Deși nu este prea înalt și nici viguros, Socul ascunde o forță nebănuită. Dovadă este arealul său uriaș, care pornește din zonele semiaride din Orientul Mijlociu și se sfârșește tocmai în nordul Europei, cuprinzând și o parte din Africa. Această uimitoare putere de adaptare a socului se datorează arsenalului de substanțe active produse în scoarța, frunzele și florile sale. Dintre toate părțile lui, din punct de vedere medicinal, florile sunt cel mai bine tolerate de organism, putând fi folosite vreme îndelungată cu o acțiune diversă.
Recoltarea
Culesul florilor de soc se face pe cât posibil în zile însorite, când conțin maximum de principii vindecătoare. Recoltarea se face prin tăierea buchețelelor de flori de pe ramuri, alegându-le pe cele abia deschise, cu o culoare albă-verzuie. După culegere, florile vor fi puse la soare, cât mai răsfirate posibil, pentru uscare, după care se depozitează într-un săculeț sau într-o sacoșă în care să pătrundă aer, pentru că altfel se vor încinge, se vor înnegri și se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obținerea binecunoscutei socate sau a siropului, în timp ce uscate, sunt administrate în scop terapeutic, sub formă de infuzie combinată, pulbere, tinctură sau ulei. Procesul de uscare este finalizat atunci când florile de soc au codițele tari și casante, iar petalele capătă o tentă ceva mai gălbuie. Ele constituie materia primă pentru câteva preparate medicinale foarte eficiente, despre care vom vorbi în acest articol.
Socata
Foarte apreciată pentru gustul și aroma sa, are și calități terapeutice deosebite.
Mod de preparare: se iau 12 ciorchini de flori de soc și se spală de praf sau musculițe, apoi se toacă bine și se pun într-un borcan de patru-cinci litri. Se adaugă sucul de la 2 lămâi, 300 de grame de miere, și 3 litri de apă de izvor. Se amestecă totul foarte bine, până când mierea se dizolvă. Se acoperă borcanul cu o farfurioară și se lasă să fermenteze vreme de trei-patru zile, la temperatura camerei. Când lichidul din interiorul borcanului a căpătat miros pregnant de soc și are un gust ușor înțepător, socata se filtrează și se pune în sticle de un litru la frigider.
Indicații terapeutice:
* Retenția de lichide este rapid ameliorată de acțiunea florilor de soc asupra rinichilor, a căror activitate o stimulează, ajutând la eliminarea surplusului de apă din țesuturi, tratând eficient umflarea mâinilor și a picioarelor.
* Pietrele la rinichi - un litru și jumătate de socată, consumat zilnic, produce o puternică diureză, care ajută la eliminarea nisipului și la prevenirea formării pietrelor la rinichi.
* Reacțiile alergice sunt calmate de anumite substanțe din socată, numite flavonoide, care reduc reactivitatea sistemului imunitar la alergeni. În alergiile respiratorii, socata are și o acțiune de eliminare (prin expectorație) și de reducere a secrețiilor în exces din arborele bronșic.
Infuzia combinată de flori de soc
Nu are gustul atât de agreabil al socatei, dar este de câteva ori mai bogată în principii active decât aceasta, fiind un adevărat medicament.
Mod de preparare: se pun 3-4 lingurițe de flori de soc mărunțite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se cca un litru de preparat, care se folosește intern sau extern.
Indicații terapeutice:
* Rinită și sinuzită - sunt eficient combătute de infuzia combinată de flori de soc, care are efecte antibiotice și antialergice puternice. Se țin cure a câte 30 de zile, în care se bea câte un litru de infuzie combinată pe zi.
* Tratamente cu sedative, anxiolitice și somnifere de sinteză - florile de soc, administrate în paralel cu medicamente cu acțiune sedativă asupra sistemului nervos central, cum ar fi fenobarbitalul sau morfina, reduc spectaculos efectele adverse ale acestora. Mai mult, după ce se întrerupe administrarea lor, tratamentul cu flori de soc ajută la revenirea mai rapidă a activității nervoase la normal.
