Fibromialgia este o boală cronică, manifestată prin dureri difuze în muşchi şi articulaţii, oboseală permanentă şi tulburări de somn. Un simptom tipic este apariţia unor puncte cu sensibilitate dureroasă la apăsare în anumite zone, printre care se numără gâtul, spatele, umerii şi şoldurile. La acestea se pot adăuga şi alte suferinţe, cum ar fi anchiloza articulaţiilor dimineaţa, la coborârea din pat, senzaţia de epuizare, durerile frecvente de cap sau în regiunea feţei, colonul iritabil, depresia, anxietatea, dificultăţile de concentrare şi slăbirea memoriei. Adesea, bolnavii devin incapabili să-şi rezolve treburile zilnice din cauza limitărilor impuse de starea lor de sănătate.
Întrucât fibromialgia nu poate fi depistată prin analize de laborator, ea a fost socotită, până nu demult, o tulburare psihosomatică, presupunându-se că totul s-ar petrece doar în mintea persoanelor afectate. În prezent, specialiştii (sau marea lor majoritate) îi recunosc statutul de afecţiune propriu-zisă, cu toate că unii dintre ei înclină să-i atribuie în continuare cauze mai curând psihice decât fizice. Aceasta ar putea avea legătură cu o concluzie desprinsă din studiile de dată recentă - şi anume, că pacienţii cu fibromialgie au o percepţie neobişnuit de intensă a durerii, în comparaţie cu oamenii sănătoşi, precum şi cu depresivii sau cu cei diagnosticaţi cu sindromul de oboseală cronică.
Potrivit estimărilor date publicităţii în anul 2008 de revista "Arthritis and Rheumatism", numai în SUA suferă de fibromialgie 5 milioane de oameni, în primul rând femei. Ceea ce înseamnă că, în fiecare moment, un american din 60 are de suportat dureri care îi influenţează dramatic calitatea vieţii şi pot să-l facă, în ultimă instanţă, complet inapt de acţiune.
Din păcate, combaterea eficientă a acestor dureri este aproape imposibilă. În anul 2005, cercetătorii de la "Stanford University School of Medicine" au distribuit un chestionar la scară naţională, la care 50% dintre respondenţi au declarat că angioliticele nu-i ajută cu nimic. În special la pacienţii cu fibromialgie, medicamentele au un efect cu totul neglijabil. Medicii ştiu deja de multă vreme că nici chiar opiatele puternice, de tipul morfinei, nu acţionează decât foarte puţin în fibromialgie. Autorii unui studiu efectuat la Universitatea din Michigan şi tipărit în 2007, în revista de specialitate "Journal of Neuroscience", cred că au găsit explicaţia. Ei au investigat 17 femei sănătoase şi alte 17 cu fibromialgie, utilizând în acest scop tomografia cu emisie de pozitroni. Comparând rezultatele, au constatat că, în creierul pacientelor cu fibromialgie, opiaceele nu reuşeau să se ataşeze prea bine la receptorii durerii. Când acest proces nu funcţionează corect, medicamentele au un efect de calmare a durerii extrem de slab, până la nul.
Un mijloc mai eficace poate fi, uneori, reducerea greutăţii corporale - în cazul când persoana respectivă este supraponderală sau obeză. În cadrul unui studiu apărut în anul 2006 în revista "Journal of Psychosomatic Research", s-a observat o ameliorare considerabilă a durerilor, a stării de spirit şi a calităţii vieţii, la pacienţii cu fibromialgie care, supraponderali fiind, reuşiseră să piardă, măcar 4,4% din greutate.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva fibromialgiei
Există câteva alimente care s-au dovedit de folos în prevenirea fibromialgiei - sau cel puţin în managementul durerii. Deşi cercetarea n-a produs deocamdată rezultate care să nu poată fi combătute, "Asociaţia naţională a bolnavilor de fibromialgie" din SUA a făcut cunoscute numeroase relatări individuale, din care reiese că o dietă de crudităţi, compusă din fructe şi legume ecologice, nuci şi seminţe, poate atenua simptomele bolii: durerile articulare, epuizarea, depresia, durerea provocată prin apăsare la punctele sensibile specifice şi problemele cognitive. Chiar şi în absenţa unei fundamentări ştiinţifice imbatabile, practica ne oferă o recomandare utilă şi credibilă, ţinând seama de faptul că hrana netratată termic conţine, în general, mai multe enzime, eventual şi mai mulţi antioxidanţi şi compuşi cu acţiune antiinflamatoare. Dacă vă gândiţi să recurgeţi la o asemenea schimbare radicală a alimentaţiei, va fi necesar să vă consultaţi neapărat cu un medic sau un nutriţionist, pentru a vă asigura că meniul dvs. vă pune la dispoziţie o combinaţie corectă de proteine, grăsimi şi carbohidraţi. Iată mai jos o serie de alimente pe care le puteţi încerca.
