Tuberculoza - TBC (abreviere pentru "bacilul de tubercul"), cunoscută încă din antichitate, rămâne, din păcate, o problemă de sănătate actuală, fiind boala cea mai răspândită din lume. O treime din populaţia lumii suferă de TBC în stare latentă sau activă. La noi în ţară, deşi datorită vaccinării, tuberculoza părea a fi o amintire îndepărtată, apariţia cazurilor noi de TBC este tot mai frecventă. Tuberculoza este o boală foarte contagioasă, cauzată de un grup de cinci micobacterii intracelulare care formează Mycobacterium tuberculosis complex. În anul 1882, bacteriologul şi fizicianul german Robert Koch a izolat bacteria Mycobacterium tuberculosis (care îi poartă numele - "bacilul Koch"), iar în anul 1905 a primit Premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie. De-a lungul timpului, milioane de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza acestei boli, printre care şi personalităţi celebre, cum ar fi Frederic Chopin, Anton Cehov, Elenore Roosevelt, Nicolae Bălcescu. În peste trei sferturi dintre cazurile de tuberculoză, infecţia este localizată în plămâni (TBC pulmonar - ftizie), dar poate fi localizată şi în oase, sânge, membranele creierului (meningita), intestine, pericard şi în glande (scrofuloză ganglionară). Infecţia sistemică a corpului este o formă extrem de periculoasă de TBC, numită tuberculoză miliară.
Simptomele bolii depind de localizarea ei. În cazul tuberculozei pulmonare, ele sunt: tuse, dureri în piept, expectoraţie cu sânge (hemoptizie), febră, frisoane, oboseală, răguşeală, slăbiciune, aspect palid al pielii, pierderea poftei de mâncare, transpiraţii nocturne, tahicardie. Tuberculoza se poate răspândi extrem de repede, de la o persoană la alta, prin inhalarea de picături mici de mucus şi spută, eliminate prin tuse, strănut, vorbire, înţeparea cu un obiect infestat cu bacili vii sau prin consumarea laptelui contaminat cu bacilul bovin. S-a demonstrat că prin strănut sau tuse, se pot elibera zeci de mii de picături microscopice de spută, încărcate cu bacteria patogenă, iar infecţia poate fi provocată de mai puţin de zece astfel de bacterii. Germenii pătrund în corp prin mucoasele nasului, gurii, traheei, prin ţesuturile limfoide ale amigdalelor sau prin intestine, şi se fixează în ţesuturi, unde se înmulţesc rapid. Perioada de incubaţie pentru tuberculoză este cuprinsă între 2 şi 12 săptămâni. În cazul unei persoane cu un sistem imunitar sănătos, organismul luptă împotriva bacteriilor, prin încapsularea lor în formaţiuni numite tuberculi. Astfel, bacteriile rămân în viaţă timp de mai mulţi ani, dar nu se pot multiplica sau răspândi. Această etapă corespunde tuberculozei latente. Dintre bolnavii cu tuberculoză latentă, 5% vor dezvolta tuberculoză activă, într-un an de la infecţia iniţială. Tratamentul tuberculozei latente poate reduce semnificativ riscul de progresie către forma activă. În cazul unei persoane cu sistemul imunitar slăbit, tuberculoza devine activă şi contagioasă. Bacteria TB poate provoca necroza (moartea celulelor) în tuberculi, provocând leziuni ale plămânilor. Repararea acestor leziuni produce cicatrici pulmonare.
Factorii de risc sunt: HIV/SIDA, silicoza (boala rezultată din inhalarea în exces de dioxid de siliciu), diabetul zaharat, cancerul, insuficienţa renală severă cu dializă, malnutriţia, stresul fizic şi psihic, oboseala, condiţiile precare de viaţă, lipsa igienei, consumul de alcool şi de droguri, tratamentele imunosupresoare după transplanturi de organe, tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi. Copiii, adulţii tineri şi persoanele în vârstă sunt predispuse la boală, iar copiii între 5 şi 14 ani sunt cei mai rezistenţi. Vaccinarea copiilor previne cu până la 80% TBC şi dezvoltarea unor forme grave de tuberculoză.
