Deşi nu este prea înalt şi nici viguros, Socul ascunde o forţă nebănuită. Dovadă este arealul său uriaş, care porneşte din zonele semiaride din Orientul Mijlociu şi se sfârşeşte tocmai în nordul Europei, cuprinzând şi o parte din Africa. Această uimitoare putere de adaptare a socului se datorează arsenalului de substanţe active produse în scoarţa, frunzele şi florile sale. Dintre toate părţile lui, din punct de vedere medicinal, florile sunt cel mai bine tolerate de organism, putând fi folosite vreme îndelungată cu o acţiune diversă.
Recoltarea
Culesul florilor de soc se face pe cât posibil în zile însorite, când conţin maximum de principii vindecătoare. Recoltarea se face prin tăierea bucheţelelor de flori de pe ramuri, alegându-le pe cele abia deschise, cu o culoare albă-verzuie. După culegere, florile vor fi puse la soare, cât mai răsfirate posibil, pentru uscare, după care se depozitează într-un săculeţ sau într-o sacoşă în care să pătrundă aer, pentru că altfel se vor încinge, se vor înnegri şi se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obţinerea binecunoscutei socate sau a siropului, în timp ce uscate, sunt administrate în scop terapeutic, sub formă de infuzie combinată, pulbere, tinctură sau ulei. Procesul de uscare este finalizat atunci când florile de soc au codiţele tari şi casante, iar petalele capătă o tentă ceva mai gălbuie. Ele constituie materia primă pentru câteva preparate medicinale foarte eficiente, despre care vom vorbi în acest articol.
Socata
Foarte apreciată pentru gustul şi aroma sa, are şi calităţi terapeutice deosebite.
Mod de preparare: se iau 12 ciorchini de flori de soc şi se spală de praf sau musculiţe, apoi se toacă bine şi se pun într-un borcan de patru-cinci litri. Se adaugă sucul de la 2 lămâi, 300 de grame de miere, şi 3 litri de apă de izvor. Se amestecă totul foarte bine, până când mierea se dizolvă. Se acoperă borcanul cu o farfurioară şi se lasă să fermenteze vreme de trei-patru zile, la temperatura camerei. Când lichidul din interiorul borcanului a căpătat miros pregnant de soc şi are un gust uşor înţepător, socata se filtrează şi se pune în sticle de un litru la frigider.
Indicaţii terapeutice:
* Retenţia de lichide este rapid ameliorată de acţiunea florilor de soc asupra rinichilor, a căror activitate o stimulează, ajutând la eliminarea surplusului de apă din ţesuturi, tratând eficient umflarea mâinilor şi a picioarelor.
* Pietrele la rinichi - un litru şi jumătate de socată, consumat zilnic, produce o puternică diureză, care ajută la eliminarea nisipului şi la prevenirea formării pietrelor la rinichi.
* Reacţiile alergice sunt calmate de anumite substanţe din socată, numite flavonoide, care reduc reactivitatea sistemului imunitar la alergeni. În alergiile respiratorii, socata are şi o acţiune de eliminare (prin expectoraţie) şi de reducere a secreţiilor în exces din arborele bronşic.
Infuzia combinată de flori de soc
Mod de preparare: se pun 3-4 linguriţe de flori de soc mărunţite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se cca un litru de preparat, care se foloseşte intern sau extern.
Indicaţii terapeutice:
* Rinită şi sinuzită - sunt eficient combătute de infuzia combinată de flori de soc, care are efecte antibiotice şi antialergice puternice. Se ţin cure a câte 30 de zile, în care se bea câte un litru de infuzie combinată pe zi.
* Tratamente cu sedative, anxiolitice şi somnifere de sinteză - florile de soc, administrate în paralel cu medicamente cu acţiune sedativă asupra sistemului nervos central, cum ar fi fenobarbitalul sau morfina, reduc spectaculos efectele adverse ale acestora. Mai mult, după ce se întrerupe administrarea lor, tratamentul cu flori de soc ajută la revenirea mai rapidă a activităţii nervoase la normal.
