Tuberculoza - TBC (abreviere pentru "bacilul de tubercul"), cunoscută încă din antichitate, rămâne, din păcate, o problemă de sănătate actuală, fiind boala cea mai răspândită din lume. O treime din populația lumii suferă de TBC în stare latentă sau activă. La noi în țară, deși datorită vaccinării, tuberculoza părea a fi o amintire îndepărtată, apariția cazurilor noi de TBC este tot mai frecventă. Tuberculoza este o boală foarte contagioasă, cauzată de un grup de cinci micobacterii intracelulare care formează Mycobacterium tuberculosis complex. În anul 1882, bacteriologul și fizicianul german Robert Koch a izolat bacteria Mycobacterium tuberculosis (care îi poartă numele - "bacilul Koch"), iar în anul 1905 a primit Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie. De-a lungul timpului, milioane de oameni și-au pierdut viața din cauza acestei boli, printre care și personalități celebre, cum ar fi Frederic Chopin, Anton Cehov, Elenore Roosevelt, Nicolae Bălcescu. În peste trei sferturi dintre cazurile de tuberculoză, infecția este localizată în plămâni (TBC pulmonar - ftizie), dar poate fi localizată și în oase, sânge, membranele creierului (meningita), intestine, pericard și în glande (scrofuloză ganglionară). Infecția sistemică a corpului este o formă extrem de periculoasă de TBC, numită tuberculoză miliară.
Simptomele bolii depind de localizarea ei. În cazul tuberculozei pulmonare, ele sunt: tuse, dureri în piept, expectorație cu sânge (hemoptizie), febră, frisoane, oboseală, răgușeală, slăbiciune, aspect palid al pielii, pierderea poftei de mâncare, transpirații nocturne, tahicardie. Tuberculoza se poate răspândi extrem de repede, de la o persoană la alta, prin inhalarea de picături mici de mucus și spută, eliminate prin tuse, strănut, vorbire, înțeparea cu un obiect infestat cu bacili vii sau prin consumarea laptelui contaminat cu bacilul bovin. S-a demonstrat că prin strănut sau tuse, se pot elibera zeci de mii de picături microscopice de spută, încărcate cu bacteria patogenă, iar infecția poate fi provocată de mai puțin de zece astfel de bacterii. Germenii pătrund în corp prin mucoasele nasului, gurii, traheei, prin țesuturile limfoide ale amigdalelor sau prin intestine, și se fixează în țesuturi, unde se înmulțesc rapid. Perioada de incubație pentru tuberculoză este cuprinsă între 2 și 12 săptămâni. În cazul unei persoane cu un sistem imunitar sănătos, organismul luptă împotriva bacteriilor, prin încapsularea lor în formațiuni numite tuberculi. Astfel, bacteriile rămân în viață timp de mai mulți ani, dar nu se pot multiplica sau răspândi. Această etapă corespunde tuberculozei latente. Dintre bolnavii cu tuberculoză latentă, 5% vor dezvolta tuberculoză activă, într-un an de la infecția inițială. Tratamentul tuberculozei latente poate reduce semnificativ riscul de progresie către forma activă. În cazul unei persoane cu sistemul imunitar slăbit, tuberculoza devine activă și contagioasă. Bacteria TB poate provoca necroza (moartea celulelor) în tuberculi, provocând leziuni ale plămânilor. Repararea acestor leziuni produce cicatrici pulmonare.
Factorii de risc sunt: HIV/SIDA, silicoza (boala rezultată din inhalarea în exces de dioxid de siliciu), diabetul zaharat, cancerul, insuficiența renală severă cu dializă, malnutriția, stresul fizic și psihic, oboseala, condițiile precare de viață, lipsa igienei, consumul de alcool și de droguri, tratamentele imunosupresoare după transplanturi de organe, tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi. Copiii, adulții tineri și persoanele în vârstă sunt predispuse la boală, iar copiii între 5 și 14 ani sunt cei mai rezistenți. Vaccinarea copiilor previne cu până la 80% TBC și dezvoltarea unor forme grave de tuberculoză.
