Răspuns pentru MARIA - Cluj, F. AS nr. 1214) - "La doar 18 ani, fiica mea are miastenia gravis"

Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Într-adevăr, nu există încă un tratament care să vindece miastenia gravis, dar terapiile consacrate pot determina remisiuni, astfel că multe persoane atinse de acest flagel pot duce o viaţă normală. În principiu, miastenia gravis este o boală cronică, ce se caracterizează prin slăbiciune şi oboseală rapidă a mus­culaturii voluntare. Slăbiciunea musculară se dezvoltă treptat şi poate afecta orice muşchi care poate fi controlat în mod voluntar. De obicei, afectarea se referă la musculatura feţei, a ochilor, braţelor, picioarelor şi cea implicată în mas­ticaţie, deglutiţie şi respiraţie. Totodată, miastenia gravis este un proces patologic auto­imun, ceea ce înseamnă ca anticorpii destinaţi luptei antiinfecţioase atacă eronat porţiuni de ţesut normal. Este cunoscut faptul că atunci când func­ţionează normal, sistemul nervos ge­nerează impulsuri la nivelul unor zone specializate din muşchi - nu­mite jonc­ţiuni (plăci) neuro-mus­culare - şi ast­fel, aceste regiuni re­ceptoare deter­mină contracţia mus­culară, permiţând efectuarea oricărei mişcări dorite. În miastenia gravis există o întrerupere în comunicarea dintre nervi şi muşchi. Mai mult, din motive necunoscute, mias­tenia gravis determină şi sistemul imun să producă anticorpi care blochează sau distrug multe zone din aceste entităţi receptoare, astfel încât, cu mai puţine zone receptoare, muşchii primesc mai puţine sem­nale nervoase, fenomen care determină apariţia slă­biciunii musculare. Se pare că o glandă ce aparţine de sistemul imunitar (timus) stă la originea acestui proces distructiv, prin capa­citatea sa de a stimula şi a menţine producţia acestor anticorpi. Deşi timusul scade treptat în dimensiune, în cazul adulţilor sănă­toşi, anumite persoane cu miastenia gravis prezintă un timus anormal, apro­ximativ 10-15% dintre aceştia dezvoltând tumori timice.

Tratamentul miasteniei gravis
Medicamentul numit pyridostigmina (mestinon, regonol) este adesea prescris pentru îmbunătăţirea transmisiei impulsurilor nervoase dintre neuroni şi muşchiul aferent. Medicamentele imunosupresoare pot fi şi ele recomandate. De exemplu, prednisonul, azathioprina (Imuran), cyclosporinele (Neoral, San­dimun), mycofenolatul (CellCept) şi imunoglobulina intravenoasă.

Alte opţiuni terapeutice
Plasmafereza este un tratament în care se înlătură plasma din sânge, deoarece conţine anticorpi ce pot contribui la boală. Celulele sanguine sunt amestecate cu alte lichide înlocuitoare de plasmă şi reintroduse în circulaţie. Acest tip de tratament poate reduce răs­punsul imun şi poate îmbunătăţi temporar forţa musculară. Uneori, se practică extirparea chirurgicală a timusului, ceea ce poate duce la îmbunătăţirea per­manentă a simptomatologiei. Procedura se foloseşte cu precădere în cazul persoanelor tinere, deoarece timusul involuează în mod natural, cu vârsta.
Tratamentul naturist al miasteniei gravis pre­supune administrarea unor remedii complementare, cum ar fi Noni, Rhodiola, Resveratrol, coenzima Q10, 5-HTP (5-hidroxitriptofan), acid Alfa-lipoic, EPA (acid eicopentaenoic), care pot contribui la ame­liorarea simptomatologiei, însă rezultatul lor devine discutabil în absenţa terapiilor convenţionale.
Să auzim numai de bine!


ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com

"Ce tratament pot urma pentru alergie?"
(Răspuns pentru G. T. - Bucureşti, F. AS nr. 1020)

