- Situată în partea stângă a pieptului, inima este formată dintr-un mușchi numit miocard, care închide două părți distincte, separate de către peretele intraventricular. Fiecare jumătate are două cavități: atriile și ventriculele. Partea stângă trimite sângele neoxigenat către plămâni, iar partea dreaptă primește de la plămâni sângele oxigenat. Circulația sângelui se face întotdeauna în același sens -
CUM FUNCȚIONEAZĂ
* O pompă foarte puternică
Inima este o mică uzină care cântărește 300 de grame, bate de 100.000 de ori pe zi (ritmul cardiac mediu este de 70 de bătăi pe minut) și de peste 3 miliarde de ori într-o viață. În fiecare zi, ea pompează o cantitate de 7.200 de litri de sânge (corpul nostru conține doar 5 litri). Inima este primul organ din corpul omenesc care începe să funcționeze. La doar trei săptămâni de la formarea embrionului, începe să bată. Și este și ultimul organ care mai funcționează: în clipa în care se oprește, toate funcțiile corpului încetează. Primele bătăi ale inimii țin, pur și simplu, de un miracol. O asociere de celule se așează într-o ordine anumită și imediat inima freamătă, iar mai apoi începe să bată. Asistăm la spectacolul incredibil al unei vieți care începe să se trezească. Inima bate, sângele circulă. Dacă el s-ar atinge de pereții inimii, s-ar coagula. De aceea, interiorul inimii este tapițat cu o membrană foarte fină, numită endocard. La exterior, pericardul învelește inima cu două membrane, separate de un fluid care evită orice constrângere mecanică.
Ritmul cardiac suferă influența directă a emoțiilor, angoaselor și a stresului. În momentele acelea, ea începe să bată foarte repede (tahicardie) sau în mod dezordonat (aritmie). Orice scădere a nivelului de oxigen din sânge crește ritmul cardiac. Densitatea în oxigen, tensiunea arterială, activitățile fizice, căldura corpului, precum și intensitatea stresului sau a efortului sunt toate niște date pe care creierul le transmite inimii și care schimbă ritmul cardiac.
* Valvele de control
Valvele cardiace se închid sau se deschid în ritmul sistolelor și diastolelor, pentru a împiedica orice reflux sanguin. Uneori se întâmplă ca ele să nu fie suficient de bine închise și provoacă un suflu care poate obosi mușchiul cardiac. Medicul de familie și stetoscopul său "prind" orice suflu neregulat. Din fericire, aceste mici scăpări sunt de cele mai multe ori inofensive.
* O mare nevoie de oxigen
Din întreg corpul omenesc, doar creierul are nevoie mai mare de oxigen decât inima. Arterele coronariene îi aduc acesteia oxigenul de care are nevoie pentru a funcționa. "Coronarian" vine de la "coroană", arterele cu acest nume înconjoară inima ca o coroană și îi transmit aproximativ 3.600 de litri de sânge pe zi, în cazul în care suntem în repaus. Când diametrul lor este micșorat de o stenoză sau plăci de colesterol, inimii îi lipsește oxigen și infarctul devine un risc major.
* Pulsul ne dă ritmul vieții
În general, pulsul se ia la încheietura mâinii. El este unda de expansiune produsă de contracția ventriculului stâng, care se propagă în artere.
* Inima are câțiva dușmani de temut
Tutunul, stresul, hipertensiunea, alcoolul, excesul de colesterol sunt cei mai mari inamici ai inimii. Un mușchi cardiac privat de oxigen se necrozează. Atunci, pericolele cardio-vasculare sunt iminente.
CÂND INIMA FUNCȚIONEAZĂ PROST
* Tulburările ritmului cardiac
La conștientizarea unui pericol iminent, bătăile inimii se accelerează și este nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a reveni la ritmul său normal. Anumite persoane suferă de tahicardie (accelerarea mai mult sau mai puțin permanentă a inimii), iar altele de bradicardie (inima bate prea încet).
Un puternic stres emoțional, altitudinea, efortul se pot afla la originea acestei dereglări. Uneori, circumstanțele nu par suficiente pentru a crea o astfel de accelerare. Cel mai bine este să consultăm un medic generalist.
* Senzația că "pieptul strânge"
Impresia de "gheară în piept" poate să fie scurtă, de durată, sau să se instaleze ore la rând. Ea apare spontan sau este provocată de o emoție. Senzația este foarte neplăcută, pentru că ne gândim imediat la ce e mai rău. Bărbații sunt primele ținte ale infarctului. Această senzație este datorată de multe ori unei tensiuni a sistemului nervos al inimii. Dar nu întârziați să consultați un medic, pentru a stabili ce s-a întâmplat cu inima dvs.