Prevenirea răspândirii tuberculozei poate fi realizată prin tratarea celor infectați și a celor care au venit în contact cu aceștia și prin reducerea factorilor de risc.
Fără tratament, tuberculoza activă are o rată de mortalitate între 50% și 66%. Tratată, rata mortalității pentru TBC scade la 5%. Tratamentul standard al tuberculozei se face cu antibiotice. Bacilul Koch este foarte rezistent la antibiotic, de aceea, spre deosebire de alte infecții bacteriene, tratamentul tuberculozei necesită perioade de 6-24 de luni. În cazul tuberculozei latente, se administrează de regulă un singur tip de antibiotic, pentru a preveni apariția tuberculozei active. În cazul tuberculozei active, cele mai eficiente sunt combinațiile de mai multe antibiotice, pentru a reduce riscul ca bacteriile să dezvolte rezistență la ele. Problema principală în tratamentul standard este durata mare de timp. Din această cauză, unii pacienți nu urmează în totalitate tratamentul prescris. În aceste situații, se pot dezvolta tulpini rezistente la antibiotic (tuberculoza multidrog rezistentă) și bacilul nu mai poate fi eradicat. Dacă tratamentul cu antibiotice nu mai este eficient, extirparea pe cale chirurgicală a părții afectate din plămân poate fi singura opțiune terapeutică.
Acesta este răspunsul la întrebarea dvs., referitoare la obligația de a urma cele șase luni de tratament alopat. Dacă tratamentul este întrerupt înainte de 6 luni, boala recidivează, chiar dacă în aparență sunteți bine!
În ceea ce privește solicitarea unui tratament natural, răspunsul este afirmativ, cu condiția ca suplimentele naturale să nu fie administrate la întâmplare, "din auzite", ci pe baza situației concrete a fiecărui pacient. Având la dispoziție peste 300 de tipuri de produse naturale, importate de firma noastră de la producători internaționali de prestigiu, în Centrul de Medicină Integrativă SECOM(R) pot fi elaborate programe de tratament natural complexe, adaptate situației concrete a bolnavului și în perfectă compatibilitate cu medicamentele administrate, respectând totodată indicațiile literaturii științifice de specialitate. Aceste tratamente naturale au, în cazul dvs., următoarele obiective terapeutice:
- îmbunătățirea eficienței medicamentelor tuberculostatice
- îmbunătățirea răspunsului imunitar în controlul infecției cu Mycobacterium tuberculosis
- reducerea toxicității medicamentelor tuberculostatice (ex.: hepatită, neuropatie periferică, tulburări gastro-intestinale, febră, hipersensibilitate, insuficiență renală acută, anemie hemolitică, gută)
- îmbunătățirea funcțiilor organelor afectate și a calității vieții bolnavului
- reducerea deficitelor nutriționale.
Pentru o analiză holistică a pacientului, pe lângă informațiile furnizate de analizele medicale, manifestările clinice și discuțiile cu bolnavul, putem efectua o testare a stării de sănătate prin ElectroScanare Interstițială. Testarea prin EIS oferă informații privind starea funcțională a diferitelor organe și riscurile de apariție a unor afecțiuni neurologice, digestive, respiratorii, cardiovasculare, endocrine, imunologice, genito-urinare, metabolice, înainte ca ele să poată fi evidențiate prin analize sanguine sau imagistice. Testarea permite de asemenea urmărirea evoluției stării de sănătate și a rezultatelor obținute în urma administrării tratamentului complementar natural adecvat.
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriționist - Timișoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
"Am eritrasmă și dermatită seboreică"
(Răspuns pentru ANONIM, F. AS nr. 930)
Dermatita seboreică este o afecțiune cronică a pielii, caracterizată prin cruste albicioase, unsuroase sau uscate, și zone cutanate iritate și roșii. Este de obicei localizată pe zone bogate în glande sebacee - pe față (în jurul nasului, al sprâncenelor și pe frunte), pe scalp (aici se manifestă prin mătreața excesivă), dar și pe trunchi (în dreptul sternului și în pliurile pielii). Pielea afectată devine roz, începe să se umfle și se acoperă cu cruste galben-maronii. Cele mai afectate zone sunt fruntea, sprâncenele, nasul și bărbia.