*** Hrişca
Organismul sintetizează el însuşi o anumită cantitate de acid malic, restul necesarului fiind procurat din hrană. Denumirea de "acid malic" provine de la cuvântul latin care indică specia respectivă de fructe: "malus" = "măr". Însă ar trebui să mâncaţi cam trei mere pe zi, ca să obţineţi doza recomandată. În schimb, hrişca reprezintă o sursă excelentă, ca şi mango, caisele şi smochinele. De aceea, v-am sfătui să vă preparaţi pentru micul dejun clătite din făină de hrişcă, pe care se pot pune felii de caise ori mango. Iar dacă totuşi preferaţi merele, soiul cel mai indicat este Granny Smith, cu un conţinut mai bogat de acid malic - de unde şi gustul acrişor.
*** Smochinele
Pe lângă acidul malic, smochinele conţin şi ficină. Această enzimă proteolitică are capacitatea de a ameliora durerile în multe afecţiuni inflamatorii, inclusiv în fibromialgie. Ba chiar smochinele ar fi îndreptăţite să ocupe prima poziţie, dacă s-ar întocmi un clasament al fructelor şi legumelor, bazat pe criteriul efectului lor analgezic.
*** Spanacul
** Ardeii iuţi
Puteţi întrebuinţa o alifie cu capsaicină, procurată din comerţ, pentru a vă unge cu ea de trei-patru ori pe zi punctele cu sensibilitate dureroasă. Dacă doriţi o alternativă mai ieftină, pasaţi într-un blender o teacă proaspătă de ardei iute şi întindeţi-o apoi într-un strat uniform pe zonele sensibile.
Indiferent pentru ce variantă v-aţi decis, este probabil ca la prima aplicare să vă apară o senzaţie de arsură, care însă se va diminua ulterior, în urma unor utilizări repetate. Aveţi însă grijă să vă spălaţi bine mâinile după aceea, fiindcă dacă v-aţi introdus din greşeală capsaicina în ochi, nas sau gură, ea vă va provoca senzaţii aproape la fel de chinuitoare ca durerile de la punctele sensibile la apăsare.
Capsaicina se administrează de preferinţă extern, însă ea vă poate fi de folos şi luată oral, prin consumul de teci de ardei iute, de sos picant sau de boia iute. O altă posibilitate ar fi să luaţi de trei ori pe zi o tinctură de ardei iute (între 0,3 şi 1 mililitru). De asemenea, vă puteţi prepara o infuzie din 1/2 până la 1 linguriţă (2,5 până la 5 grame) de boia iute la un sfert de litru de apă clocotită, lăsată să infuzeze 10 minute. Se înghite câte o linguriţă de trei-patru ori pe zi, neapărat cu apă.
** Ghimbirul
E uşor să mâncaţi suficient ghimbir, pentru a ajuta la calmarea durerilor. El poate fi ingerat, ca oricare altă plantă, sub formă de ceai. Pentru a-l prepara, puneţi la infuzat 3 sau 4 rondele dintr-o rădăcină proaspătă de ghimbir într-o cană de apă clocotită. Dacă vi se pare mai simplu, vă puteţi administra dozele cu eficienţă terapeutică şi ca tinctură sau capsule. Dar, fiind un condiment cu gust foarte plăcut, mulţi aleg să-l adauge din belşug la mâncarea din farfurie. Cu 1/2 linguriţă de pulbere sau 6 linguriţe (cam 30 de grame) de rădăcină proaspătă, dată pe răzătoare, veţi obţine în mod cert doza zilnică recomandată. În cazul când preferaţi o soluţie mai comodă, încercaţi suplimentul Zyflamend (de la firma New Chapter). În 2012, statisticile l-au indicat drept cel mai bine vândut produs pe bază de plante de pe piaţa americană. Pe lângă ghimbir, el cuprinde în formula sa şi alţi inhibitori naturali de COX-2: curcuma, oregano, rozmarin, agrişe, busuioc, ceai verde etc.