* Jenă în piept
Senzația poate fi recurentă. Uneori o resimțim când ne înghițim saliva sau când mâncăm. Este ca și cum am absorbi ceva prea mare.
* Durere între omoplați
Este o durere inconstantă, apare și dispare, de cele mai multe ori în partea stângă, având tendința să iradieze în braț.
* Durere în brațul stâng
Când în cauză este inima, durerea este independentă de o problemă mecanică. De fapt, e mai aproape de jenă decât de durerea veritabilă. Chiar dacă de cele mai multe ori nu este ceva grav, cel mai bine este să fie consultat un medic.
* Dureri în maxilare
Când durerile de maxilar nu își au cauza în disfuncțiile mecanice ale fălcilor (strânsul din dinți în timpul somnului, mestecarea unui aliment prea dur) este de preferat să consultăm un specialist, pentru a desluși originea. Mușchii maxilarelor au câteva fibre nervoase pe care le împart cu inima și coloana cervicală. Când inima are o problemă, ea poate provoca spasme ale maxilarului. La fel ca pentru braț și maxilar, unele dureri în zona cervicală pot fi, și ele, de origine cardiacă, dar sunt foarte rare.
* Junghi în coaste
Este aceeași senzație pe care o resimțim după o alergare intensă. Poate să fie simțită și în partea dreaptă, și în cea stângă, apărând și dispărând în funcție de natura activității fizice. Poate fi resimțită și în momentele de repaus.
* O angoasă subită
Apare fără niciun fel de motiv. Este însoțită de transpirații reci și de o jenă în piept. Dă senzația unui pericol iminent. În majoritatea cazurilor, nu este nimic grav, dar trebuie, totuși, consultat un medic.
* Amețeli, senzația de minte goală
Se manifestă prin senzația de amețeală totală, de lipsă de echilibru și "alunecare a pământului de sub picioare".
* O paloare accentuată
Paloarea extremă este datorată reducerii circulației cutanate. Prioritatea organismului este de a asigura alimentarea sanguină a creierului și a inimii. Când aceasta este insuficientă, organismul încearcă să blocheze alimentarea celorlalte organe, pentru a duce la creier și inimă un aport sanguin complementar. Compensarea cea mai ușoară și mai puțin periculoasă se face pe seama pielii. Iar când pielea este mai puțin irigată, pălește. În schimb, inima beneficiază din plin.
CÂND VIAȚA NE ESTE MARCATĂ DE INIMĂ
- Unii oameni, mai mult decât alții, sunt puternic influențați de starea inimii. Odată înțeleasă, dependența aceasta poate fi ținută în afara pericolului -
Inima nu încetează să bată decât în clipa morții. Uneori, se ambalează în momentul unei emoții. Dragostea la prima vedere sau spaima cumplită "lovesc inima". La fel și bucuria, entuziasmul, teama, timiditatea. Avem multe ocazii să ne auzim inima bătând în piept. Uneori chiar până la a se "rupe". Cea mai mare amenințare vine din partea emoțiilor.
* Nevoia de a fi iubit
Cine poate spune că nu are nevoie de dragoste? Este o necesitate universală. Pentru unii, este la fel de importantă ca și aerul pe care îl respiră. Nevoia de a fi iubiți este așa de puternică, încât devenim dependenți. Dar când aștepți prea mult, poți fi dezamăgit. În general, solicitarea noastră li se adresează apropiaților, celor care ne înconjoară. Dar, uneori, ni se întâmplă să extindem zona așteptărilor noastre către persoane pe care nu le întâlnim decât episodic. De exemplu, putem fi marcați sufletește de vânzătoarea de la magazinul de pâine, care în loc să ne zâmbească, ca de obicei, ne tratează cu răceală. Reacția noastră este tipică unei puternice dependențe de dragoste și afecțiune.
* Atașamentul excesiv
Este vorba de dependența de o altă persoană, un sentiment care face să sufere sufletul și inima încontinuu, mai ales când persoana respectivă se îndepărtează, pleacă, vrea să se despartă sau în viața ei apare un alt pol de interes. De multe ori, viața îi separă pe cei care se iubesc, dar suferința e mult mai puternică pentru cel care trăiește în stare de dependență față de celălalt.
* Teama de abandon
Apare în clipa în care ne simțim trădați sau neglijați de un apropiat. Mai ales când inima nu funcționează normal, teama de abandon este foarte mare. Ea este legată de alte organe, precum intestinele sau organele genitale, care se îmbolnăvesc.
* Dorința de contopire
Tendința unora de a intra în relații totale, fuzionale, prezintă marele risc de a te pierde, încetul cu încetul, în celălalt. Înseamnă să renunți la personalitatea ta, până la punctul de avarie. Transferul este uneori așa de puternic, încât frânează dezvoltarea personală. Necesitatea de fuziune este consecința unei solicitări afective excesive.
