Gâlma asta de la sân - numai de n-ar fi ceva grav! Şi picăturile mici de lichid de pe mameloane - oare să fie periculoase? Când constată că s-a schimbat ceva în aspectul sânilor, femeia se sperie imediat. Frica ei cea mare este că ar putea fi vorba de o boală malignă. Potrivit unui sondaj, aproape 50% dintre reprezentantele sexului frumos se tem că vor dezvolta cândva un cancer mamar. Însă, din fericire, cele mai multe dintre aceste modificări sunt benigne. Şi chiar dacă ar fi canceroase, nu trebuie în niciun caz să luaţi decizii pripite.
Nodulii: nu sunt neapărat un motiv de panică
Cu condiţia să nu se afle poziţionaţi prea profund în ţesutul mamar, nodulii pot fi sesizaţi prin palpare, din momentul în care diametrul lor a ajuns să măsoare aproximativ un centimetru. Desigur, orice nodul trebuie examinat de medicul ginecolog, deoarece ar putea fi malign. Chiar şi în situaţia când persoana respectivă se simte în siguranţă, de pildă, fiindcă a făcut recent o mamografie. "Când observaţi modificări la sâni, programaţi-vă pentru un consult la ginecologul dvs., chiar dacă n-au trecut decât o lună sau două de la ultimul control de rutină", recomandă medicii.
Nu constituie un temei de îngrijorare nodulii dureroşi, care apar şi vă supără tot mai mult în a doua jumătate a ciclului, pentru a dispărea apoi după menstruaţie. Ei au o explicaţie hormonală: provin dintr-o simplă perturbare a echilibrului dintre estrogen şi progesteron. La fel de inofensive sunt şi chisturile cu conţinut lichidian, uşor de pus în evidenţă prin ecografie. Nodulii bine delimitaţi, care pot fi mişcaţi pe sub piele, sunt de regulă lipoame, tumori grase benigne, întâlnite mai ales la femeile cu vârste între 40 şi 50 de ani. O ecografie sau mamografie le indică de obicei fără dubiu natura benignă şi, în mod normal, se procedează la extirparea lor doar atunci când au crescut atât de mult încât deranjează estetic. De asemenea, benigne sunt şi fribroadenoamele, formate în urma proliferării ţesutului conjunctiv, care poate deveni fibros. Ele se întâlnesc cu precădere la femei mai tinere, de 20 până la 30 de ani.
Semnele unei tumori maligne sunt, dimpotrivă, duritatea şi imobilitatea la palpare, precum şi conturul neregulat. Un caz special îl reprezintă diferenţa de volum dintre sâni, care devine vizibilă la un moment dat, fără să fi existat iniţial. Îndeosebi la un piept ferm şi de dimenisuni generoase, faptul că una dintre cupele sutienului pare să fie dintr-o dată prea mică reprezintă adesea unicul indiciu care semnalează prezenţa unei tumori profunde, imposibil de descoperit prin palpare. Dar şi fenomenul contrar poate trăda o tumoră malignă: când unul dintre sâni pare a se micşora brusc, este posibil ca o tumoră aflată în profunzime să-l fixeze de peretele toracic, astfel încât el să apară inert şi plat, iar nu mobil, aşa cum era înainte.
"Lapte" prelins din mameloane: nu e tocmai o raritate
Aproape jumătate dintre femei pot stoarce puţin lichid din mameloane. Însă, dacă scurgerea este spontană, ar trebui cercetată de un medic. Dacă ea se produce la ambii sâni, e puţin probabil să fie vorba de cancer. La originea ei se află, cel mai adesea, o tulburare hormonală, mai exact creşterea nivelului de prolactină, hormonul hipofizar care stimulează lactaţia. Cu alte cuvinte, cauza o constituie disfuncţionalitatea hipofizei sau a glandei tiroide. Sunt şi medicamente ce pot provoca secreţii mamelonare, de exemplu anumite preparate hipotensoare, pilula contraceptivă ori psihotropele. Totodată, există posibilitatea ca scurgerea lăptoasă să fie determinată, pur şi simplu, de stres.
Dacă numai unul dintre sâni secretă un lichid apos sau roşietic, acesta este cauzat, deseori, de un papilom intraductal, o tumoră benignă, care a luat naştere în interiorul unuia din canalele galactofore, acele ducte care transportă secreţia lactată până la mamelon. Se întâmplă rar ca un asemenea papilom să se malignizeze, iar atunci avem de-a face cu o formă incipientă de cancer, care răspunde foarte bine la tratament: carcinomul ductal in situ (DCIS). Această denumire medicală alambicată nu face, în fond, decât să sublinieze caracteristicile esenţiale ale formaţiunii respective: ea a debutat în interiorul unui canal galactofor şi este un tip de cancer neinvaziv, adică rămâne la locul de origine şi nu se răspândeşte în exteriorul canalului unde s-a format. În prezent, pe tema DCIS se poartă discuţii în contradictoriu în lumea medicală: unii sunt de părere că se impune categoric intervenţia chirurgicală, în timp ce alţii se pronunţă pentru adoptarea unei atitudini de expectativă. Câteodată, analizele de laborator asupra secreţiei generate de DCIS evidenţiază prezenţa unor celule maligne.
Modificări ale pielii: nesemnificative sau canceroase?
Şi când dor sânii?
