"DNA merge mai departe"
- În această lună, sistemul de justiţie şi cel politic au trecut prin turbulenţe, după ce Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale interceptările telefonice şi înregistrările ambientale făcute de SRI, în dosarele DNA. Decizia a fost urmată de declaraţii şi fapte politice ale căror consecinţe vă rugăm să le creionaţi.
- Într-adevăr, hotărârea Curţii Constituţionale a produs multă emoţie şi mai multe speculaţii. Odată cu propaganda celor angajaţi în lupta anti-Justiţie, a crescut şi teama că vom fi lăsaţi pradă corupţiei. Guvernul a reacţionat însă rapid şi a emis o ordonanţă de urgenţă, prin care separă activitatea SRI de cea a DNA. Mai exact, aparatura SRI privind ascultările, singura care este la un nivel satisfăcător, va fi gestionată exclusiv de procurori şi de poliţiştii judiciari, pentru cazurile de corupţie. E o soluţie provizorie, pentru ca să nu fie sincope în activitatea Justiţiei. Urmează să se găsească o soluţie definitivă: fie ca acest serviciu al SRI să rămână numai în folosinţa magistraţilor şi poliţiştilor judiciari, fie ca DNA şi restul instituţiilor de anchetă să-şi facă propria platformă tehnică de înregistrare. A doua variantă ar costa mai mult, şi financiar, şi ca timp. Şi aşa este nevoie de suplimentarea personalului DNA cu angajaţi specializaţi, pentru a suplini ofiţerii şi tehnicienii SRI. Important este că DNA poate merge mai departe cu dosarele începute. Şi cu atât mai bine, cu cât este astfel eliminată orice suspiciune. Chiar dacă, de pildă, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, asemuia DNA cu Securitatea comunistă. S-a demonstrat cu documente că dosarele în care punctul de pornire au fost înregistrările sunt sub 1% din cele peste 10.000 de cazuri instrumentate numai anul trecut de către DNA. Iar acele înregistrări au fost necesare numai pentru a descâlci relaţii şi pentru a prinde fire. Discuţiile auzite au trebuit coroborate cu alte numeroase probe, pentru ca dosarele să fie trimise în instanţă. Or, aici nu putem vorbi de poliţie politică, aşa cum s-a afirmat. Nu există dosare făcute numai pe înregistrări, cum nu există dosare făcute numai pe denunţuri, aşa cum se plâng politicienii ajunşi pe mâna Justiţiei.
- Politicienii anchetaţi au fost deranjaţi şi de denunţurile unor apropiaţi...
- Da, amuzant este că împricinaţii reclamă că au fost denunţaţi numai de nişte mafioţi. Păi cine e de vină că numai cu ăştia lucrau? Doar nu erau să facă denunţuri oamenii cinstiţi, care nu au fost amestecaţi în operaţiunile lor. Nu cu mafioţii s-au înhăitat, au făcut afaceri, s-au încumetrit şi s-au veselit pe la tot felul de mese mulţi dintre politicienii noştri? Mafioţii, deci, pot da informaţii exacte, pentru că au participat direct. Că, altfel, ştim şi noi că în găştile de la putere se petrec lucruri oribile, că fură de sting, că îşi împart sferele de influenţă şi banii, că fac orgii şi de toate. Ştim, dar n-avem probe. Mafioţii ăştia au probe. Şi, strânşi cu uşa, pentru a scăpa ei mai uşor, le dau procurorilor. În această privinţă, Traian Băsescu a mai făcut o declaraţie care îl califică drept anti-băsist. Domnia sa a ajuns până acolo încât să spună că binomul SRI-DNA, atât de acuzat până acum, a fost înlocuit de binomul DNA-mafioţi. Că, adică, DNA lucrează mână în mână cu procurorii, pentru a-i înfunda pe politicienii nevinovaţi şi ca să-şi atârne scalpurile acestora la cingătoare. Bag samă că d-l Băsescu a văzut prea multe filme cu indieni, şi până la o vârstă înaintată. Dar şi alţii s-au arătat revoltaţi că denunţătorii au scăpat mai ieftin faţă de politicieni. E adevărat, dar aşa se întâmplă peste tot în lume. Cei care colaborează cu organele de anchetă pentru a destructura toată reţeaua beneficiază de clemenţă. Obiectivul este de a-i sili pe cei care deţin puterea, deci accesul la fonduri, să fie cinstiţi sau măcar să fure mai puţin. Desigur, asta nu înseamnă că Justiţia e perfectă, că nu are erorile şi excesele ei.
Pe de altă parte, rezultatele de până acum ale DNA arată că aceasta îşi face treaba corect. De aceea, este îmbucurător că d-na Codruţa Kovesi a primit avizul CSM pentru învestirea în cel de-al doilea mandat. Ar fi fost un semn prost, şi pentru exterior, şi pe plan intern, să nu fi fost lăsată să continue această muncă. Am fi putut crede că se face un pas înapoi în lupta anti-corupţie.
"Există şi o corupţie pasivă, a cetăţenilor obişnuiţi"
- Apropo de denunţuri, după dezvăluirile făcute de fosta noră lui Virgil Măgureanu, se pare că greii abia de-acum ar putea urma...
