"Roşul duce tot" - CIREŞELE

- Aşa se numea un joc de cărţi din anii copilăriei, în care semnele roşii câştigau tot. Simbol al victoriei, roşul arată că şi fructele care îi poartă culoarea biruie răul, când e vorba de boli. Este şi cazul cireşelor, primele fructe ale verii, cărora ştiinţa modernă le confirmă virtuţile, uneori excepţionale -

Originile cireşului se pierd în preistorie, fiind un pom fructifer cu un areal imens, care porneşte de undeva din Japonia şi ajunge pe coastele Africii şi până în nordul Europei. În lume, există zeci de soiuri de cireşe, de la cele de un galben deschis, la cele aproape negre, iar pomii care le produc por­­nesc de la dimensiunile unui arbust şi ajung la arbori falnici, care depă­şesc 15 metri în înălţime. România este printre cei mai mari producători de cireşe din lume, Organizaţia Mon­dială pentru Agri­cultură esti­mând că cel puţin 70 de milioane de kilograme de cireşe se coc în livezile noastre, în fiecare an. În medicina populară româ­nească, cireşele joacă un rol aparte, fructele fiind folosite pentru trata­rea avitaminozelor, a bo­li­lor de inimă şi a celor biliare, în timp ce codiţele sunt leacuri consa­crate, în toate zonele ţării, pen­tru bolile de rinichi şi ve­zică, dar şi pentru cele ale pielii. La rândul său, medicina modernă a descoperit zeci de aplicaţii tera­peutice al cire­şelor, care cresc cu fiecare an în popularitate. În special ci­reşele cele negre şi cele ama­re sunt numite "o re­velaţie medicală", rezultatele lor te­rapeutice depăşindu-le pe cele ale unor alimente-medica­ment consacrate, cum ar fi stru­gurii, citricele, merişoarele sau afinele.

Ce fel de cireşe folosim în terapie?

Cu condiţia să fie suficient de coapte şi deloc alterate (aceste fructe intră foarte uşor în fer­mentaţie), putem folosi orice fel de cireşe. Trebuie ştiut, totuşi, că cireşele au efecte terapeutice dife­rite, în funcţie de soiul lor. De pildă, cireşele gal­bene sau de o culoare mai deschisă au un efect diuretic mai puternic, favorizează în mod special mobilizarea şi eliminarea toxinelor din organism, fiind de ajutor şi pentru stimularea digestiei. Cire­şele de un roşu închis sau cele negre au efecte antioxidante foarte puternice, fiind un medicament eficient contra bolilor degenerative, contra afecţiu­nilor cardiace şi a celor vasculare, contra anumitor forme de cancer. În sfârşit, cireşele amare sunt preţuite pentru rolul lor în tratarea durerilor mus­culare, a îmbătrânirii premature, a afecţiunilor in­fla­matorii, a bolilor hepatice, a tumorilor maligne sau benigne.

Cireşele, rinichii şi vezica urinară

Pentru restabilirea funcţiei renale, se con­sumă suc proaspăt de cireşe, care se obţine fie prin zdrobire, urmată de stoarcerea prin tifon, fie prin centrifugare în storcătorul electric cas­nic. Cel mai eficient din punct de vedere tera­peutic este sucul obţinut din cireşe negre şi cel obţinut din cireşe amare. La acesta din urmă i se va adăuga miere lichidă, aşa încât să-i corecteze gustul amar şi să-i prelungească termenul de va­labilitate (la rece, se poate păstra până la 6 ore). Se consumă zilnic o jumătate de litru - un litru de suc, în cure de minimum două săptă­mâni. Este un remediu sigur pentru pre­ve­nirea calculilor (în special a ura­ţilor), dar şi pentru eliminarea aşa-nu­mitului nisip la rinichi (calculi de mici di­mensiuni). Dacă se consumă zilnic şi câte o cană de ceai de codiţe de cireşe (1-2 linguriţe la cană), această cură este minunată pentru tratarea retenţiei de lichide, tulburare manifestată prin um­flarea pleoapelor, mâinilor şi pi­cioa­re­lor. De asemenea, acest trata­ment este şi un adjuvant preţios în tra­tarea cis­titei.

Cireşele şi slăbitul

O sută de grame de cireşe au doar şaizeci de calorii, acestea ne­cesitând un timp de digestie foarte lung pentru a fi extrase. Şi, pentru că sunt neaşteptat de sărace în calorii, au o cantitate mare de apă şi se digeră în timp, ele "păcălesc" senzaţia de foame, ca puţine alte alimente. Iată o metodă foarte sim­plă de slăbit, care are doar două reguli:
1. Timp de 2 zile pe săptă­mâ­nă, consumaţi numai o jumătate de kilogram - 1 kilogram de cireşe sau vişine pe zi, în porţii mici, fără alte alimente. Aveţi voie ceai, infuzii de plante şi e necesar să beţi minimum 2 litri de apă pe zi.
2. În celelalte 5 zile, se înlocuieşte una dintre mese cu jumătate de ki­logram de cireşe. Pentru a intensifica efectul die­tei, micşoraţi porţiile, mâncaţi ouă fierte, le­gume fierte în abur, pâi­ne integrală şi lactate integrale. În schimb, reduceţi consumul de făi­nă albă şi orez decor­ticat, zahăr, grăsimi, ali­mente sărate (pentru a preveni retenţia de li­chide). În două săptă­mâni de dietă, slăbiţi până la 3-4 kilograme şi vă curăţaţi organismul de toxine.