* Dependența de droguri și alcool - principiile active din florile de soc reduc dependența de anumite droguri (cannabis, hașiș, ecstasy) sau sedative de sinteză. Se folosește infuzia combinată de flori de soc, din care se bea câte o cană, de trei ori pe zi. O cură durează o lună - o lună și jumătate, după care se face o pauză de două săptămâni, apoi se poate relua.
Infuzia fierbinte (ceaiul) de soc
Se folosește, de regulă, doar ca remediu de urgență, pentru efectul său rapid de mobilizare a sistemului imunitar, de combatere a durerii și a inflamației.
Mod de preparare: infuzia fierbinte se prepară prin opărirea unei lingurițe de plantă uscată și mărunțită, cu o cană (250 ml) de apă clocotită, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtrează și se consumă cât mai caldă posibil.
Indicații terapeutice:
* Infecțiile gripale - sunt tratate eficient, chiar la debutul lor, prin administrarea a 2-3 căni de infuzie fierbinte de flori de soc. Aceasta crește temperatura corpului, ajutând sistemul imunitar să lupte mai bine contra virușilor sau bacteriilor. De asemenea, reduce durerile musculare sau de cap, ajută la relaxarea corpului, dar și la menținerea tonusului psihic.
* Cistitele acute - se bea minimum un litru de infuzie fierbinte pe zi, vreme de trei zile. Acest tratament crește diureza, reduce durerea la urinare și, cel mai important, crește eficiența antibioticelor de sinteză sau naturale (ulei de oregano, semințe de grepfruit, merișor).
* Bronșitele bacteriene - sunt tratate mai eficient atunci când folosim, pe lângă medicamentele prescrise de medic, infuzia fierbinte de flori de soc. Aceasta are o acțiune antifebrilă similară cu cea a aspirinei, producând vasodilatație și o transpirație puternică, după care, gradat, temperatura corpului se va normaliza. Este un remediu foarte eficient și, spre deosebire de febrifugele de sinteză, nu deprimă sistemul imunitar și nu "încurcă" mecanismul febrei, care este un mijloc natural de apărare al corpului împotriva infecției cu bacterii.
Pulberea de soc
Este un preparat de cursă lungă, folosit în tratarea afecțiunilor cronice. Simplu de preparat și păstrat, organismul îl tolerează foarte bine, în curele de lungă durată.
Mod de preparare: se obține prin măcinarea fină cu râșnița electrică de cafea a florilor uscate de soc. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum 3 săptămâni (deoarece unele principii se deteriorează după această perioadă de timp). De regulă, se administrează de 3 ori pe zi, câte o linguriță rasă, pe stomacul gol.
Indicații terapeutice:
* Hipertensiune - este combătută de florile de soc, care stimulează puternic eliminarea surplusului de apă din organism și are și un efect vasodilatator. În plus, reduce colesterolul rău (LDL) și trigliceridele din sânge, împiedicând depunerea lor pe artere. Se țin cure de 30 de zile, cu o săptămână de pauză, timp în care se administrează câte o linguriță de pulbere de soc, de patru ori pe zi.
* Bronșită cronică, bronșită astmatiformă - principiile active din florile de soc reduc inflamația căilor respiratorii, ajută la eliminarea secrețiilor în exces, amplifică local capacitatea naturală de luptă a organismului împotriva infecției. De asemenea, au o acțiune foarte interesantă de prevenire și de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe căile respiratorii. Se ia câte o linguriță de pulbere de soc, de patru ori pe zi, până la vindecare. Efectul este de câteva ori mai puternic dacă asociem pulberea de soc cu extractul de panseluță sălbatică.
Precauții și contraindicații
Florile de soc se vor administra cu prudență pe perioada sarcinii și a alăptarii. Persoanele cu predispoziție alergică vor lua la început doze mici, iar în cazul în care apar iritații pe piele, dificultăți în respirație, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va întrerupe.