Sănătate cu alimente - FIBROMIALGIA

Gilda Fildan
- Considerată multă vreme o boală imaginară, care nu poate fi analizată în laborator, fibromialgia se află la baza majorității suferințelor noastre, cu origine necunoscută. Zeci de milioane de oameni se luptă cu ea, fără să știe de unde să o apuce. Alimentația este un drum -

Fibromialgia este o boală cronică, manifes­tată prin dureri difuze în mușchi și articu­lații, oboseală permanentă și tulburări de somn. Un simptom tipic este apariția unor puncte cu sensibilitate dureroasă la apăsare în anumite zone, printre care se numără gâtul, spatele, umerii și șoldurile. La acestea se pot adăuga și alte suferințe, cum ar fi anchiloza articulațiilor dimineața, la coborârea din pat, senzația de epuizare, durerile frec­­vente de cap sau în regiunea feței, colonul irita­bil, depresia, anxietatea, dificultățile de concentrare și slăbirea memoriei. Adesea, bolnavii devin inca­pabili să-și rezolve treburile zilnice din cau­za limi­tărilor impuse de starea lor de sănătate.
Întrucât fibromialgia nu poate fi depistată prin analize de labo­rator, ea a fost socotită, până nu de­mult, o tulburare psihosomatică, presu­punându-se că totul s-ar petrece doar în mintea persoanelor afec­tate. În prezent, specialiștii (sau marea lor majo­ritate) îi recunosc statutul de afecțiune propriu-zisă, cu toate că unii dintre ei înclină să-i atribuie în continuare cauze mai curând psihice decât fizice. Aceasta ar putea avea legătură cu o concluzie des­prinsă din studiile de dată recentă - și anume, că pacienții cu fibromialgie au o percepție neobișnuit de intensă a durerii, în com­parație cu oamenii sănă­toși, precum și cu depre­sivii sau cu cei diag­nos­ticați cu sindromul de oboseală cronică.
Potrivit estimărilor date publicității în anul 2008 de revista "Arthritis and Rheumatism", numai în SUA suferă de fibro­mialgie 5 milioane de oa­meni, în primul rând fe­mei. Ceea ce înseamnă că, în fiecare moment, un american din 60 are de su­portat dureri care îi influențează dramatic calita­tea vieții și pot să-l facă, în ultimă instanță, complet inapt de acțiune.
Din păcate, combaterea eficientă a acestor dureri este aproape imposibilă. În anul 2005, cercetătorii de la "Stanford University School of Medicine" au distribuit un chestionar la scară națională, la care 50% dintre respondenți au declarat că angioliticele nu-i ajută cu nimic. În special la pacienții cu fibro­mialgie, medicamentele au un efect cu totul ne­glijabil. Medicii știu deja de multă vreme că nici chiar opiatele puternice, de tipul morfinei, nu acțio­nează decât foarte puțin în fibromialgie. Autorii unui studiu efectuat la Universitatea din Michigan și tipărit în 2007, în revista de specialitate "Jour­nal of Neuroscience", cred că au găsit ex­plicația. Ei au investigat 17 femei sănătoase și alte 17 cu fibro­mialgie, utilizând în acest scop tomografia cu emi­sie de pozitroni. Com­parând rezultatele, au con­sta­tat că, în creierul pacientelor cu fibromialgie, opiaceele nu reu­șeau să se atașeze prea bine la re­ceptorii du­rerii. Când acest proces nu funcționează co­rect, medicamentele au un efect de calmare a durerii extrem de slab, până la nul.
Un mijloc mai eficace poate fi, uneori, re­du­cerea greutății corporale - în cazul când persoana respec­tivă este supraponderală sau obeză. În cadrul unui studiu apărut în anul 2006 în revista "Journal of Psychosomatic Research", s-a observat o amelio­ra­re considerabilă a durerilor, a stării de spirit și a calității vieții, la pacienții cu fibromialgie care, su­praponderali fiind, reușiseră să piardă, măcar 4,4% din greutate.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva fibromialgiei

