Nu avem cum să le "vedem în sine", dar amândouă sunt cât se poate de reale. Amândouă sunt NOI, "noi" fiind suma tuturor "eu"-urilor noastre. Fiecare cu perspectiva lui, cu... realitatea lui, pe care, evident, o "deformează", pentru că poziţia din care şi-a creat-o şi din care o trăieşte este A LUI, şi acesta este un lucru de la care nu poate, EL, adică fiecare eu, să facă abstracţie.
Vârstele noastre sunt simple pietre kilometrice pe drumul pe care am fost aşezaţi şi pe care unii îl urmează, alţii încearcă mereu să-l schimbe. Vârsta este o sumă, o adunare şi, cum spunea Domnul Noica, "Vă place adunarea? Spiritul de turmă?". Vârstele sunt turmele temporale ale vieţilor noastre. Ne marchează fizic şi psihic, dar nu au semnificaţie, cum să spun, metafizică.
Mă întrebaţi ce anume ne poate ţine deasupra vârstei, un loc unde vârsta nu mai contează? Două lucruri: să nu încetezi nicio clipă să gândeşti şi nicio clipă să nu încetezi să iubeşti, necondiţionat, pe toţi cei din jurul tău. A, şi încă ceva: să te "obişnuieşti" şi să te împaci cu tine. Făcându-ţi şi tu ţie însuţi un dar, dându-ţi posibilitatea de a privi cu zâmbet, când trist, când amuzat, cum "trec anii, trec lunile-n goană şi-n zbor săptămânile trec". Mai e ceva. O tentaţie care, din când în când, ne ameninţă: o viaţă cât mai lungă, dacă se poate, fără bolile şi catastrofele bătrâneţii biologice şi, din nou, dacă se poate, care... să nu se sfârşească niciodată. În ultimii ani, tentaţia aceasta a îmbrăcat diferite chipuri, unul dintre ele fiind cel al multimilionarului rus Dmitry Itskov, care promite că prin 2045, vom fi toţi tineri, sănătoşi şi frumoşi, pentru că ne vom putea comanda un... alter ego, un "eu virtual", găzduit într-un computer, în care să "uploadăm" întreaga noastră fiinţă biologică, mentală şi spirituală. Deus ex Machina schimbat de milionar in machina! Poate că aşa va fi. Dar eu, totuşi, mă întreb aşa, în vânt: cine este de fapt acel "eu" pe care l-am încărcat într-un computer? Nu mă întreb dacă mă va recunoaşte cineva, aşa cum am fost, cu bunele şi relele mele - mă întreb ce voi mai putea face? Dar nici asta nu contează. Mă întreb însă altceva: mă voi mai putea bucura sau amărî de ceea ce fac? Voi mai putea avea regrete? Îi voi mai putea iubi pe copiii mei şi pe soţia mea? Se va mai putea numi "viaţă" existenţa mea în adâncul memoriei computerului în care, de fapt, nu m-am "transferat", ci m-am ascuns? Gest de ultimă teamă şi de suprem orgoliu - două dintre cele mai grele păcate... "la pachet" nu în Realitatea Virtuală, spre care se pare că suntem din ce în ce mai puternic atraşi, ci într-o (banală) Realitate iluzorie. Ca într-o stupidă reclamă publicitară.
Am tot repetat mereu ce mi-a spus odată un bun prieten genetician, într-o emisiune: atunci când un cercetător porneşte o cercetare, el o va duce până la capăt, indiferent de discuţiile din jurul ei! O spun şi acum. Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, cum promite Dmitry Itskov... Este bine? Este rău? În loc să încerc eu să răspund, vă amintesc cum îşi încheia, acum 120 de ani, A.G. Swinburne "Grădina Proserpinei", unul dintre cele mai frumoase şi emoţionante poeme care s-au scris vreodată:
De prea mult drag de ce e viaţă-n lume./ De teamă şi speranţă-eliberaţi,/ Zeilor, oricare-or fi anume,/ Cu scurte vorbe mulţumim plecaţi/ Că nicio viaţă veşnic nu trăieşte/ Că ce e mort nicicând nu se trezeşte/ Că apa cea mai leneş curgătoare/ Găseşte loc şi ajunge pân' la mare.//
Nu prea ne mai aducem aminte (şi mulţi nici n-am observat, poate) că, "la început", când Cineva Crea bucată cu bucată lumea, la fiecare sfârşit de zi se uita să vadă cum arată ceea ce făcuse şi de fiecare dată vedea "că este bine". De câte ori am privit noi la ceea ce am făcut? Şi, vom mai avea oare timp la sfârşitul vieţii noastre să ne punem pentru ultima oară această întrebare? Sau ne pregătim de pe acum să dăm răspunsul printr-un delegat computerizat? Poate transumanismul va fi lumea de peste o sută-două de ani. Dar răspunsul la întrebarea care ni se va pune NOUĂ, nu lui, "ce ai făcut cu darul pe care ţi L-am dat la început şi cu răsplata cu care te-am răsplătit la sfârşit?", nu-l vom putea da. Şi asta, cred eu, nu este bine.
ANDREI DOROBANŢU, fizician
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