Prevenirea răspândirii tuberculozei poate fi realizată prin tratarea celor infectaţi şi a celor care au venit în contact cu aceştia şi prin reducerea factorilor de risc.
Fără tratament, tuberculoza activă are o rată de mortalitate între 50% şi 66%. Tratată, rata mortalităţii pentru TBC scade la 5%. Tratamentul standard al tuberculozei se face cu antibiotice. Bacilul Koch este foarte rezistent la antibiotic, de aceea, spre deosebire de alte infecţii bacteriene, tratamentul tuberculozei necesită perioade de 6-24 de luni. În cazul tuberculozei latente, se administrează de regulă un singur tip de antibiotic, pentru a preveni apariţia tuberculozei active. În cazul tuberculozei active, cele mai eficiente sunt combinaţiile de mai multe antibiotice, pentru a reduce riscul ca bacteriile să dezvolte rezistenţă la ele. Problema principală în tratamentul standard este durata mare de timp. Din această cauză, unii pacienţi nu urmează în totalitate tratamentul prescris. În aceste situaţii, se pot dezvolta tulpini rezistente la antibiotic (tuberculoza multidrog rezistentă) şi bacilul nu mai poate fi eradicat. Dacă tratamentul cu antibiotice nu mai este eficient, extirparea pe cale chirurgicală a părţii afectate din plămân poate fi singura opţiune terapeutică.
Acesta este răspunsul la întrebarea dvs., referitoare la obligaţia de a urma cele şase luni de tratament alopat. Dacă tratamentul este întrerupt înainte de 6 luni, boala recidivează, chiar dacă în aparenţă sunteţi bine!
În ceea ce priveşte solicitarea unui tratament natural, răspunsul este afirmativ, cu condiţia ca suplimentele naturale să nu fie administrate la întâmplare, "din auzite", ci pe baza situaţiei concrete a fiecărui pacient. Având la dispoziţie peste 300 de tipuri de produse naturale, importate de firma noastră de la producători internaţionali de prestigiu, în Centrul de Medicină Integrativă SECOM(R) pot fi elaborate programe de tratament natural complexe, adaptate situaţiei concrete a bolnavului şi în perfectă compatibilitate cu medicamentele administrate, respectând totodată indicaţiile literaturii ştiinţifice de specialitate. Aceste tratamente naturale au, în cazul dvs., următoarele obiective terapeutice:
- îmbunătăţirea eficienţei medicamentelor tuberculostatice
- îmbunătăţirea răspunsului imunitar în controlul infecţiei cu Mycobacterium tuberculosis
- reducerea toxicităţii medicamentelor tuberculostatice (ex.: hepatită, neuropatie periferică, tulburări gastro-intestinale, febră, hipersensibilitate, insuficienţă renală acută, anemie hemolitică, gută)
- îmbunătăţirea funcţiilor organelor afectate şi a calităţii vieţii bolnavului
- reducerea deficitelor nutriţionale.
Pentru o analiză holistică a pacientului, pe lângă informaţiile furnizate de analizele medicale, manifestările clinice şi discuţiile cu bolnavul, putem efectua o testare a stării de sănătate prin ElectroScanare Interstiţială. Testarea prin EIS oferă informaţii privind starea funcţională a diferitelor organe şi riscurile de apariţie a unor afecţiuni neurologice, digestive, respiratorii, cardiovasculare, endocrine, imunologice, genito-urinare, metabolice, înainte ca ele să poată fi evidenţiate prin analize sanguine sau imagistice. Testarea permite de asemenea urmărirea evoluţiei stării de sănătate şi a rezultatelor obţinute în urma administrării tratamentului complementar natural adecvat.
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
"Am eritrasmă şi dermatită seboreică"
Dermatita seboreică este o afecţiune cronică a pielii, caracterizată prin cruste albicioase, unsuroase sau uscate, şi zone cutanate iritate şi roşii. Este de obicei localizată pe zone bogate în glande sebacee - pe faţă (în jurul nasului, al sprâncenelor şi pe frunte), pe scalp (aici se manifestă prin mătreaţa excesivă), dar şi pe trunchi (în dreptul sternului şi în pliurile pielii). Pielea afectată devine roz, începe să se umfle şi se acoperă cu cruste galben-maronii. Cele mai afectate zone sunt fruntea, sprâncenele, nasul şi bărbia.