Există câteva alimente care s-au dovedit de folos în prevenirea fibromialgiei - sau cel puțin în mana­ge­mentul durerii. Deși cercetarea n-a produs deo­cam­dată rezultate care să nu poată fi combătute, "Asociația națională a bolnavilor de fibromialgie" din SUA a făcut cunoscute numeroase relatări indi­viduale, din care reiese că o dietă de crudități, com­pusă din fructe și legume ecologice, nuci și semințe, poate atenua simptomele bolii: durerile articulare, epuizarea, depresia, durerea provocată prin apă­sare la punctele sensibile specifice și pro­blemele cognitive. Chiar și în ab­sen­ța unei funda­mentări științifice im­ba­tabile, practica ne oferă o recoman­dare utilă și credibilă, ținând seama de fap­tul că hrana netratată termic conține, în gene­ral, mai multe enzime, eventual și mai mulți an­ti­oxidanți și compuși cu acțiune antiinflamatoare. Dacă vă gân­diți să recur­geți la o asemenea schim­bare radicală a alimenta­ției, va fi necesar să vă con­sultați neapărat cu un medic sau un nutriționist, pentru a vă asigura că me­niul dvs. vă pune la dispoziție o combinație corectă de proteine, grăsimi și carbohidrați. Iată mai jos o serie de alimente pe care le puteți încerca.

*** Hrișca
Pentru a fi apți să funcționeze normal, mușchii au nevoie de acid malic. Un studiu a arătat că o doză zilnică de 1200-2400 miligrame de acid ma­lic, com­pletată cu 300-600 miligrame de magneziu, administrată timp de opt săptămâni, reușește să reducă durerile musculare ale bolnavilor de fibro­mialgie.
Organismul sintetizează el însuși o anumită cantitate de acid malic, restul necesarului fiind pro­curat din hrană. Denumirea de "acid malic" provine de la cuvântul latin care indică specia respectivă de fructe: "malus" = "măr". Însă ar trebui să mâncați cam trei mere pe zi, ca să obțineți doza recoman­da­tă. În schimb, hrișca reprezintă o sursă excelentă, ca și mango, caisele și smochinele. De aceea, v-am sfătui să vă preparați pentru micul dejun clătite din făină de hrișcă, pe care se pot pune felii de caise ori mango. Iar dacă totuși preferați merele, soiul cel mai indicat este Granny Smith, cu un conținut mai bogat de acid malic - de unde și gustul acrișor.

*** Smochinele
Pe lângă acidul malic, smochinele conțin și fi­cină. Această enzimă pro­teo­litică are capacitatea de a ameliora durerile în multe afecțiuni inflama­to­rii, inclusiv în fibromialgie. Ba chiar smochinele ar fi îndreptățite să ocupe prima po­ziție, dacă s-ar întoc­mi un cla­sament al fructelor și legumelor, bazat pe criteriul efectului lor anal­gezic.

*** Spanacul
Legumele cu frunze verzi aduc, de regulă, un aport însemnat de mag­ne­ziu, care stimu­lea­ză producția de energie și funcționarea celulelor. O cană de spanac fiert conține, de exemplu, 157 miligrame de magne­ziu, ceea ce în­seam­nă aproape 40% din necesarul zilnic. Dacă suferiți de fibromialgie, ar trebui să consumați mai multe legume cu frunze verzi - în primul rând spanac, dar și teci de fasole, avocado, migdale, nuci de Brazilia, semințe de floarea-soa­relui, orz, quinoa și amarant. Și ciocolata amăruie vă oferă o porție consistentă de magneziu.