* Gelozia
Există o gamă foarte variată de geloși. Gelosul cronic nutrește sentimente de gelozie atât față de partener, cât și de prieteni. Devine de nefrecventat. La el, gelozia este ca o maladie înrădăcinată. Nu va putea să se vindece decât după un tratament psihoterapeutic sau psihanalitic. Gelosul reactiv este cel care, găsindu-se în fața unei situații clare de trădare, nu o poate suporta. Gelozia sa este inevitabilă și poate duce la îmbolnăvirea inimii și la destabilizare psihică.
* Teama de a fi judecat
"Persoanele inimă" au o asemenea nevoie de a fi iubite, încât acceptă cu greu judecățile negative asupra lor. A fi condamnat, înseamnă pentru ele că nu plac, că nu sunt iubite, că nu sunt recunoscute din punct de vedere afectiv.
* Generozitate și dăruire de sine
"Persoanele inimă" sunt generoase în mod spontan. Cu marea lor nevoie de a fi recunoscute, s-ar zice că ele oferă doar pentru a primi înapoi și a fi apreciate. Dar nu este întotdeauna așa. "Persoanele inimă" știu să se devoteze unei cauze. Se poate pune și întrebarea dacă un astfel de act de generozitate nu ține de "îți dau, ca să-mi dai". Uneori, decepția este perceptibilă, când ceilalți nu apreciază darul făcut, la justa lui valoare. "M-am devotat toată viața mea", este o frază întâlnită foarte des.
* Un pic de narcisism
Uneori, "persoanele inimă" se iubesc cam mult. Pentru ele este important să se iubească. Acest sentiment constituie un material solid pentru a se construi. Dar a te iubi prea mult este periculos, pentru că uneori excesul se face pe cheltuiala celorlalți.
* Dorința de a fi flatat și recompensat
În aceeași manieră în care îi place să iubească și să fie iubită, "persoana inimă" adoră complimentele și încurajările. Ea le apreciază în toate împrejurările, dar mai ales când sunt făcute de față cu martori. Atunci, fericirea este totală! Poți să faci ce vrei cu "persoana inimă", dacă o flatezi.
* Frica de moarte
Teama de a muri nu înseamnă neapărat că ți-e frică de moartea finală. "Persoanele inimă" se tem mai degrabă de "felul de a muri" decât de moartea în sine. Moartea este ineluctabilă, dar felul de a muri nu este același pentru toți. Suferința este mult mai greu de acceptat pentru astfel de persoane. Mai degrabă acceptă moartea decât să fie bolnavi incurabil.
* Suferința excesivă
Este vorba despre suferința provocată de o dramă, de boală sau decesul unei persoane apropiate. Acest tip de durere este resimțită cu toată inima. Ea se strânge, devine grea și uneori are spasme. Aflând o veste rea, unii oameni își duc imediat mâna la inimă. Desigur, suferința nu este o emoție proprie doar "persoanelor inimă", dar cum veriga slabă este acest organ, își va exercita influența negativă asupra lui.
* Emoția foarte puternică
Apare atunci când privim un film emoționant și trist: simți cum se strânge inima. În mod normal, senzația dispare rapid. Dar pentru persoanele hipersensibile și reactive, strângerea de inimă se prelungește și provoacă o anxietate suplimentară.
* Disperarea
Se instalează când suferința nu se mai termină și nicio soluție nu apare la orizont. Prima care reacționează este inima, apoi pancreasul și splina.
* Fericirea și bucuria
Niciun organ nu manifestă în mod așa de evident bucuria și fericirea precum inima. Când suntem fericiți, celelalte organe se mulțumesc să își îndeplinească funcțiile în mod armonios. În schimb, inima se accelerează și începe să bată în piept, "cântând".
ÎNGRIJIREA INIMII
Ca să fim sănătoși, și mai ales fericiți, nu trebuie să ne pierdem nicio clipă "din ochi" inima. Chiar dacă fumăm și igiena de viață este perfectă, nu este niciodată prea târziu pentru a limita riscurile cardio-vasculare.
PE PLAN FIZIC
* Antrenați-vă inima!
Fiind un mușchi, ea are nevoie de activitate susținută pentru a-și crește performanțele. Sportivii antrenați au o inimă care bate lent. Unii cicliști au un ritm cardiac de 36 de bătăi pe minut. Din cauză că este foarte musculoasă, inima lor propulsează o mare cantitate de sânge la fiecare contracție. Orice activitate fizică optimizează funcția rețelei de vascularizare a inimii. Chiar și atunci când circulația este mai mică, coronarienele se dezvoltă și aduc sângele la inimă. Prin urmare, nu lăsați să treacă o zi fără să faceți mișcare fizică.