Cauzele dermatitei seboreice: * excesul de grăsimi saturate de origine animală în alimentaţie * consumul de zahăr * suprasolicitarea glandelor suprarenale cauzată de stres * anumite alergii alimentare şi intoleranţe la anumite alimente * dezvoltarea excesivă a candidei în organism * încărcarea ficatului * colon insalubru * folosirea de produse de îngrijire corporală cu componente chimice.
Dermatita este, adesea, o reacţie a organismului la un tip de ciupercă-drojdie, manifestată prin descuamarea pielii de pe scalp şi mâncărimi severe.
Tratamentul naturist :
Remediile naturiste se administrează în funcţie de cauzele care au declanşat şi întreţin afecţiunea. În acest scop, se pot folosi următoarele plante curative:
* Trei-fraţi-pătaţi - este recomandat în afecţiuni alergice (urticarie, rinită alergică, astm bronşic, alergii digestive), boli de piele (eczeme, dermatoze, acnee juvenilă, acnee rozacee, furunculoze, psoriazis, herpes).
* Păpădia - este indicată mai ales în: acnee, furunculoză, dermatită seboreică, dermatită de contact, infecţie herpetică şi pete de piele de origine hepatică.
* Brusturele - se utilizează ca adjuvant în: curele de detoxifiere, boli de piele (acnee, seboree, furunculoză, dermatite), infecţii urinare (cistite), afecţiuni hepato-biliare (colecistite, litiază biliară).
* Pau d'arco - se utilizează atunci când candidoza se dezvoltă în mod excesiv în corp.
* Goldenseal - atunci când se suspectează că dermatita este cauzată de factori infecţioşi.
* Grepfruit - se foloseşte tot când dermatita este cauzată de o infecţie.
* Neem-ul - face parte din medicina ayurvedică din timpuri străvechi şi este cunoscut datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antiparazitare, antifungice, antiinflamatoare şi analgezice.
* Uleiul de cătină - prin conţinutul ridicat de betacaroten, vitamina E şi acizi graşi nesaturaţi ajută la tratarea diverselor forme de dermatită la nivelul pielii.
* Vitamina B6 - la unele persoane un deficit de vitamina B6 poate fi asociat cu apariţia dermatitei seboreice.
* Colina - poate atenua anumite forme de dermatită.
* Gelul de aloe vera - administrat intern.
Aceste remedii se administrează în scheme de tratament personalizate, în funcţie de aspectele de sănătate ale fiecărui individ în parte. Pentru o personalizare a reţetelor de tratament pe bază de plante, apelaţi la un medic cu competenţă în fitoterapie şi nutriţie sau îmi puteţi scrie pe adresa de e-mail.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"În urma rahianesteziei, am rămas aproape surdă"
(Răspuns pentru A. V. - Cluj Napoca, F. AS nr. 1208)
Scăderea acuităţii auditive este cunoscută sub denumirea de surditate sau hipoacuzie. Surditatea de percepţie este provocată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor neurale auditive. Surditatea de percepţie se clasifică în: senzorială (cohleară), neurală (retrocohleară) şi neuro-senzorială. Bolnavul cu surditate neuro-senzorială nu aude vocea şoptită, sunetele ascuţite şi înalte sunt auzite mai prost decât cele joase, iar cele peste o anumită intensitate deranjează. Surditatea neuro-senzorială este însoţită adesea de zgomote în urechi (acufene) şi ameţeli (vertij).
Tratamentul surdităţii neuro-senzoriale este definit în raport cu diversele cauze, iar rezultatele sunt variabile de la caz la caz. În situaţia descrisă de dumneavoastră, recomand administrarea a 10 perfuzii cu Vitamina B1, B6, Pentoxifilin, Piracetam, în Glucoză 5%. Perfuzia se administrează lent, intravenos, 20-40 picături/minut. Atenţie la bolile asociate (hipertensiune, diabet)! Se continuă tratamentul cu Circulaţie Cerebrala ceai Fares (extract de Ginkgo Biloba), Gerovital H3 şi vitamina B complex, care se repetă de 3 ori/an! Tratamentul surdităţii este dificil şi, adeseori, este nevoie şi de protezare auditivă.