** Ardeii iuți
În ardeii iuți există o substanță cu gust iute, cap­saicina, care este campioana remediilor contra dure­rii. Aplicată extern, ea elimină pe o durată oarecare de timp așa-numita "substanță P", impli­cată în transmiterea pe cale neuronală a impul­surilor dure­roase (P fiind inițiala cuvântului "pain" = "durere", în limba engleză). În lipsa ei, semnalele dureroase nu ajung la creier. După cum confirmă nenumărate studii, capsaicina are însușirea de a calma temporar simptomele dureroase, inclusiv pe cele ale fibro­mialgiei. Ea acționează mai eficient decât inhibitorii coenzimei COX-2 din preparatele farmaceutice.
Puteți întrebuința o alifie cu capsaicină, procu­rată din comerț, pentru a vă unge cu ea de trei-patru ori pe zi punctele cu sensibilitate dureroasă. Dacă doriți o alternativă mai ieftină, pasați într-un blender o teacă proaspătă de ardei iute și întindeți-o apoi într-un strat uniform pe zonele sensibile.
Indiferent pentru ce variantă v-ați decis, este probabil ca la prima aplicare să vă apară o senzație de arsură, care însă se va diminua ulterior, în urma unor utilizări repetate. Aveți însă grijă să vă spălați bine mâinile după aceea, fiindcă dacă v-ați introdus din greșeală capsaicina în ochi, nas sau gură, ea vă va pro­voca senzații aproape la fel de chinuitoare ca durerile de la punctele sensibile la apăsare.
Capsaicina se adminis­trea­ză de preferință ex­tern, însă ea vă poa­te fi de folos și luată oral, prin con­sumul de teci de ardei iute, de sos picant sau de boia iute. O altă posi­bilitate ar fi să luați de trei ori pe zi o tinctură de ardei iute (între 0,3 și 1 mililitru). De asemenea, vă puteți prepara o infuzie din 1/2 până la 1 linguriță (2,5 până la 5 grame) de boia iute la un sfert de litru de apă clocotită, lăsată să infuzeze 10 minute. Se înghite câte o linguriță de trei-patru ori pe zi, nea­părat cu apă.

** Ghimbirul
Ghimbirul conține o cantitate importantă de zingibain, o enzimă digestivă a cărei pondere în greutatea lui totală poate urca până la 2%. Zingibain are o acțiune antiinflamatoare, evaluată de specia­liști ca fiind mai puternică decât cea a bromelainei din ananas sau a papainei din papaya. Pe lângă aceasta, în ghimbir sunt prezenți cel puțin patru inhibitori naturali de COX-2 care, spre deosebire de medicamentele chimice, nu provoacă niciun fel de efecte secundare, mai mult sau mai puțin grave.
E ușor să mâncați suficient ghimbir, pentru a ajuta la calmarea durerilor. El poate fi ingerat, ca oricare altă plantă, sub formă de ceai. Pentru a-l pre­para, puneți la infuzat 3 sau 4 rondele dintr-o rădă­cină proaspătă de ghimbir într-o cană de apă cloco­tită. Dacă vi se pare mai simplu, vă puteți admi­nistra dozele cu eficiență terapeutică și ca tinc­tură sau capsule. Dar, fiind un condiment cu gust foarte plăcut, mulți aleg să-l adauge din belșug la mân­carea din farfurie. Cu 1/2 linguriță de pulbere sau 6 lingurițe (cam 30 de grame) de rădăcină proas­pătă, dată pe răzătoare, veți obține în mod cert doza zil­nică recomandată. În cazul când preferați o soluție mai comodă, încercați suplimentul Zyfla­mend (de la firma New Chapter). În 2012, statisti­cile l-au indicat drept cel mai bine vândut produs pe bază de plante de pe piața americană. Pe lângă ghimbir, el cuprinde în formula sa și alți inhibitori naturali de COX-2: curcuma, oregano, rozmarin, agrișe, busu­ioc, ceai verde etc.