Alergia este o stare patologică ma­nifestată prin creşterea sensibi­lităţii şi reactivităţii la anumite sub­stanţe străine, introduse în organism pe diverse căi (digestivă, respiratorie, injectabilă etc.). Alergia mai poate fi definită ca fiind răspunsul neadec­vat al siste­mului imunitar la o sub­stanţă care, în mod normal, nu este dău­nătoare, provocând reacţia exagerată a glo­bulelor albe şi creând în organism dereglări mai mari decât produc invadatorii. La indivizii normali, aceste sub­stanţe sunt distruse de anticorpi. La persoa­nele aler­gice, aceste substanţe stimulează producerea de his­tamină, vasodilatator puternic, cu rol deter­minat în apariţia fenomenelor alergice (inflamaţii, astm etc.), diferite, în funcţie de natura alergenilor. Cei mai co­muni alergeni sunt: polenul, praful, unele metale (ni­chelul), unele cosmetice, lanolina, acarienii din pra­ful de casă, părul de animale, veninul de insecte, unele medicamente (peni­cilina, aspirina). Multe persoane sunt alergice la mucegai. Dintre ali­mente, cele mai alergene sunt creveţii, cra­bii, căpşu­nile, ciocolata, scoicile, alu­nele, nucile, peştele, ouăle, laptele, soia şi grâul. Simptome: congestie nazală, tuse, respiraţie şuierătoare, mâncărimi, su­focare, dureri de cap, oboseală, urticarie.
Conform ayurveda, alergiile au două cauze prin­cipale: * digestia proas­tă, care duce la insuficienta metabo­li­­za­re a alimentelor şi la apariţia de com­­­puşi toxici; * prezenţa acestor compuşi toxici în sân­ge.
Ce determină apariţia alergiilor?
Răspunsul este destul de simplu, dar greu de admis şi conştientizat: toate produsele modificate de om - fructe, le­gume, cereale, leguminoa­se, carne, lactate, ouă, deter­genţi, produse de îngrijire cor­po­rală, parfu­muri, îmbră­căminte din fibră sintetică, covoare, mo­bi­lier dat cu vopseluri sintetice. E normal să pro­ducă reacţii din partea sistemului imunitar, din mo­ment ce acesta nu le recunoaşte. Sigur, aici mai inter­vine un factor im­portant: starea psiho-mentală: emo­ţiile, gândurile, sentimentele. Mai este un aspect de luat în seamă - neexpunerea, cu regu­laritate, la fac­to­rii de mediu: soare, apă, aer.
Recomandări:
* Expunerea la factorii de mediu na­turali: aer, apă, plimbări în natură, res­pi­rarea de aer curat.
* Consumul de alimente naturale (aproa­pe im­posibil, pentru că majori­ta­tea au fost modificate): fructe, legume, ce­reale.
* consumul de plante cu efect adaptogen.
Tratament natural:
În cazul alergiilor, protocolul terapeutic trebuie să includă:
* plante care purifică ficatul: anghinare, armu­rariu, păpădie
* plante care acţionează asupra glandei supra­renale: coacăzul negru, lemnul-dulce
* plante cu efect adaptogen: ginsengul, rodhiola rosea, ashwaganda, noni
* plante care ajută la o digestie optimă: papaia, ananasul, kiwi
* produse destinate diverselor tipuri de alergii: trei-fraţi-pătaţi, măceşele, brusturele.
Pentru o personalizare cât mai riguroasă a schemei de tratament îmi puteţi scrie pe adresa de e-mail.


Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie şi medicină complementară, Clinica Medical ES, Bucureşti, tel. 0723/51.07.37

"Cum pot scăpa de o ciupercă intestinală?"
(Răspuns pentru CORNEL - Satu Mare, F. AS nr. 1212)

Stimate domn, vă înţeleg suferinţa prin care treceţi, mai ales că este cronicizată. Cel mai probabil aţi dobândit-o în urma unui tratament antibiotic pe care l-aţi urmat fără să aveţi o acoperire probiotică. Este foarte important să combateţi această suferinţă, cu ajutorul a trei linii de tratament.
* Prima şi cea mai importantă este regimul alimentar. El trebuie să nu conţină exces proteic şi za­hăr. Este important să consumaţi mâncăruri alca­line, ce nu creează mediu prielnic micozelor. Un regim dietetic constă în multe preparate pe bază de legume, rădă­cinoase, fructe din categoria citri­celor şi, în plus, măr, piersică, cireşe şi zmeu­ră. La categoria legumelor se ex­clude cartoful. Cerealele sunt foarte bune şi recomand mai ales ovăzul, quinoa, seminţele de in şi de chia. Din categoria plan­telor aromatice vă recomand rozma­rin, cimbru şi oregano.
* A doua linie de tratament este îngrijirea şi igiena orală. Este foarte important periajul limbii. Există pe­riuţe speciale ce au o faţetă care per­mite raclajul limbii. Se mai poate folosi şi o linguriţă de lemn în acest scop. După igienizare, se face o clătire cu bicarbonat de sodiu şi apoi, la o distanţă de 30 minute, o altă clă­tire, cu un extract special pe bază de Aloe Vera Barbandesis Miller.
* Dacă cu primele două linii ceea ce dorim să obţinem este o dis­trugere a me­diului prielnic mico­zelor, a treia linie constă în pro­gramul de distrugere a micozei. Este foarte impor­tantă atacarea micozei prin antibiotic şi antifungic natu­ral, ce poate fi folosit o pe­rioadă îndelungată, fără să deranjeze funcţia organelor interne.
Benefică este şi admi­nis­trarea de probiotice ce conţin tulpini cu putere antimicotică - lactobacillus Achidophilus.
Tratamentul nu dă rezultate peste noapte. Este nevoie de multă răbdare, perseverenţă şi, în acelaşi timp, este bine ca această strategie să devină un stil de viaţă.