** Curcuma
Studiile efectuate cu participarea unor voluntari au arătat că durerile şi anchiloza articulaţiilor în artrita reumatoidă, ca şi inflamaţiile postoperatorii pot fi ameliorate cu ajutorul curcuminului. Ca regulă general valabilă, nutriţioniştii afirmă că alimentele cât mai apropiate de starea lor naturală sunt de preferat principiilor biologic active extrase din ele, deoarece multitudinea de substanţe vegetale secundare, aflate în interacţiune, posedă fără îndoială o putere curativă mai mare. De aceea, vă îndemnăm să vă condimentaţi cât mai des orezul şi alte feluri de mâncare cu o cantitate generoasă de curry, poate adăugând şi puţin ananas şi papaya, ambele fiind cunoscute pentru efectul lor de reducere a inflamaţiilor.
Este însă dificil să atingem doza terapeutică de curcumin exclusiv prin alimentaţie, dacă luăm în considerare faptul că terapeuţii recomandă administrarea zilnică a 250-500 miligrame de curcumin pur între mese, adică până la 25 de linguriţe de pulbere, ceea ce înseamnă o cantitate foarte mare. De aceea, condimentarea mâncărurilor cu curcuma poate fi privită mai curând ca o măsură profilactică. În fazele acute ale bolii, ar trebui să apelaţi totuşi la un supliment cu conţinut standardizat de curcumin, la nivelul de 90-95%. Medicina ayurvedică recomandă fierberea curcumei în lapte, pentru îmbunătăţirea gradului ei de asimilare în organism. Din acelaşi motiv, dvs. aţi putea să adăugaţi lapte şi câteva boabe de piper negru proaspăt măcinate la supa din tulpini de ţelină, condimentată cu curry.
* Ananasul
Studiile efectuate în ultimul timp conduc însă la concluzia că doza de bromelaină obţinută din ananasul proaspăt şi cea de papaină din papaya proaspătă sunt prea reduse, pentru a ajunge efectiv la o ameliorare în cazurile grave de fibromialgie. Desigur, fructele întregi şi sucul stors din ele pot fi savurate oricând, dar acolo unde se impune administrarea unei doze eficiente terapeutic, va fi probabil nevoie să luaţi suplimente nutriţionale. Terapeuţii recomandă 250-750 miligrame de bromelaină, de trei ori pe zi. Studiile au confirmat că o doză zilnică de până la 2000 miligrame nu prezintă niciun pericol.
Alimente de consumat cu prudenţă
Din cămara cu noutăţi
Câteva studii mai vechi, la care s-a aplicat modelul de testare dublu-orb şi controlul prin intermediul unui placebo, scot în evidenţă faptul că administrarea zilnică a 800 de miligrame de s-adenozil-metionină (SAM) timp de şase săptămâni poate reduce durerile, stările de epuizare şi anchiloza articulaţiilor, îmbunătăţind vizibil starea de spirit.
Observaţiile mai recente sugerează că ar putea să existe soluţii mult mai promiţătoare. Una din ele ar fi d-riboza, o componentă importantă a adenozin-trifosfatului (ATP), principala sursă de energie a organismului nostru. Revista "Journal of Alternative and Complementary Medicine" a publicat în 2007 un studiu în cadrul căruia oamenii de ştiinţă au administrat unui grup de 36 pacienţi cu fibromialgie, cu sindromul de oboseală cronică (CFS) sau cu ambele concomitent, câte 5 grame de d-riboză de trei ori pe zi, pe o perioadă de 25 de zile. Suferinzii au înregistrat o creştere spectaculoasă, de 45%, a nivelului lor de energie, o îmbunătăţire a calităţii somnului, ca şi a clarităţii mentale şi o ameliorare a durerilor. D-riboza se întâlneşte în mod obişnuit în alimente - mai ales în cele care conţin mult acid ribonucleic (ARN), cum ar fi drojdia de bere. Ce-i drept, concentraţia ar putea fi prea scăzută pentru a se obţine un beneficiu terapeutic. D-riboza există însă pe piaţă şi sub formă de supliment nutriţional.
Promiţător se anunţă şi faimosul "Myers' Cocktail", numit astfel după autorul său, medicul John Myers din Baltimore, însă el este un procedeu rezervat cu precădere celor curajoşi şi dornici să experimenteze. Începând din anul 2001, la Integrative Medicine Centre din cadrul Griffin Hospital din Derby, Connecticut, pacienţilor cu fibromialgie li se fac perfuzii cu calciu, vitaminele B5 (acid pantotenic), B6 şi B12, precum şi cu alţi nutrienţi esenţiali. Primele rezultate ne permit să fim optimişti şi nu s-au constatat nici efecte secundare demne de luat în seamă, aşa încât National Center for Complementary and Alternative Medicine a alocat fonduri pentru iniţierea unui studiu randomizat (bazat pe distribuirea aleatorie a pacienţilor în grupurile de testare şi control), în scopul de a se verifica eficienţa protocolului de tratament.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