** Curcuma
Acest condiment de culoare galben-aurie, care se numără printre principalele in­gre­diente ale pulberii de curry, con­stituie o sursă bună de curcu­min, un antioxidant puternic, capabil să neutralizeze cu succes ra­dicalii liberi, protejându-ne împotriva agresiunii lor. Curcuminul conține inhibi­tori naturali de COX-2 cu acțiune analgezică și astfel ne oferă o alternativă ten­tantă, lipsită de efecte se­cundare, la inhibitorii de sinteză. El combate inflama­țiile prin reducerea nivelului histaminei și se pare că sti­mu­lează glandele suprarenale, deter­minând o creștere a secreției de cor­ti­zol, substanța antiinflamatoare pe care corpul nostru și-o produce singur. De aceea, trata­mentul cu Celebrex poate fi înlocuit, cu certitudinea unor rezultate pozitive, cu pulberea sau capsulele de curcumin, ori cu o supă din tulpini de țelină ase­zonată cu curry.
Studiile efectuate cu participarea unor voluntari au arătat că durerile și anchiloza articulațiilor în artrita reumatoidă, ca și inflamațiile postoperatorii pot fi ameliorate cu ajutorul curcuminului. Ca regu­lă general valabilă, nutriționiștii afirmă că alimen­tele cât mai apropiate de starea lor naturală sunt de preferat principiilor biologic active extrase din ele, deoarece multitudinea de substanțe vegetale secun­dare, aflate în interacțiune, posedă fără îndoială o putere curativă mai mare. De aceea, vă îndemnăm să vă condimentați cât mai des orezul și alte feluri de mâncare cu o cantitate generoasă de curry, poate adăugând și puțin ananas și papaya, ambele fiind cunoscute pentru efectul lor de reducere a infla­mațiilor.
Este însă dificil să atingem doza terapeutică de curcumin exclusiv prin alimentație, dacă luăm în considerare faptul că terapeuții recomandă adminis­trarea zilnică a 250-500 miligrame de curcumin pur între mese, adică până la 25 de lingurițe de pulbere, ceea ce înseamnă o cantitate foarte mare. De aceea, condimentarea mâncărurilor cu curcuma poate fi privită mai curând ca o măsură profilactică. În fa­zele acute ale bolii, ar trebui să apelați totuși la un supliment cu conținut standardizat de curcumin, la nivelul de 90-95%. Medicina ayurvedică recoman­dă fierberea curcumei în lapte, pentru îmbunătățirea gradului ei de asimilare în organism. Din același motiv, dvs. ați putea să adăugați lapte și câteva boabe de piper negru proaspăt măcinate la supa din tulpini de țelină, condimentată cu curry.

* Ananasul
Acest fruct exo­tic conține o serie de substanțe utile pa­cienților cu fibro­mial­gie. Este vorba, mai întâi, de brome­lai­nă, o enzi­mă proteolitică bine­cu­­noscută pentru rolul ei de combatere a inflamațiilor și in­fecțiilor în numeroase afecțiuni în­so­țite de du­reri. Acțiunea sa anti­inflamatoare este atât de pu­terni­că, încât specialiștii germani au propus introdu­cerea ei ca adju­vant în îngrijirile postoperatorii și, în general, acolo unde este necesară vindecarea unor leziuni. Totodată, în ananas se găsește și foarte mult mangan, indispensabil pentru formarea fibre­lor de colagen - acea proteină robustă ce reprezintă structura de rezistență a oaselor, cartilajelor și pielii. O cană de suc sau de bucățele proaspete de ananas acoperă deja necesarul zilnic (2 miligrame) în pro­por­ție de sută la sută. Ananasul este bogat și în vitamina C, de asemenea nelipsită din procesul de formare a colagenului. El ne furnizează o canti­tate mai mare din această vitamină importantă de­cât merele, fructele de merișor sau sucul de roșii. O cană de bucățele de ananas proaspăt tăiate reali­zează un aport de 24 miligrame de vitamină C, adică 40% din doza zilnică recomandată. Poten­țialul antioxidant maxim este deținut de soiul de ananas numit "Gold", importat din Costa Rica. În el există o cantitate de vitamină C de patru ori mai mare decât în alte fructe de ananas.
Studiile efectuate în ultimul timp conduc însă la concluzia că doza de bromelaină obținută din ananasul proaspăt și cea de papaină din papaya proaspătă sunt prea reduse, pentru a ajunge efectiv la o ameliorare în cazurile grave de fibro­mial­gie. Desigur, fructele întregi și sucul stors din ele pot fi sa­vurate oricând, dar acolo unde se impune admi­nistrarea unei doze eficiente terapeutic, va fi pro­babil nevoie să luați suplimente nutriționale. Te­rapeuții recomandă 250-750 miligrame de brome­laină, de trei ori pe zi. Studiile au confir­mat că o doză zilnică de până la 2000 miligrame nu prezintă niciun pericol.

