"S-a tot vorbit de vânzarea pământului la străini. Vreau să vă transmit un mesaj foarte clar: nici eu nu îmi doresc ca pământul să fie vândut la străini, îmi doresc ca pământul să fie utilizat de comunităţile locale, pentru că e o resursă pe care greu o poţi obţine din altă parte. Dacă o pierdeţi, cu greu puteţi s-o mai obţineţi înapoi. Însă, oricâte legi am da noi la nivel naţional pentru a legifera vânzarea pământului către străini, nu pot aceste legi să înlocuiască dorinţa dumneavoastră, a proprietarilor, de a vinde sau nu pământul, de a-l vinde sau a-l valorifica la nivel local".
Sună frumos cuvintele premierului Dacian Cioloş. Şi, mai ales, clar. Le-am auzit rostite şi de alţii, dar nu aşa. Sloganul cu "nu ne vindem ţara" a făcut carieră, imediat ce România pornise să facă, în 1990, primii săi paşi, timizi, spre capitalism. Sensul era însă altul: "Nu ne vindem ţara, ca s-o furăm noi". Ceea ce s-a şi întâmplat. Problema, însă, a rămas. Mai cu seamă după aderarea la Uniunea Europeană, chestiunea înstrăinării bunurilor naţionale, de la vechile fabrici până la resursele naturale şi terenurile agricole, a devenit o temă de dialog aprins.
Premierul are dreptate: legile nu pot face prea multe în acest sens, căci terenurile s-au înstrăinat, prin intermediari români, încă dinainte ca reglementările inspirate de Bruxelles să devină mai permisive. Dar vorba e vorbă, iar fapta e faptă. Iar aici, spre deosebire de predecesorii săi, inginerul horticultor Dacian Cioloş, fost comisar european pe Agricultură, chiar vine cu nişte măsuri concrete. Le-a prezentat luni, pe 21 martie, într-o întâlnire cu fermierii din judeţul Alba. Este vorba despre un pachet de măsuri care va creşte exponenţial numărul micilor fermieri care pot lua bani europeni. E vorba despre scăderea la jumătate a indicelui de productivitate necesar pentru cei care solicită bani UE, eliminarea unor acte birocratice, precum şi anularea obligativităţii de deţinere a unei suprafeţe agricole compacte.
Cercetări academice foarte serioase, citate de Guvernul Cioloş, demonstrează că fermele foarte mari nu răspund nevoilor sociale, zonele cu cele mai mari ferme din România fiind şi zonele cele mai atinse de sărăcie (Vaslui, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi). În plus, spune premierul, în momentul de faţă, doar 3% dintre ţăranii români pot lua fonduri europene, din cauza pragului înalt de productivitate cerut de formularele de finanţare. Planul guvernului se adresează tocmai gospodăriilor mijlocii. În jur de 400.000 de ferme ar putea beneficia de fonduri UE după aplicarea noului plan, faţă de 60.000, în prezent. Banii de la UE ar însemna circa 15.000 de euro sprijin pentru o fermă şi între 50.000 şi 70.000 de euro pentru deschiderea unei afaceri ne-agricole în zona rurală (activităţi de producţie, servicii medicale, sanitar-veterinare şi agroturism etc.), bani pentru care nu e nevoie de cofinanţare.
Dacă planul lansat de Dacian Cioloş va funcţiona, iar fermele mici vor deveni mai productive, unul dintre efecte va fi, spun specialiştii, tocmai scăderea tendinţei de vânzare a micilor terenuri agricole. Iată, deci, că se poate să-ţi aperi "pământul", şi fără sloganuri şi legi xenofobe!