- Situată în partea stângă a pieptului, inima este formată dintr-un muşchi numit miocard, care închide două părţi distincte, separate de către peretele intraventricular. Fiecare jumătate are două cavităţi: atriile şi ventriculele. Partea stângă trimite sângele neoxigenat către plămâni, iar partea dreaptă primeşte de la plămâni sângele oxigenat. Circulaţia sângelui se face întotdeauna în acelaşi sens -
CUM FUNCŢIONEAZĂ
* O pompă foarte puternică
Inima este o mică uzină care cântăreşte 300 de grame, bate de 100.000 de ori pe zi (ritmul cardiac mediu este de 70 de bătăi pe minut) şi de peste 3 miliarde de ori într-o viaţă. În fiecare zi, ea pompează o cantitate de 7.200 de litri de sânge (corpul nostru conţine doar 5 litri). Inima este primul organ din corpul omenesc care începe să funcţioneze. La doar trei săptămâni de la formarea embrionului, începe să bată. Şi este şi ultimul organ care mai funcţionează: în clipa în care se opreşte, toate funcţiile corpului încetează. Primele bătăi ale inimii ţin, pur şi simplu, de un miracol. O asociere de celule se aşează într-o ordine anumită şi imediat inima freamătă, iar mai apoi începe să bată. Asistăm la spectacolul incredibil al unei vieţi care începe să se trezească. Inima bate, sângele circulă. Dacă el s-ar atinge de pereţii inimii, s-ar coagula. De aceea, interiorul inimii este tapiţat cu o membrană foarte fină, numită endocard. La exterior, pericardul înveleşte inima cu două membrane, separate de un fluid care evită orice constrângere mecanică.
Ritmul cardiac suferă influenţa directă a emoţiilor, angoaselor şi a stresului. În momentele acelea, ea începe să bată foarte repede (tahicardie) sau în mod dezordonat (aritmie). Orice scădere a nivelului de oxigen din sânge creşte ritmul cardiac. Densitatea în oxigen, tensiunea arterială, activităţile fizice, căldura corpului, precum şi intensitatea stresului sau a efortului sunt toate nişte date pe care creierul le transmite inimii şi care schimbă ritmul cardiac.
* Valvele de control
Valvele cardiace se închid sau se deschid în ritmul sistolelor şi diastolelor, pentru a împiedica orice reflux sanguin. Uneori se întâmplă ca ele să nu fie suficient de bine închise şi provoacă un suflu care poate obosi muşchiul cardiac. Medicul de familie şi stetoscopul său "prind" orice suflu neregulat. Din fericire, aceste mici scăpări sunt de cele mai multe ori inofensive.
* O mare nevoie de oxigen
* Pulsul ne dă ritmul vieţii
În general, pulsul se ia la încheietura mâinii. El este unda de expansiune produsă de contracţia ventriculului stâng, care se propagă în artere.
* Inima are câţiva duşmani de temut
Tutunul, stresul, hipertensiunea, alcoolul, excesul de colesterol sunt cei mai mari inamici ai inimii. Un muşchi cardiac privat de oxigen se necrozează. Atunci, pericolele cardio-vasculare sunt iminente.
CÂND INIMA FUNCŢIONEAZĂ PROST
La conştientizarea unui pericol iminent, bătăile inimii se accelerează şi este nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a reveni la ritmul său normal. Anumite persoane suferă de tahicardie (accelerarea mai mult sau mai puţin permanentă a inimii), iar altele de bradicardie (inima bate prea încet).
Un puternic stres emoţional, altitudinea, efortul se pot afla la originea acestei dereglări. Uneori, circumstanţele nu par suficiente pentru a crea o astfel de accelerare. Cel mai bine este să consultăm un medic generalist.
* Senzaţia că "pieptul strânge"
Impresia de "gheară în piept" poate să fie scurtă, de durată, sau să se instaleze ore la rând. Ea apare spontan sau este provocată de o emoţie. Senzaţia este foarte neplăcută, pentru că ne gândim imediat la ce e mai rău. Bărbaţii sunt primele ţinte ale infarctului. Această senzaţie este datorată de multe ori unei tensiuni a sistemului nervos al inimii. Dar nu întârziaţi să consultaţi un medic, pentru a stabili ce s-a întâmplat cu inima dvs.
* Jenă în piept
Senzaţia poate fi recurentă. Uneori o resimţim când ne înghiţim saliva sau când mâncăm. Este ca şi cum am absorbi ceva prea mare.