Cauzele dermatitei seboreice: * excesul de grăsimi saturate de origine animală în alimentație * consumul de zahăr * suprasolicitarea glandelor suprarenale cauzată de stres * anumite alergii alimentare și intoleranțe la anumite alimente * dezvoltarea excesivă a candidei în organism * încărcarea ficatului * colon insalubru * folosirea de produse de îngrijire corporală cu componente chimice.
Dermatita este, adesea, o reacție a organismului la un tip de ciupercă-drojdie, manifestată prin descuamarea pielii de pe scalp și mâncărimi severe.
Tratamentul naturist :
Remediile naturiste se administrează în funcție de cauzele care au declanșat și întrețin afecțiunea. În acest scop, se pot folosi următoarele plante curative:
* Trei-frați-pătați - este recomandat în afecțiuni alergice (urticarie, rinită alergică, astm bronșic, alergii digestive), boli de piele (eczeme, dermatoze, acnee juvenilă, acnee rozacee, furunculoze, psoriazis, herpes).
* Păpădia - este indicată mai ales în: acnee, furunculoză, dermatită seboreică, dermatită de contact, infecție herpetică și pete de piele de origine hepatică.
* Brusturele - se utilizează ca adjuvant în: curele de detoxifiere, boli de piele (acnee, seboree, furunculoză, dermatite), infecții urinare (cistite), afecțiuni hepato-biliare (colecistite, litiază biliară).
* Pau d'arco - se utilizează atunci când candidoza se dezvoltă în mod excesiv în corp.
* Goldenseal - atunci când se suspectează că dermatita este cauzată de factori infecțioși.
* Grepfruit - se folosește tot când dermatita este cauzată de o infecție.
* Neem-ul - face parte din medicina ayurvedică din timpuri străvechi și este cunoscut datorită proprietăților sale antibacteriene, antiparazitare, antifungice, antiinflamatoare și analgezice.
* Uleiul de cătină - prin conținutul ridicat de betacaroten, vitamina E și acizi grași nesaturați ajută la tratarea diverselor forme de dermatită la nivelul pielii.
* Vitamina B6 - la unele persoane un deficit de vitamina B6 poate fi asociat cu apariția dermatitei seboreice.
* Colina - poate atenua anumite forme de dermatită.
* Gelul de aloe vera - administrat intern.
Aceste remedii se administrează în scheme de tratament personalizate, în funcție de aspectele de sănătate ale fiecărui individ în parte. Pentru o personalizare a rețetelor de tratament pe bază de plante, apelați la un medic cu competență în fitoterapie și nutriție sau îmi puteți scrie pe adresa de e-mail.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"În urma rahianesteziei, am rămas aproape surdă"
(Răspuns pentru A. V. - Cluj Napoca, F. AS nr. 1208)
Scăderea acuității auditive este cunoscută sub denumirea de surditate sau hipoacuzie. Surditatea de percepție este provocată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor neurale auditive. Surditatea de percepție se clasifică în: senzorială (cohleară), neurală (retrocohleară) și neuro-senzorială. Bolnavul cu surditate neuro-senzorială nu aude vocea șoptită, sunetele ascuțite și înalte sunt auzite mai prost decât cele joase, iar cele peste o anumită intensitate deranjează. Surditatea neuro-senzorială este însoțită adesea de zgomote în urechi (acufene) și amețeli (vertij).
Tratamentul surdității neuro-senzoriale este definit în raport cu diversele cauze, iar rezultatele sunt variabile de la caz la caz. În situația descrisă de dumneavoastră, recomand administrarea a 10 perfuzii cu Vitamina B1, B6, Pentoxifilin, Piracetam, în Glucoză 5%. Perfuzia se administrează lent, intravenos, 20-40 picături/minut. Atenție la bolile asociate (hipertensiune, diabet)! Se continuă tratamentul cu Circulație Cerebrala ceai Fares (extract de Ginkgo Biloba), Gerovital H3 și vitamina B complex, care se repetă de 3 ori/an! Tratamentul surdității este dificil și, adeseori, este nevoie și de protezare auditivă.