* Dependenţa de droguri şi alcool - principiile active din florile de soc reduc dependenţa de anumite droguri (cannabis, haşiş, ecstasy) sau sedative de sinteză. Se foloseşte infuzia combinată de flori de soc, din care se bea câte o cană, de trei ori pe zi. O cură durează o lună - o lună şi jumătate, după care se face o pauză de două săptămâni, apoi se poate relua.
Infuzia fierbinte (ceaiul) de soc
Se foloseşte, de regulă, doar ca remediu de urgenţă, pentru efectul său rapid de mobilizare a sistemului imunitar, de combatere a durerii şi a inflamaţiei.
Mod de preparare: infuzia fierbinte se prepară prin opărirea unei linguriţe de plantă uscată şi mărunţită, cu o cană (250 ml) de apă clocotită, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtrează şi se consumă cât mai caldă posibil.
Indicaţii terapeutice:
* Infecţiile gripale - sunt tratate eficient, chiar la debutul lor, prin administrarea a 2-3 căni de infuzie fierbinte de flori de soc. Aceasta creşte temperatura corpului, ajutând sistemul imunitar să lupte mai bine contra viruşilor sau bacteriilor. De asemenea, reduce durerile musculare sau de cap, ajută la relaxarea corpului, dar şi la menţinerea tonusului psihic.
* Cistitele acute - se bea minimum un litru de infuzie fierbinte pe zi, vreme de trei zile. Acest tratament creşte diureza, reduce durerea la urinare şi, cel mai important, creşte eficienţa antibioticelor de sinteză sau naturale (ulei de oregano, seminţe de grepfruit, merişor).
* Bronşitele bacteriene - sunt tratate mai eficient atunci când folosim, pe lângă medicamentele prescrise de medic, infuzia fierbinte de flori de soc. Aceasta are o acţiune antifebrilă similară cu cea a aspirinei, producând vasodilataţie şi o transpiraţie puternică, după care, gradat, temperatura corpului se va normaliza. Este un remediu foarte eficient şi, spre deosebire de febrifugele de sinteză, nu deprimă sistemul imunitar şi nu "încurcă" mecanismul febrei, care este un mijloc natural de apărare al corpului împotriva infecţiei cu bacterii.
Pulberea de soc
Mod de preparare: se obţine prin măcinarea fină cu râşniţa electrică de cafea a florilor uscate de soc. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 săptămâni (deoarece unele principii se deteriorează după această perioadă de timp). De regulă, se administrează de 3 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.
Indicaţii terapeutice:
* Hipertensiune - este combătută de florile de soc, care stimulează puternic eliminarea surplusului de apă din organism şi are şi un efect vasodilatator. În plus, reduce colesterolul rău (LDL) şi trigliceridele din sânge, împiedicând depunerea lor pe artere. Se ţin cure de 30 de zile, cu o săptămână de pauză, timp în care se administrează câte o linguriţă de pulbere de soc, de patru ori pe zi.
* Bronşită cronică, bronşită astmatiformă - principiile active din florile de soc reduc inflamaţia căilor respiratorii, ajută la eliminarea secreţiilor în exces, amplifică local capacitatea naturală de luptă a organismului împotriva infecţiei. De asemenea, au o acţiune foarte interesantă de prevenire şi de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe căile respiratorii. Se ia câte o linguriţă de pulbere de soc, de patru ori pe zi, până la vindecare. Efectul este de câteva ori mai puternic dacă asociem pulberea de soc cu extractul de panseluţă sălbatică.
Precauţii şi contraindicaţii
Florile de soc se vor administra cu prudenţă pe perioada sarcinii şi a alăptarii. Persoanele cu predispoziţie alergică vor lua la început doze mici, iar în cazul în care apar iritaţii pe piele, dificultăţi în respiraţie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va întrerupe.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