* Durere între omoplaţi
Este o durere inconstantă, apare şi dispare, de cele mai multe ori în partea stângă, având tendinţa să iradieze în braţ.
* Durere în braţul stâng
Când în cauză este inima, durerea este independentă de o problemă mecanică. De fapt, e mai aproape de jenă decât de durerea veritabilă. Chiar dacă de cele mai multe ori nu este ceva grav, cel mai bine este să fie consultat un medic.
* Dureri în maxilare
Când durerile de maxilar nu îşi au cauza în disfuncţiile mecanice ale fălcilor (strânsul din dinţi în timpul somnului, mestecarea unui aliment prea dur) este de preferat să consultăm un specialist, pentru a desluşi originea. Muşchii maxilarelor au câteva fibre nervoase pe care le împart cu inima şi coloana cervicală. Când inima are o problemă, ea poate provoca spasme ale maxilarului. La fel ca pentru braţ şi maxilar, unele dureri în zona cervicală pot fi, şi ele, de origine cardiacă, dar sunt foarte rare.
* Junghi în coaste
Este aceeaşi senzaţie pe care o resimţim după o alergare intensă. Poate să fie simţită şi în partea dreaptă, şi în cea stângă, apărând şi dispărând în funcţie de natura activităţii fizice. Poate fi resimţită şi în momentele de repaus.
* O angoasă subită
Apare fără niciun fel de motiv. Este însoţită de transpiraţii reci şi de o jenă în piept. Dă senzaţia unui pericol iminent. În majoritatea cazurilor, nu este nimic grav, dar trebuie, totuşi, consultat un medic.
* Ameţeli, senzaţia de minte goală
Se manifestă prin senzaţia de ameţeală totală, de lipsă de echilibru şi "alunecare a pământului de sub picioare".
* O paloare accentuată
Paloarea extremă este datorată reducerii circulaţiei cutanate. Prioritatea organismului este de a asigura alimentarea sanguină a creierului şi a inimii. Când aceasta este insuficientă, organismul încearcă să blocheze alimentarea celorlalte organe, pentru a duce la creier şi inimă un aport sanguin complementar. Compensarea cea mai uşoară şi mai puţin periculoasă se face pe seama pielii. Iar când pielea este mai puţin irigată, păleşte. În schimb, inima beneficiază din plin.
CÂND VIAŢA NE ESTE MARCATĂ DE INIMĂ
- Unii oameni, mai mult decât alţii, sunt puternic influenţaţi de starea inimii. Odată înţeleasă, dependenţa aceasta poate fi ţinută în afara pericolului -
Inima nu încetează să bată decât în clipa morţii. Uneori, se ambalează în momentul unei emoţii. Dragostea la prima vedere sau spaima cumplită "lovesc inima". La fel şi bucuria, entuziasmul, teama, timiditatea. Avem multe ocazii să ne auzim inima bătând în piept. Uneori chiar până la a se "rupe". Cea mai mare ameninţare vine din partea emoţiilor.
* Nevoia de a fi iubit
Cine poate spune că nu are nevoie de dragoste? Este o necesitate universală. Pentru unii, este la fel de importantă ca şi aerul pe care îl respiră. Nevoia de a fi iubiţi este aşa de puternică, încât devenim dependenţi. Dar când aştepţi prea mult, poţi fi dezamăgit. În general, solicitarea noastră li se adresează apropiaţilor, celor care ne înconjoară. Dar, uneori, ni se întâmplă să extindem zona aşteptărilor noastre către persoane pe care nu le întâlnim decât episodic. De exemplu, putem fi marcaţi sufleteşte de vânzătoarea de la magazinul de pâine, care în loc să ne zâmbească, ca de obicei, ne tratează cu răceală. Reacţia noastră este tipică unei puternice dependenţe de dragoste şi afecţiune.
* Ataşamentul excesiv
Este vorba de dependenţa de o altă persoană, un sentiment care face să sufere sufletul şi inima încontinuu, mai ales când persoana respectivă se îndepărtează, pleacă, vrea să se despartă sau în viaţa ei apare un alt pol de interes. De multe ori, viaţa îi separă pe cei care se iubesc, dar suferinţa e mult mai puternică pentru cel care trăieşte în stare de dependenţă faţă de celălalt.
* Teama de abandon
* Dorinţa de contopire
Tendinţa unora de a intra în relaţii totale, fuzionale, prezintă marele risc de a te pierde, încetul cu încetul, în celălalt. Înseamnă să renunţi la personalitatea ta, până la punctul de avarie. Transferul este uneori aşa de puternic, încât frânează dezvoltarea personală. Necesitatea de fuziune este consecinţa unei solicitări afective excesive.