Cireşele şi cancerul

Mai multe studii ştiinţifice realizate în ultimele două decenii demonstrează că un consum sistema­tic de cireşe, urmat de cel al altor fructe de sezon (vişi­ne, zmeură, afine, prune), are un efect antitu­moral uimitor de puternic. Pen­tru prevenirea can­ce­rului se recomandă, la fel ca în majoritatea afec­ţiu­nilor, consumul cireşe­lor închise la culoare sau amare. Pentru prevenţia bolii, se vor consuma 0,5 kilograme/zi, în timp ce pentru tratarea cancerului deja instalat, se vor consuma minimum 0,8 kilo­grame/zi. Iată formele de cancer care răspund cel mai bine la tratamentul cu acest fruct:
* Cancerul de colon şi rect - fibrele alimen­tare din cireşe ajută la o curăţare a colonului, având totodată efecte antiinflamatoare directe. Un studiu american de medicină experimentală arată că o cură de şase-opt săptămâni cu cireşe amare, atunci când cancerul de colon este deja instalat, duce la scă­de­rea volumului tumorilor în peste 40% din cazuri.
* Cancerul mamar şi de col uterin - cireşele amare, la fel ca şi vişinele, afinele sau zmeura, ajută la reglarea hormonală, esenţială în cazul acestor afecţiuni. Administrate corelat cu o dietă săracă în zahăr, fără carne şi aditivi chimici, ele stimulează intrarea în remisie a acestor forme de cancer.
* Cancerul de rinichi şi vezică - în coaja cireşelor de o culoare roşu închis sau negre au fost des­coperite mai multe substanţe, în special pig­menţi, care intervin în metabolismul celular, pre­venind apariţia procesului de malignizare.
* Cancerul de prostată - este şi el foarte re­ceptiv la pigmenţii închişi la culoare (antociani) din cireşe. Mai mult, cireşele conţin câteva oligoele­mente (zinc, seleniu, molibden) esenţiale în lupta organismului cu această boală.

Cireşele, inima şi hipertensiunea

Un comunicat al Asociaţiei Americane pentru Nutriţie arată că un consum prelungit de cireşe ajută, în cazul hipertensivilor aflaţi la debutul bolii, la normalizarea valorilor presiunii sanguine, fără a folosi niciun alt medicament. La persoanele cu hipertensiune în stadii avansate se recomandă, în mod special, administrarea ceaiului din codiţe de cireşe sau vişine, care are un efect diuretic puternic. Pe de altă parte, cireşele sunt recomandate cardia­cilor, pentru că sunt un excelent medicament pentru reducerea colesterolului rău (LDL), dar şi a triglice­ridelor aflate în exces. La populaţiile rurale, unde cireşele sunt consumate în mari cantităţi (cum ar fi cele din Turcia sau Iran), rata infarctului şi a acci­dentului vascular este de câteva ori mai redusă decât media ţării respective.

Cireşele şi reumatismul

Cura cu cireşe negre sau cu cireşe amare, din care se consumă câte un kilogram pe zi, vreme de 6-8 săptămâni, este de un imens ajutor în tratarea bolilor reumatice. Tratamentul cu aceste fructe reduce inflamaţia articulaţiilor, elimină progresiv du­rerile, împiedică apariţia proceselor degene­rati­ve, redă gradat - asociat cu gimnastica medicală - mobilitatea articulară. După zece ani de cercetări, specialiştii americani de la Universitatea Michigan afirmă că flavonoidele din cireşe au o acţiune antiinflamatoare şi analgezică de 10 ori mai mare de­cât aspirina, şi comparabilă cu ibuprofenul (sub­stanţa activă de bază în peste 100 de medicamente de sinteză antireumatice), dar fără efectele adverse ale acestuia. Un alt grup de cercetători de la Uni­versitatea "John Hopkins" din Baltimore au des­coperit că şi alte substanţe din cireşe, şi anume antocianii (pigmenţii care le dau nuanţele roşiatice-negre), reduc durerea şi inflamaţia articulaţiilor.

Cireşele şi diabetul

Persoanele care suferă de diabet de tip 2 ar tre­bui să facă, în fiecare an, o cură de cireşe de cel puţin patru săptămâni, timp în care să consume câte 0,5 kilograme din aceste fructe proas­pete, zilnic. Se recomandă cireşele cât mai închise la culoare, cele amare având efec­tele cele mai puternice. Contrar aparenţelor, toate tipurile de ci­reşe conţin puţine zaharuri, care se eli­berează lent în sânge, fără a creşte glicemia brusc. Apoi, aceste fructe conţin pigmenţi care ajută la preîntâm­pinarea unor complicaţii ale diabe­tului, cum ar fi retinopatia sau neuro­patia dia­betică. Nu în ultimul rând, cireşele stimu­lează celu­lele pancreatice să producă mai multă insulină, al cărei nivel în sânge creşte, astfel, cu 15 până la 50% (pro­centul variază în funcţie de predispoziţia fie­cărui individ). În plus, cireşele proaspete scad re­zis­tenţa la insulină a organismului, ajutând astfel toate categoriile de diabetici să-şi reducă medicaţia.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu cireşe

Nu se cunosc contraindicaţii la administrarea acestor fructe, cu excepţia persoanelor cu sensibi­litate gastrică la acest aliment şi a celor cu colită de fermentaţie activă. Diabeticii vor ţine cont că aceste fructe, deşi nu sunt foarte bogate în zaharuri, au un anumit conţinut de hidraţi de carbon, care va fi luat în calcul la