În comparație cu acestea, marcate de frivolitate, de excese sexualiste, de furia captării atenției telespectatorilor prin exhibiții de tot felul, televiziunea publică, "de stat", este, chipurile, "mai slabă", cu mai puțină audiență. Se ignoră faptul că prin alimentarea unei atmosfere de imoralitate, confuzie și paradox, de teamă sau încordare, se poate obține audiență, dar nu se poate contribui la influențarea pozitivă a oamenilor, la sporirea capacității lor de a înțelege exigențele vieții, de a face față provocărilor ei.
De multe ori, emisiunile de știri ale televiziunilor comerciale creează impresia că pe lume se petrec numai evenimente politice dubioase, hoții, violuri și crime, sau numai competiții sportive și concursuri de bucătari, de artă culinară. Multe aspecte converg spre percepția că lumea în care trăim, România sau planeta în ansamblu, este grav viciată de hedonism, de manifestări nocive, de violență, că semenii noștri își concep existența fie numai în divertisment, fie stăpâniți de impulsuri agresive, străini de marile probleme ale vieții. Alături de comportamentul reprobabil al multor politicieni, mass-media și-a adus contribuția la acreditarea opiniei că noi, românii, avem în lume un modest loc de "oameni de serviciu", comparabil cu cel pe care l-au avut predecesorii noștri în epoca fanariotă.
Ținând cont de realitățile grave cu care ne confruntăm, este de neînțeles cum se poate pune problema falimentării și, eventual, a desființării unui instrument cu misiune de informare și modelare morală, cum este televiziunea publică. Întrucât TVR dă curs, în mod firesc, luărilor de poziție oficiale, i se impută, de către unii, că ar fi subjugată politicului, instituțiilor de comandă ale statului. Chiar și dacă ar fi așa, o asemenea situație nu se poate compara cu servilismul televiziunilor private, tribune ale intereselor de afaceri, de cele mai multe ori, simple oficine ale unor magnați financiari lipsiți de scrupule.
În raport cu sarcinile de mare răspundere aflate în fața instituțiilor mass-media, pretențiile față de Televiziunea Română sunt mari. Prestațiile sale nu trebuie, însă, comparate cu rezultatele financiare ale televiziunilor private, deoarece, ea nu este întreprindere economică, ci culturală. Scopul ei nu este realizarea de profit, ci informarea corectă și influențarea adecvată a telespectatorilor. Criteriul rentabilității financiare, precum și cel al audienței, nu ar trebui să prevaleze în analiza prestațiilor televiziunii publice. Activitatea TVR poate fi apreciată corect numai în raport cu evaluări de conținut, numai ținând seama de considerente de ordin informațional, cultural-științific și educativ. Ar fi de așteptat ca, prin implicarea mai generoasă a bugetului de stat, să fie înlăturat decisiv balastul datoriilor care trenează de ani de zile în bilanțul TVR, să se pună capăt problemelor ei de ordin financiar. Pentru ranforsarea situației sale financiare, este firesc să fie menținută și indexată în raport cu inflația, taxa percepută în prezent de la populație, reglementându-se, totodată, și regimul publicității practicate. În scopul diminuării cheltuielilor, s-ar putea efectua și anumite reduceri de personal, ținându-se seama numai de pregătirea și experiența celor în cauză. Prin disponibilizări ar trebui să se înlăture numai acele persoane subcalificate profesional, pentru cei rămași procedându-se la o restructurare echitabilă a grilelor de salarizare, în așa fel încât prin tăierea unor remunerații exagerat de mari să se poată permite sporirea celor de mizerie.
În ce privește consiliul de administrație al TVR, s-ar cuveni să fie format din oameni cu pregătirea necesară, pentru a gestiona în mod corespunzător, nu numai situația financiar-con-tabilă, ci și orientarea și ținuta emisiunilor. Punerea în discuție a temelor așa-zis "dificile" din domeniul istoriei și al relațiilor internaționale (globalizarea), locul României în UE, economia autohtonă, învățământul, sănătatea, cultura și arta, educația civică, patriotică, deseori tratate superficial, ar fi de natură să materializeze semnificativ rolul cultural educativ al unei instituții mass-media de talia televiziunii publice.
prof. univ. DAMIAN HUREZEANU