* Gelozia
Există o gamă foarte variată de geloşi. Gelosul cronic nutreşte sentimente de gelozie atât faţă de partener, cât şi de prieteni. Devine de nefrecventat. La el, gelozia este ca o maladie înrădăcinată. Nu va putea să se vindece decât după un tratament psihoterapeutic sau psihanalitic. Gelosul reactiv este cel care, găsindu-se în faţa unei situaţii clare de trădare, nu o poate suporta. Gelozia sa este inevitabilă şi poate duce la îmbolnăvirea inimii şi la destabilizare psihică.
* Teama de a fi judecat
* Generozitate şi dăruire de sine
"Persoanele inimă" sunt generoase în mod spontan. Cu marea lor nevoie de a fi recunoscute, s-ar zice că ele oferă doar pentru a primi înapoi şi a fi apreciate. Dar nu este întotdeauna aşa. "Persoanele inimă" ştiu să se devoteze unei cauze. Se poate pune şi întrebarea dacă un astfel de act de generozitate nu ţine de "îţi dau, ca să-mi dai". Uneori, decepţia este perceptibilă, când ceilalţi nu apreciază darul făcut, la justa lui valoare. "M-am devotat toată viaţa mea", este o frază întâlnită foarte des.
* Un pic de narcisism
Uneori, "persoanele inimă" se iubesc cam mult. Pentru ele este important să se iubească. Acest sentiment constituie un material solid pentru a se construi. Dar a te iubi prea mult este periculos, pentru că uneori excesul se face pe cheltuiala celorlalţi.
* Dorinţa de a fi flatat şi recompensat
În aceeaşi manieră în care îi place să iubească şi să fie iubită, "persoana inimă" adoră complimentele şi încurajările. Ea le apreciază în toate împrejurările, dar mai ales când sunt făcute de faţă cu martori. Atunci, fericirea este totală! Poţi să faci ce vrei cu "persoana inimă", dacă o flatezi.
* Frica de moarte
Teama de a muri nu înseamnă neapărat că ţi-e frică de moartea finală. "Persoanele inimă" se tem mai degrabă de "felul de a muri" decât de moartea în sine. Moartea este ineluctabilă, dar felul de a muri nu este acelaşi pentru toţi. Suferinţa este mult mai greu de acceptat pentru astfel de persoane. Mai degrabă acceptă moartea decât să fie bolnavi incurabil.
* Suferinţa excesivă
Este vorba despre suferinţa provocată de o dramă, de boală sau decesul unei persoane apropiate. Acest tip de durere este resimţită cu toată inima. Ea se strânge, devine grea şi uneori are spasme. Aflând o veste rea, unii oameni îşi duc imediat mâna la inimă. Desigur, suferinţa nu este o emoţie proprie doar "persoanelor inimă", dar cum veriga slabă este acest organ, îşi va exercita influenţa negativă asupra lui.
* Emoţia foarte puternică
Apare atunci când privim un film emoţionant şi trist: simţi cum se strânge inima. În mod normal, senzaţia dispare rapid. Dar pentru persoanele hipersensibile şi reactive, strângerea de inimă se prelungeşte şi provoacă o anxietate suplimentară.
* Disperarea
Se instalează când suferinţa nu se mai termină şi nicio soluţie nu apare la orizont. Prima care reacţionează este inima, apoi pancreasul şi splina.
* Fericirea şi bucuria
Niciun organ nu manifestă în mod aşa de evident bucuria şi fericirea precum inima. Când suntem fericiţi, celelalte organe se mulţumesc să îşi îndeplinească funcţiile în mod armonios. În schimb, inima se accelerează şi începe să bată în piept, "cântând".
ÎNGRIJIREA INIMII
Ca să fim sănătoşi, şi mai ales fericiţi, nu trebuie să ne pierdem nicio clipă "din ochi" inima. Chiar dacă fumăm şi igiena de viaţă este perfectă, nu este niciodată prea târziu pentru a limita riscurile cardio-vasculare.
PE PLAN FIZIC
* Antrenaţi-vă inima!
Fiind un muşchi, ea are nevoie de activitate susţinută pentru a-şi creşte performanţele. Sportivii antrenaţi au o inimă care bate lent. Unii ciclişti au un ritm cardiac de 36 de bătăi pe minut. Din cauză că este foarte musculoasă, inima lor propulsează o mare cantitate de sânge la fiecare contracţie. Orice activitate fizică optimizează funcţia reţelei de vascularizare a inimii. Chiar şi atunci când circulaţia este mai mică, coronarienele se dezvoltă şi aduc sângele la inimă. Prin urmare, nu lăsaţi să treacă o zi fără să faceţi mişcare fizică.
