În comparaţie cu acestea, marcate de frivolitate, de excese sexualiste, de furia captării atenţiei telespectatorilor prin exhibiţii de tot felul, televiziunea publică, "de stat", este, chipurile, "mai slabă", cu mai puţină audienţă. Se ignoră faptul că prin alimentarea unei atmosfere de imoralitate, confuzie şi paradox, de teamă sau încordare, se poate obţine audienţă, dar nu se poate contribui la influenţarea pozitivă a oamenilor, la sporirea capacităţii lor de a înţelege exigenţele vieţii, de a face faţă provocărilor ei.
De multe ori, emisiunile de ştiri ale televiziunilor comerciale creează impresia că pe lume se petrec numai evenimente politice dubioase, hoţii, violuri şi crime, sau numai competiţii sportive şi concursuri de bucătari, de artă culinară. Multe aspecte converg spre percepţia că lumea în care trăim, România sau planeta în ansamblu, este grav viciată de hedonism, de manifestări nocive, de violenţă, că semenii noştri îşi concep existenţa fie numai în divertisment, fie stăpâniţi de impulsuri agresive, străini de marile probleme ale vieţii. Alături de comportamentul reprobabil al multor politicieni, mass-media şi-a adus contribuţia la acreditarea opiniei că noi, românii, avem în lume un modest loc de "oameni de serviciu", comparabil cu cel pe care l-au avut predecesorii noştri în epoca fanariotă.
Ţinând cont de realităţile grave cu care ne confruntăm, este de neînţeles cum se poate pune problema falimentării şi, eventual, a desfiinţării unui instrument cu misiune de informare şi modelare morală, cum este televiziunea publică. Întrucât TVR dă curs, în mod firesc, luărilor de poziţie oficiale, i se impută, de către unii, că ar fi subjugată politicului, instituţiilor de comandă ale statului. Chiar şi dacă ar fi aşa, o asemenea situaţie nu se poate compara cu servilismul televiziunilor private, tribune ale intereselor de afaceri, de cele mai multe ori, simple oficine ale unor magnaţi financiari lipsiţi de scrupule.
În raport cu sarcinile de mare răspundere aflate în faţa instituţiilor mass-media, pretenţiile faţă de Televiziunea Română sunt mari. Prestaţiile sale nu trebuie, însă, comparate cu rezultatele financiare ale televiziunilor private, deoarece, ea nu este întreprindere economică, ci culturală. Scopul ei nu este realizarea de profit, ci informarea corectă şi influenţarea adecvată a telespectatorilor. Criteriul rentabilităţii financiare, precum şi cel al audienţei, nu ar trebui să prevaleze în analiza prestaţiilor televiziunii publice. Activitatea TVR poate fi apreciată corect numai în raport cu evaluări de conţinut, numai ţinând seama de considerente de ordin informaţional, cultural-ştiinţific şi educativ. Ar fi de aşteptat ca, prin implicarea mai generoasă a bugetului de stat, să fie înlăturat decisiv balastul datoriilor care trenează de ani de zile în bilanţul TVR, să se pună capăt problemelor ei de ordin financiar. Pentru ranforsarea situaţiei sale financiare, este firesc să fie menţinută şi indexată în raport cu inflaţia, taxa percepută în prezent de la populaţie, reglementându-se, totodată, şi regimul publicităţii practicate. În scopul diminuării cheltuielilor, s-ar putea efectua şi anumite reduceri de personal, ţinându-se seama numai de pregătirea şi experienţa celor în cauză. Prin disponibilizări ar trebui să se înlăture numai acele persoane subcalificate profesional, pentru cei rămaşi procedându-se la o restructurare echitabilă a grilelor de salarizare, în aşa fel încât prin tăierea unor remuneraţii exagerat de mari să se poată permite sporirea celor de mizerie.
În ce priveşte consiliul de administraţie al TVR, s-ar cuveni să fie format din oameni cu pregătirea necesară, pentru a gestiona în mod corespunzător, nu numai situaţia financiar-con-tabilă, ci şi orientarea şi ţinuta emisiunilor. Punerea în discuţie a temelor aşa-zis "dificile" din domeniul istoriei şi al relaţiilor internaţionale (globalizarea), locul României în UE, economia autohtonă, învăţământul, sănătatea, cultura şi arta, educaţia civică, patriotică, deseori tratate superficial, ar fi de natură să materializeze semnificativ rolul cultural educativ al unei instituţii mass-media de talia televiziunii publice.
prof. univ. DAMIAN HUREZEANU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
