- Este vorba de ceva mai mult decât o serie de promisiuni: guvernul a propus un pachet de măsuri pentru "dezvoltarea clasei de mijloc la sate", care ar trebui să uşureze accesul micilor fermieri la fondurile europene, prin relaxarea criteriilor de eligibilitate şi reducerea birocraţiei. Mai interesant este că avem de a face cu o nouă viziune asupra dezvoltării zonelor agricole, deoarece guvernul s-a bazat pe o cercetare academică potrivit căreia "fermele foarte mari nu răspund nevoilor sociale," iar "zonele cu cele mai mari ferme din România sunt şi zonele cu cele mai întinse pungi de sărăcie". De altfel, Dacian Cioloş a promovat măsuri de sprijinire a micilor fermieri, şi în calitate de comisar european pentru agricultură, şi cunoaşte bine, nu numai reglementările europene, ci şi modalităţile concrete prin care România poate îmbunătăţi absorbţia fondurilor europene în agricultură. Putem, desigur, să ne întrebăm de ce nici un guvern de până acum nu s-a gândit la un astfel de program şi nu a recurs la cercetări ştiinţifice, mulţumindu-se, în schimb, să preia mantra psd-istă şi iliesciană, cu privire la binefacerile marilor proprietăţi agricole, deşi realităţile de pe teren contraziceau această teorie. Răspunsul îl ştim: marile proprietăţi aparţineau clientelei politice, fermele mici ar fi creat o clasă de fermieri mici şi mijlocii prosperi şi, deci, independenţi. Iată de ce, ca urmare a acţiunii guvernelor anterioare, generatoare de măsuri prohibitive, 97% dintre gospodăriile din satele româneşti nu pot primi bani europeni şi au rămas în afara Planului Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) - un plan conceput, se pare, doar în folosul a trei procente din proprietarii de ferme. Am făcut referire la politica practicată până în prezent de guvernanţi faţă de micii fermieri, tocmai pentru că de aici vor apărea problemele transpunerii în practică a măsurilor judicioase propuse de guvernul Cioloş, care ar putea relansa cu adevărat satul românesc, încurajând stabilirea sau chiar întoarcerea unor tineri la ţară şi făcând neinteresantă vânzarea terenurilor către străini. Problema este că modificarea PNDR în sensul dorit de premier va dura câteva luni, iar măsurile propuse nu vor putea fi puse în practică decât la finalul mandatului guvernului Cioloş, în cel mai bun caz, căci va trebui să fie aprobate şi de Comisia Europeană. Succesul lor va depinde, aşadar, de guvernul următor, despre care nu ştim nimic. Ştim doar că PSD a rămas cel mai important partid şi putem conchide că, dacă va conduce viitorul guvern, nu va avea nici un interes să încurajeze consolidarea unei clase de mijloc la sate, reducând, astfel, drastic electoratul captiv, pe care l-a cultivat timp de 25 de ani şi dezavantajându-şi clientela. Ar fi, desigur, regretabil ca un program capabil să revoluţioneze satul românesc să eşueze din cauza unor calcule cinice. Regretabil, dar, din păcate, perfect posibil.
- Laura Codruţa Kovesi a primit "verde" pentru încă trei ani la conducerea DNA. Ce-ar trebui să facă în plus faţă de mandatul trecut, pentru mai mult succes în lupta cu infractorii?
- Cred că ar trebui să facă exact ceea ce şi-a propus prin planul de management prezentat la CSM: să continue investigarea cazurilor de corupţie la nivel înalt, fără a se lăsa intimidată de presiunile politice şi mediatice; să urmărească recuperarea prejudiciilor şi confiscarea extinsă a averilor dobândite ilicit - care nu prea se întâmplă din cauza complicităţilor de care se bucură infractorii în interiorul sistemului - şi să perfecţioneze munca de urmărire penală, astfel încât să existe cât mai puţine dosare respinse în instanţă. Problema nu este că doamna Kovesi nu ar şti ce are de făcut; dimpotrivă, ştie foarte bine, de vreme ce a reuşit să ridice cota de încredere de care se bucură DNA în ochii populaţiei, de la 40% la peste 60%. Problema este că există forţe importante şi bine organizate, care vor s-o împiedice să-şi desfăşoare activitatea cu succes. Parlamentarii, de pildă, se chinuie din 2007 să blocheze activitatea procurorilor, propunând - fie avertizarea suspecţilor cu privire la începerea urmăririi penale, ceea ce ar fi făcut inutile toate probele, fie împiedicarea operaţiunilor de supraveghere în fazele premergătoare urmăririi penale. Dacă până acum aceste iniţiative au fost blocate în urma presiunii publice şi externe, blocarea interceptărilor şi invalidarea muncii procurorilor a reuşit, în cele din urmă, în mod nesperat pentru infractorii investigaţi atât de DNA cât şi de DIICOT, datorită motivării deciziei Curţii Constituţionale, cu privire la instituţiile care pot efectua interceptări şi filaje. Potrivit unor jurişti credibili, sesizarea privind excepţia de constituţionalitate nu ar fi trebuit admisă, pentru că dosarul în cauză se judecase după vechiul Cod Penal, nu după cel în vigoare, iar CCR nu le poate dicta magistraţilor ce decizii se cuvine să ia, ceea ce se întâmplă în cazul motivării recentei decizii a CCR. Aşadar, doamna Kovesi are în acest moment probleme, pentru că o parte a judecătorilor CCR a ales să favorizeze infractorul, nu interesele cetăţeanului, iar preşedintele Senatului ar vrea să respingă ordonanţa de urgenţă prin care guvernul a deblocat parţial interceptările şi filajul, pentru a nu paraliza DNA şi DIICOT. Ca să nu mai vorbim de faptul că, deşi liderii de partide declară că susţin cererile procurorilor DNA, aproape toţi suspecţii pentru care DNA cere arestarea preventivă în dosare de corupţie sunt apăraţi de colegii lor de parlament, cum s-a întâmplat recent şi în cazurile psd-iştilor Cristian Rizea şi Sebastian Ghiţă. În concluzie, pentru ca DNA să poată fi şi mai eficientă în viitor, cum îşi doreşte majoritatea populaţiei, ar trebui să înceteze sabotajul la adresa acestei instituţii din partea clasei politice şi a complicilor ei - ceea ce nu se va întâmpla decât dacă electoratul român va refuza să mai trimită corupţi şi infractori în Parlament. Singură împotriva tuturor, Laura Kovesi nu are cum să reuşească pe termen lung.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