* Întindeţi-vă!
Extindeţi-vă cât mai mult toracele, pentru ca inima să se simtă la largul ei în interiorul lui. Constrângerile fizice ale vieţii cotidiene (statul excesiv la birou şi la televizor, de exemplu) au tendinţa de a ne tasa corpul, de aceea este extrem de important să ne gândim cum să îi facem loc inimii în corp, pentru a relaxa tensiunile pericardice. Toate mişcările de întindere a toracelui au efect benefic asupra inimii. Dacă staţi mult în faţa calculatorului, evitaţi poziţiile încordate, staţi cu spatele drept. De asemenea, privirea să vă fie orizontală faţă de ecran. Faceţi, repetat, rotaţii cu capul şi umerii, întindeţi-vă braţele lateral, cât puteţi de mult.
* Faceţi efort progresiv
* Atenţie la practicarea tenisului. Este un sport nefast pentru inimă, dacă nu se face cu încălzire fizică. Faceţi câteva mişcări de gimnastică şi alergaţi pe loc.
* Dacă locuiţi în oraş, faceţi-vă cursele cotidiene pe jos. Evitaţi liftul, urcaţi pe scări.
* Feriţi-vă de...
Dacă aveţi inima fragilă, evitaţi înălţimile montane, temperaturile extreme, indiferent dacă e vorba de căldură sau frig, feriţi-vă de schimbările bruşte de climă.
PE PLAN ALIMENTAR
* Evitaţi carnea roşie în exces, grăsimile, mezelurile, dulciurile, alcoolul, sarea, băuturile gazoase. Verificaţi-vă nivelul de sodiu din sânge.
* Consumaţi cât mai multe fibre vegetale solubile. Ele obligă ficatul să încetinească producţia de colesterol şi îi scad acestuia nivelul. Alegeţi toate tipurile de varză albă şi roşie, conopidă, broccoli, ceapă, morcovi, ţelină, pătrunjel, legume uscate (fasole, mazăre, linte), dar, cu precădere, mâncaţi usturoi. Ideal ar fi să-l consumaţi pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de cele trei mese principale de peste zi. Usturoiul a fost declarat "salvatorul inimii", pe care o şi păzeşte, şi o şi vindecă. (Dacă vă e greu să îl mestecaţi, înghiţiţi-l cu puţin lapte.)
* Grâul încolţit este alt prieten de nădejde al inimii.
* Preferaţi uleiul de măsline presat la rece.
* Introduceţi în alimentaţie alimente ce conţin săruri de magneziu şi potasiu (caise uscate, zarzăre, prune, piersici, smochine).
* Vin roşu - consumat sistematic, în cantităţi mici, are efectul aspirinei şi reduce colesterolul, cel mai periculos factor de risc în bolile coronariene. Dar, atenţie! Acelaşi vin roşu, băut în exces, poate duce la accidente. Recomandarea este de: 100 ml vin roşu pentru femei şi 250 ml pentru bărbaţi (pe zi).
PE PLAN PSIHOLOGIC
* Destindeţi-vă!
Stresul se poate păcăli. Când sunteţi încordaţi, evitaţi confruntările. Pregătiţi-vă pentru ele. Faceţi în minte gestul mâinii întinse, care opreşte ceva. "Stop"! De câte ori simţiţi că vi se urcă sângele la cap, respiraţi adânc şi întindeţi mâna.
* Relaxaţi-vă!
Muzica, dansul, cântatul, yoga asigură o relaxare pe termen lung.
* Apelaţi cât mai des la vizualizări!
Într-o poziţie relaxată, aduceţi-vă inima în faţa ochilor (imaginar, desigur) şi închipuiţi-vă cum o lumină puternică, venită din cer ca o rază de laser, ajunge la inimă şi o curăţă de toate relele (viruşi, celule moarte, grăsimi, depuneri pe artere), întâi pe dinafară şi apoi pe dinăuntru. După ce rămâne curată ca un cristal, aceeaşi lumină o umple de energie. Lumina se revarsă din ea. Acum e sănătoasă şi fericită. Mulţumiţi-i că vă serveşte cu atâta devotament. Micile scenarii de "scanare" a organelor noastre au un efect uriaş.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