* Întindeți-vă!
Extindeți-vă cât mai mult toracele, pentru ca inima să se simtă la largul ei în interiorul lui. Constrângerile fizice ale vieții cotidiene (statul excesiv la birou și la televizor, de exemplu) au tendința de a ne tasa corpul, de aceea este extrem de important să ne gândim cum să îi facem loc inimii în corp, pentru a relaxa tensiunile pericardice. Toate mișcările de întindere a toracelui au efect benefic asupra inimii. Dacă stați mult în fața calculatorului, evitați pozițiile încordate, stați cu spatele drept. De asemenea, privirea să vă fie orizontală față de ecran. Faceți, repetat, rotații cu capul și umerii, întindeți-vă brațele lateral, cât puteți de mult.
* Faceți efort progresiv
Alegeți activități fizice ce permit un efort progresiv ca durată. Inima este ca un motor Diesel, nu îi plac eforturile brutale, fără o încălzire prealabilă. Practicați mersul pe jos cu o viteză normală, apoi mai rapid, mergeți pe bicicletă, înotați în apă călduță, faceți schi de fond, fără să forțați pornirea. Aceste activități sunt excelente pentru inimă, dar cel mai important este să fie practicate în mod regulat.
* Atenție la practicarea tenisului. Este un sport nefast pentru inimă, dacă nu se face cu încălzire fizică. Faceți câteva mișcări de gimnastică și alergați pe loc.
* Dacă locuiți în oraș, faceți-vă cursele cotidiene pe jos. Evitați liftul, urcați pe scări.
* Feriți-vă de...
Dacă aveți inima fragilă, evitați înălțimile montane, temperaturile extreme, indiferent dacă e vorba de căldură sau frig, feriți-vă de schimbările bruște de climă.
PE PLAN ALIMENTAR
* Evitați carnea roșie în exces, grăsimile, mezelurile, dulciurile, alcoolul, sarea, băuturile gazoase. Verificați-vă nivelul de sodiu din sânge.
* Consumați cât mai multe fibre vegetale solubile. Ele obligă ficatul să încetinească producția de colesterol și îi scad acestuia nivelul. Alegeți toate tipurile de varză albă și roșie, conopidă, broccoli, ceapă, morcovi, țelină, pătrunjel, legume uscate (fasole, mazăre, linte), dar, cu precădere, mâncați usturoi. Ideal ar fi să-l consumați pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de cele trei mese principale de peste zi. Usturoiul a fost declarat "salvatorul inimii", pe care o și păzește, și o și vindecă. (Dacă vă e greu să îl mestecați, înghițiți-l cu puțin lapte.)
* Grâul încolțit este alt prieten de nădejde al inimii.
* Preferați uleiul de măsline presat la rece.
* Introduceți în alimentație alimente ce conțin săruri de magneziu și potasiu (caise uscate, zarzăre, prune, piersici, smochine).
* Vin roșu - consumat sistematic, în cantități mici, are efectul aspirinei și reduce colesterolul, cel mai periculos factor de risc în bolile coronariene. Dar, atenție! Același vin roșu, băut în exces, poate duce la accidente. Recomandarea este de: 100 ml vin roșu pentru femei și 250 ml pentru bărbați (pe zi).
PE PLAN PSIHOLOGIC
Dacă faceți parte dintre "persoanele inimă" și v-ați recunoscut în descrierea de mai sus, țineți seama de următoarele recomandări:
* Destindeți-vă!
Stresul se poate păcăli. Când sunteți încordați, evitați confruntările. Pregătiți-vă pentru ele. Faceți în minte gestul mâinii întinse, care oprește ceva. "Stop"! De câte ori simțiți că vi se urcă sângele la cap, respirați adânc și întindeți mâna.
* Relaxați-vă!
Muzica, dansul, cântatul, yoga asigură o relaxare pe termen lung.
* Apelați cât mai des la vizualizări!
Într-o poziție relaxată, aduceți-vă inima în fața ochilor (imaginar, desigur) și închipuiți-vă cum o lumină puternică, venită din cer ca o rază de laser, ajunge la inimă și o curăță de toate relele (viruși, celule moarte, grăsimi, depuneri pe artere), întâi pe dinafară și apoi pe dinăuntru. După ce rămâne curată ca un cristal, aceeași lumină o umple de energie. Lumina se revarsă din ea. Acum e sănătoasă și fericită. Mulțumiți-i că vă servește cu atâta devotament. Micile scenarii de "scanare" a organelor noastre au un efect uriaș.