstrăvul curcubeu, originar din America, ne oferă doi acizi din familia Omega-3: EPA (acidul eicosapentaenoic) şi DHA (acidul docosahexenoic). Cum vi s-ar părea o bucată frumoasă de somon, alături cu o salată compusă din trei feluri de leguminoase presărate cu mieji de nucă, la masa de seară?
Alimente de consumat cu prudenţă
S-a observat că unele alimente şi băuturi provoacă bufeuri. Dr. Mary Jane Minkin, profesoară de ginecologie şi obstetrică la Yale University School of Medicine, autoare a cărţii "A Woman's Guide to Menopause and Perimenopause", spune că mâncărurile fierbinţi şi iuţi pot declanşa acele valuri de căldură atât de penibile pentru femei. De aceea, ea le îndeamnă să renunţe la băuturile fierbinţi, ca de pildă cafeaua (pe care unii se grăbesc s-o soarbă clocotită, abia luată de pe foc), dar şi la supele aburinde. Sfatul este valabil în egală măsură şi pentru felurile de mâncare foarte condimentate, cum ar fi cele asiatice.
Şi vinul roşu are, din păcate, reputaţia de factor declanşator al bufeurilor. Din acest motiv, doamnele care au de-a face cu asemenea probleme ar trebui să aleagă mai curând un vin alb.
Din cămara cu ierburi de leac
Lemnul-dulce - estrogen natural
Administrare: sub formă de tinctură, câte o linguriţă diluată în 100 ml apă, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face vreme de trei săptămâni, cu o săptămână de pauză, după care se reia. În total se fac minimum trei asemenea cure cu tinctură de lemn-dulce.
Contraindicaţii: administrarea acestei plante este contraindicată atunci când se urmează în paralel un tratament cu estrogeni din medicamente de sinteză, când există deja boli cum ar fi: chistul ovarian, fibromul uterin, nodulii mamari, cancerul cu diferite localizări.
Creţişoara - un antihemoragic redutabil
Administrare: sub formă de pulbere, obţinută prin măcinare cu râşniţa de cafea, din vârfuri înflorite şi flori de creţişoară, câte 3-4 linguriţe rase pe zi. În cazul unor sângerări foarte puternice, se pot lua şi 6 asemenea doze pe zi, dar nu mai mult de câteva zile la rând. În cazul supradozării poate avea reacţii adverse destul de neplăcute.
Salvia - contra bufeurilor
Administrare: sub formă de pulbere, obţinută prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea - o jumătate de linguriţă de patru ori pe zi. Planta se ia pe stomacul gol, se ţine vreme de 5-10 minute sub limbă, după care se înghite cu apă. În perioadele cu bufeuri puternice sau cu transpiraţie abundentă se pot lua până la 6-8 doze a câte o jumătate de linguriţă de pulbere de salvie pe zi.
Sunătoarea - antidepresiv natural
Administrare: sub formă de tinctură, din care se iau zilnic 4 linguriţe, pe stomacul gol, diluate în apă. În cazul în care tulburările emoţionale sunt mai puternice, efecte foarte bune se obţin prin administrarea pulberii obţinute prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea. Se ia o linguriţă rasă la intervale de aproximativ patru ore pe parcursul zilei. În general, este bine ca tratamentul cu sunătoare să nu dureze mai mult de două luni, urmat de două săptămâni de pauză, întrucât favorizează apariţia unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerată la lumină, durerile uşoare de cap.
Valeriana - planta liniştii şi a calmului
Administrare: sub formă de tinctură. Pentru tratarea problemelor emoţionale se iau 50 de picături de 4 ori pe zi. Pentru tratarea insomniei se iau 1-2 linguriţe diluate în jumătate de pahar de apă, cu 15-20 de minute înainte de culcare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
