De ce se cuvine să salvăm Televiziunea Română?

Cititor Formula AS
Ca important organism cultural-edu­ca­tiv și re­prezentant de seamă al ins­ti­tu­țiilor mass-media, TVR are de îndeplinit sarcini rămase în afara preocupărilor cu­rente ale televiziunilor private.

În com­pa­rație cu acestea, marcate de fri­volitate, de ex­cese sexualiste, de furia captării aten­­ției telespectatorilor prin exhibiții de tot felul, televiziunea publică, "de stat", este, chi­pu­rile, "mai slabă", cu mai puțină au­diență. Se ignoră faptul că prin alimen­ta­rea unei atmosfere de imoralitate, con­fu­zie și paradox, de teamă sau încordare, se poate obține audiență, dar nu se poate con­tribui la influențarea pozitivă a oa­me­nilor, la sporirea capacității lor de a în­țe­lege exigențele vieții, de a face față pro­vo­cărilor ei.
De multe ori, emisiunile de știri ale te­le­vi­ziu­nilor comerciale creează impresia că pe lume se petrec numai evenimente politice dubioase, hoții, violuri și crime, sau numai competiții spor­tive și con­cur­suri de bucătari, de artă culi­na­ră. Multe aspecte converg spre percepția că lu­mea în care trăim, România sau planeta în an­sam­blu, este grav viciată de hedonism, de ma­ni­fes­tări nocive, de violență, că se­me­nii noștri își concep existența fie nu­mai în divertisment, fie stăpâniți de impulsuri agresive, străini de marile probleme ale vieții. Ală­turi de comportamentul reprobabil al mul­tor politicieni, mass-media și-a adus con­tribuția la acreditarea opiniei că noi, ro­mâ­nii, avem în lume un modest loc de "oameni de serviciu", com­parabil cu cel pe care l-au avut predecesorii noștri în epo­ca fanariotă.
Ținând cont de realitățile grave cu care ne con­fruntăm, este de neînțeles cum se poate pune problema falimentării și, eventual, a desființării unui instrument cu misiune de informare și modelare morală, cum este televiziunea publică. Întrucât TVR dă curs, în mod firesc, luă­ri­lor de poziție oficiale, i se impută, de către unii, că ar fi subjugată politicului, instituțiilor de co­mandă ale statului. Chiar și dacă ar fi așa, o ase­menea situație nu se poate com­para cu ser­vi­lismul televiziunilor private, tribune ale inte­re­selor de afaceri, de cele mai multe ori, simple ofi­cine ale unor magnați financiari lipsiți de scrupule.
În raport cu sarcinile de mare răs­pundere aflate în fața instituțiilor mass-media, pretențiile față de Televiziunea Română sunt mari. Presta­țiile sale nu tre­buie, însă, comparate cu re­zul­ta­tele fi­nan­ciare ale televiziunilor private, de­oa­rece, ea nu este întreprindere economică, ci cul­turală. Scopul ei nu este realizarea de profit, ci informarea corectă și influen­ța­rea adecvată a telespectatorilor. Criteriul rentabilității finan­ciare, precum și cel al audienței, nu ar trebui să prevaleze în analiza prestațiilor televiziunii pu­bli­ce. Activitatea TVR poate fi apreciată corect nu­mai în raport cu evaluări de conținut, numai ți­nând seama de considerente de ordin infor­ma­țional, cultural-științific și educativ. Ar fi de aș­tep­tat ca, prin impli­carea mai generoasă a bu­ge­tului de stat, să fie înlăturat decisiv balastul da­to­riilor care trenează de ani de zile în bilanțul TVR, să se pună capăt problemelor ei de ordin fi­nanciar. Pentru ranforsarea situa­ției sale finan­ciare, este firesc să fie men­ținută și indexată în ra­port cu inflația, taxa percepută în prezent de la populație, reglementându-se, totodată, și re­gi­mul publicității practicate. În scopul dimi­nuă­rii chel­tuielilor, s-ar putea efec­tua și anumite re­du­ceri de per­sonal, ținân­du-se seama nu­mai de pre­gă­tirea și experiența celor în cauză. Prin dis­po­ni­bilizări ar trebui să se înlăture numai ace­le per­soane subcalificate profesional, pentru cei ră­mași pro­ce­dân­du-se la o restruc­tu­rare echitabilă a grilelor de sa­lari­zare, în așa fel încât prin tăie­rea unor re­mu­nerații exagerat de mari să se poa­tă permite sporirea celor de mizerie.
În ce privește consiliul de adminis­tra­ție al TVR, s-ar cuveni să fie format din oameni cu pregătirea necesară, pentru a gestiona în mod corespunzător, nu numai si­tuația financiar-con-tabilă, ci și orien­tarea și ținuta emisiunilor. Pu­nerea în discuție a temelor așa-zis "dificile" din do­meniul istoriei și al relațiilor internaționale (glo­ba­lizarea), locul României în UE, eco­nomia autohtonă, învățământul, să­nătatea, cultura și ar­ta, educația ci­vi­că, patriotică, de­se­ori tratate su­perfi­cial, ar fi de natură să ma­terializeze sem­ni­fi­cativ rolul cultural educa­tiv al unei instituții mass-media de talia televi­ziunii publice.

prof. univ. DAMIAN HUREZEANU