Alimente de consumat cu prudență

Acidul arahidonic favorizează inflamațiile și este implicat în numeroase afecțiuni cronice, printre care și fibromialgia. Încercați să reduceți consumul de alimente care conțin acid arahidonic, de pildă carnea de vită, miel, porc și pui. Se pare că și ouăle trebuie privite cu destulă rezervă. Asociația națională a bolnavilor de fibromialgie relatează printre altele și faptul că mulți pacienți se simt mai bine, dacă renunță timp de o lună de zile la con­sumul de zahăr sub orice formă. Unii reușesc să facă acest lucru, înlocuindu-l cu îndul­cito­rul din ștevie, însă majoritatea refuză să se lipsească de gustul zahă­rului. S-ar putea ca și dvs. să vă fie de folos eliminarea din meniu a cofeinei, alcoolului, pră­jelilor, cărnii roșii și a produselor su­puse unei procesări complexe. Toate cele enume­rate aici irită mușchii sensibili și îngreunează mun­ca sistemului imunitar.

Din cămara cu noutăți

Câteva studii mai vechi, la care s-a aplicat mo­­de­lul de testare dublu-orb și controlul prin inter­mediul unui placebo, scot în evidență faptul că ad­mi­nistrarea zilnică a 800 de miligrame de s-adeno­zil-metionină (SAM) timp de șase săp­tămâni poate reduce durerile, stările de epuizare și an­chiloza articulațiilor, îm­bunătățind vi­zibil starea de spirit.
Observațiile mai recente su­gerează că ar putea să existe soluții mult mai promi­țătoare. Una din ele ar fi d-riboza, o com­­ponentă importantă a adeno­zin-trifosfatului (ATP), princi­pala sursă de energie a orga­nis­mului nostru. Revista "Journal of Alter­native and Com­plementary Me­dicine" a publicat în 2007 un stu­diu în cadrul căruia oamenii de știință au admi­nistrat unui grup de 36 pacienți cu fibro­mialgie, cu sindro­mul de oboseală cronică (CFS) sau cu ambele concomitent, câte 5 grame de d-riboză de trei ori pe zi, pe o perioadă de 25 de zile. Sufe­rinzii au înregistrat o creștere spectaculoasă, de 45%, a nivelului lor de energie, o îmbunătățire a cali­tății somnului, ca și a clarității mentale și o ame­liorare a durerilor. D-riboza se întâlnește în mod obișnuit în alimente - mai ales în cele care con­țin mult acid ribonucleic (ARN), cum ar fi drojdia de bere. Ce-i drept, concentrația ar putea fi prea scăzută pentru a se obține un beneficiu terapeutic. D-riboza există însă pe piață și sub formă de supliment nutrițional.
Promițător se anunță și faimosul "Myers' Cocktail", numit astfel după autorul său, medi­cul John Myers din Baltimore, însă el este un pro­cedeu rezervat cu precădere celor curajoși și dor­nici să experimenteze. Începând din anul 2001, la Integrative Medicine Centre din cadrul Griffin Hospital din Derby, Connecticut, pa­cienților cu fibromialgie li se fac perfuzii cu calciu, vita­minele B5 (acid pantotenic), B6 și B12, precum și cu alți nutrienți esențiali. Pri­mele rezultate ne permit să fim optimiști și nu s-au constatat nici efecte secun­dare demne de luat în seamă, așa încât National Center for Com­plementary and Alternative Medi­cine a alocat fonduri pentru ini­țierea unui studiu randomizat (bazat pe distri­buirea aleatorie a pa­cienților în grupurile de tes­tare și control), în scopul de a se verifica eficiența protocolului de tratament.