Trebuie făcută deosebirea între simptomele legate de ciclul menstrual şi cele independente de el. Senzaţia bilaterală de tensiune şi apăsare, precum şi sensibilitatea extremă la atingere, manifestate exclusiv în a doua jumătate a ciclului, au cauze hormonale şi deci nu sunt periculoase. Durerile care apar fără nicio legătură cu ciclul pot fi provocate de o terapie hormonală de substituţie, de chisturile de mari dimensiuni, de unele medicamente (cum sunt antibioticele sau antidepresivele) sau de o mastopatie fibrochistică, deci de o modificare benignă, ce constă în extinderea ţesutului conjunctiv, asociată cu formarea de chisturi. Cancerul mamar produce foarte rar dureri.
Cât de rapid ar trebui să reacţionaţi?
Principalul lucru de reţinut este acela că niciuna dintre modificările sânilor descrise mai sus nu reprezintă cu adevărat o urgenţă, care să vă aducă pe masa de operaţie în decurs de o săptămână - nici chiar în cazul când vi s-a diagnosticat un cancer. Şansele de supravieţuire ale pacientelor cu cancer mamar depind realmente de timpul scurs până la începerea tratamentului, însă nu vorbim aici de două sau trei săptămâni. Potrivit studiilor, consecinţele negative ale temporizării s-au făcut remarcate doar atunci când, după stabilirea diagnosticului, bolnavele au lăsat să treacă mai multe luni până s-au decis să ia măsuri.
Ce investigaţii vă sunt de folos?
Mamografia
În mod normal, când se observă modificări suspecte la sâni, se face mai întâi o radiografie. Cu ajutorul ei pot fi depistate 85-90% dintre tumorile maligne. Trezesc suspiciuni formaţiunile cu contur imprecis, porţiunile de ţesut cu consistenţă densă şi prelungiri radiale, precum şi microcalcifierile, care sunt nişte minuscule depozite de calciu. Calcifieri există şi la tumorile benigne, însă acolo ele apar pe mamografie ca pete mari, albe, răspândite la distanţă una de alta. În schimb, dacă sunt mici, au forme neregulate şi sunt adunate în grupuri, se consideră că pot sugera prezenţa bolii canceroase. O tehnologie de vârf, existentă şi la noi în ţară, însă deocamdată mai puţin cunoscută şi întrebuinţată, este mamografia digitală cu tomosinteză, care permite detecţia şi diagnosticarea precoce a tumorilor. Ţesuturile sunt scanate din diverse unghiuri, pentru ca în final toate aceste imagini să fie utilizate în scopul unei reconstrucţii tridimensionale a sânului.
Ecografia
La examenul cu ultrasunete, numit şi ultrasonografie, se apelează în momentul când rezultatul mamografiei pare dificil de interpretat sau când în imaginea oferită de ea nu se vede o tumoră, confirmată totuşi prin palpare. Aceasta se întâmplă deosebit de frecvent la femeile tinere, care au mult ţesut glandular. Un procedeu mai nou, bazat de asemenea pe ultrasunete, este elastografia, destinată să măsoare elasticitatea ţesuturilor. Efectuată în timpul unei ecografii obişnuite, ea durează numai câteva secunde şi arată, de exemplu, cât de dur este un nodul mamar, ştiut fiind că ţesutul unei tumori este mai compact decât cel normal.
RMN (Rezonanţa magnetică nucleară)
Imagistica prin rezonanţă magnetică este o metodă de explorare ce poate completa rezultatele furnizate de mamografie şi ecografie. Ea depistează carcinoamele în proporţie de aproape 100%, însă lansează relativ frecvent alarme false.
Galactografia
Este o investigaţie röntgen, utilizată pentru a determina cauzele scurgerii de lichid apărute la un singur mamelon. Se injectează o substanţă de contrast într-un canal galactofor dilatat, pentru a-i vizualiza conţinutul. Se urmăreşte astfel descoperirea unor papiloame sau carcinoame intraductale. De cele mai multe ori, pentru siguranţa diagnosticării, va fi necesară în final şi examinarea în laborator a unei probe de ţesut, efectuată de un anatomopatolog.
Biopsia
Atunci când rezultatele investigaţiilor anterioare sunt neconcludente, sau când se suspectează o tumoră malignă, se apelează în ultimă instanţă la biopsie, pentru obţinerea unei clarificări definitive: este extras un mic fragment din ţesutul mamar, care va fi apoi supus examenului histopatologic. Există mai multe tipuri de biopsie, dintre care minim invazive sunt biopsia cu ac gros şi cea asistată de vacuum. Prima este şi cea mai rapidă. Se injectează mai întâi un anestezic în sân, apoi se introduce un ac de puncţie mai gros, prevăzut cu un sistem de tăiere. Acesta va decupa din zona suspectă o porţiune de ţesut, de formă cilindrică. Intervenţia este neplăcută, dar suportabilă, iar complicaţiile ulterioare, cum ar fi sângerările, se produc rar. La biopsia asistată de vacuum, se creează subpresiune în interiorul acului, ceea ce face posibilă extragerea unei cantităţi mai mari de ţesut, asigurându-se astfel o precizie superioară a diagnosticării. La ambele procedee, se controlează apoi cu ajutorul ecografiei, mamografiei sau al RMN, dacă probele au fost luate efectiv din zona suspectă. Există însă şi varianta biopsiei chirurgicale, care constă în prelevarea fragmentelor de ţesut după efectuarea unei incizii, în condiţii de anestezie generală.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