- Justiţia a demantelat totuşi, în bună măsură, mafia economico-politică...
- Nu prea. Deşi avem rezultate serioase, şi de la an la an mai bune, Justiţia nu a reuşit să facă ordine aşa cum ar trebui. Poate va izbuti dacă va lucra în ritm susţinut şi în anii următori, dar nu avem nicio garanţie. Cum nu este nicio garanţie nici că fenomenul de curăţare e ireversibil. Cu atât mai mult cu cât nu doar clasa politică, nu doar oamenii cu acces la pârghiile de putere sunt corupţi. Există şi o corupţie pasivă, a cetăţenilor obişnuiţi, care încurajează menţinerea sau revenirea la putere a corupţilor. Altfel, nu e de înţeles cum aleşi locali sau parlamentari condamnaţi pentru corupţie sunt votaţi sau ar fi votaţi din nou de către electorat. În unele cazuri s-au şi exprimat aceste opţiuni: Mazăre, Oprescu, Vanghelie etc. Raţionamentul este profund viciat: "Da, domnule, a furat, dar ne-a dat şi nouă câte ceva, ne-a făcut câte ceva". Pe ideea că oricine ar ajunge în fruntea bucatelor s-ar înfrupta. Este o mentalitate coruptă. Este, deci, un factor favorizant pentru corupţie. Demantelezi reţelele, dar e degeaba dacă electoratul votează tot corupţi, aceiaşi sau pe alţii. Prin urmare, nu întrevăd un succes definitiv al DNA. Mai ales că nici politicienii nu sunt descurajaţi de numeroasele condamnări. Nu se tem, nu se abţin, continuă. Şi când e DNA la uşa lor, tot mai dau o şpagă.
- Cu toate acestea, la vârful principalelor partide s-a făcut un pic de ordine. În cazul unuia dintre ele, UNPR, am ajuns să asistăm la schimbarea repetată a liderilor, pe motiv de corupţie. După demisia generalului Gabriel Oprea, a fost nevoit să lase liber locul de şef al partidului şi generalul Nicolae Onţanu, primarul sectorului 2 al Capitalei. Recent, a fost ales preşedinte al UNPR un alt ofiţer rezervist, lt. col. Valeriu Steriu, specializat în agricultură, dar cu legături şi în regimul comunist şi în cele post-comuniste. Este asta o reformă a clasei politice, chiar dacă motivată exclusiv de actele de justiţie?
- UNPR rămâne o unitate militară... de "elită". Este, de fapt, un partid de strânsură, alcătuit din tot felul de transfugi şi mercenari, care a ambiţionat să devină a treia forţă politică a ţării, dar a rămas o formaţiune-balama, atârnând de bunăvoinţa PSD. Acum nu mai are niciun factor de coeziune şi niciun rost. Era gaşca lui Oprea şi dacă s-a dus Oprea... Probabil că se va subţia foarte mult, în următoarea perioadă, dacă nu cumva se va dezintegra. Oricum, păstrarea liniei militare la conducere este încă un argument pentru impresia generală, că schimbarea clasei politice, care şi aşa se petrece cu încetinitorul, nu este decât o înlocuire a garniturilor. Eşaloanele doi, trei din partidul comunist şi Securitatea comunistă şi-au făcut plinul în 25 de ani şi trebuie să lase locul eşaloanelor patru, cinci. Nu asta este reforma clasei politice pe care o aşteptăm. Şi, de altfel, Justiţia nu poate să facă singură adevărata înnoire a clasei politice.
"O mega-moschee la Bucureşti va fi un avanpost excelent pentru Islam"
- La Bruxelles, în inima UE, a avut loc un nou atentat revendicat de extremiştii musulmani, soldat cu zeci de morţi şi sute de răniţi. Pe acest fond, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat la Istambul, într-o întâlnire cu omologul turc, Recep Tayyip Erdogan, că va sprijini construirea marii moschei din Bucureşti. A fost un gest diplomatic potrivit?
- În contextul în care Europa este terorizată de atentate, moscheile sunt centre de recrutare a militanţilor radicali şi de reeducare islamistă, iar valul de imigranţi reprezintă un factor favorizant pentru înteţirea războiului contra bătrânului continent, este cel puţin riscant să ridici o mega-moschee la Bucureşti. Înseamnă să ne creăm singuri o mare problemă. Bucureştiul are deja câteva moschei, îndeajuns pentru numărul de musulmani care trăiesc aici. În condiţiile în care în întreaga Europă creştinismul e în retragere, iar islamismul este în ofensivă, să permitem musulmanilor să înfigă un steag aici este o imprudenţă vecină cu sinuciderea. Suntem într-un război de cucerire a Europei de către Islam, iar noi cedăm teren adversarilor. O moschee aici va fi un avanpost excelent pentru Islam. Klaus Iohannis pare însă că nu înţelege că nu poate fi şi cu sufletu-n Rai, şi cu trupul în... Dubai - să zic aşa. Dar nu ar fi prima oară, căci în principalul domeniu de care răspunde ca preşedinte, politica externă, preşedintele României este mai mult absent. Poate că va fi făcut politică externă într-o "viaţă anterioară", dar nu acum.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
