- Două milioane nu sunt o majoritate, dar reprezintă de patru ori mai mult decât este nevoie pentru iniţierea unui demers de modificare a Constituţiei. Modificarea Constituţiei va trebui însă aprobată de Parlament, ceea ce nu este exclus, şi apoi supusă unui referendum. Probabil că la această ultimă etapă se referă întrebarea dumneavoastră. Intuitiv vorbind, fără să avem la dispoziţie sondaje de opinie recente, iniţiativa patronată de BOR ar putea întruni majoritatea necesară aprobării, chiar dacă gradul de toleranţă faţă de cuplurile de homosexuali şi lesbiene a crescut în societatea românească. Practic, însă, nu putem paria liniştiţi pe o victorie a adepţilor familiei tradiţionale, deşi ei sunt, probabil, majoritari. Ştiinţa politică modernă ne învaţă însă că, într-un exerciţiu electoral - alegeri sau referendum -, şansele cele mai mari nu le au în mod necesar reprezentanţii majorităţii, ci grupurile, fie şi minoritare, care sunt cel mai bine organizate şi finanţate. Este una din explicaţiile succeselor înregistrate de campania pentru căsătoriile între persoane de acelaşi sex din Statele Unite şi din mai multe state europene, în ciuda faptului că persoanele cu aceste orientări sexuale nu reprezintă nicăieri o majoritate. Campaniile de propagandă gay, în schimb, au fost bine organizate şi finanţate, puternic susţinute mediatic, mai ales de producţiile cinematografice din ultimii ani. Ar merita, desigur, să cercetăm sursele de finanţare şi motivele pentru care au renunţat acele ţări la valorile sociale tradiţionale, dar nu avem spaţiu pentru un asemenea demers. Constatăm, doar, amploarea luată în mediile jurnalistice occidentale, de campaniile care vizează destructurarea societăţii tradiţionale, a cărei bază este familia, căci problema căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex este doar începutul unui demers cu bătaie mai lungă, care vizează, printre altele, adopţia copiilor de către cuplurile gay. În România, deocamdată, campaniile pentru căsătoriile gay nu sunt proeminente, iar o dezbatere serioasă asupra consecinţelor acestui fenomen lipseşte. Presiunea, dacă va veni, va fi externă, din partea UE, probabil, aşa cum s-a întâmplat în cazul Italiei. Nu este de neglijat nici asaltul crescând al promotorilor corectitudinii politice, care au început să câştige teren şi în mass-media din România. Eu nu aş exclude aşadar, ca mişcarea gay de la noi să primească sprijin extern, pe faţă sau pe ascuns, înaintea unui posibil referendum pentru modificarea Constituţiei, în spiritul cerut de BOR, şi atunci, confruntaţi cu un asalt propagandistic redutabil, nu ştiu cât de convingători vor fi apărătorii familiei tradiţionale, pentru populaţia urbană, căci acolo se va juca totul. Dacă vor aduce argumente primitive şi vor promova un discurs intolerant, atunci nu au şanse mari să convingă un electorat care, nu numai din cauza televiziunii şi internetului, nu mai este atât de convins de meritele căsătoriei în general, preferând în măsură tot mai mare, uniunile civile, relaţiile ocazionale sau chiar celibatul. "Coaliţia pentru Familie" şi BOR ar trebui să fie mai atente la acest electorat, pe care îl pot pierde - sau câştiga - în funcţie de discursul şi purtătorii de mesaj pe care îi vor alege.
- Presa occidentală prohodeşte finalul Comunităţii Europene, din cauza închiderii graniţelor din spaţiul Schengen, mai ales în ţările foste socialiste, care nu vor să mai audă de emigranţi. Avem a ne teme?
- Reintroducerea controalelor la frontiere în spaţiul Schengen pune, într-adevăr, în pericol piaţa internă europeană, unul din pilonii proiectului european, şi scoate în evidenţă incapacitatea UE de a rezolva problema refugiaţilor din Orientul Mijlociu şi din Nordul Africii. Concomitent, tendinţele centrifuge stimulate de partidele populiste anti-europene, cu legături deja dovedite la Kremlin, au fost alimentate de această invazie, tot mai intens percepută ca un pericol pentru securitatea, modul de viaţă şi identitatea cetăţenilor europeni. Dar nici Austria, care a impus cote drastice pentru admiterea de refugiaţi, nici Ungaria, care construieşte garduri peste tot, nu vor dizolvarea UE - ci doar s-o facă pe Angela Merkel să înţeleagă temerile europenilor faţă de un fenomen care le ameninţă modul de viaţă şi pe care, propria ei superficialitate, l-a accentuat. Deşi nu recunoaşte că a greşit, doamna Merkel nu mai invită pe nimeni în Germania şi cere Europei să ajute Grecia, pe teritoriul căreia sunt blocaţi zeci de mii de refugiaţi, care de fapt vor să ajungă în Germania, unde nu-i vrea nimeni. S-a creat un decalaj considerabil între percepţiile populaţiei şi discursul principial al politicienilor care susţin că problema migraţiei nu se rezolvă prin construcţia de ziduri şi garduri la frontieră. Pentru a salva proiectul european, politicienii, în frunte cu doamna Merkel, sunt obligaţi să ţină cont de starea de spirit a populaţiei, care nu este majoritar rasistă, ci doar preocupată de viitorul ordinii sociale şi culturale la care ţine. Iată problema de fond, greu de rezolvat, care a determinat reintroducerea controalelor la frontieră. O rezolvare ar putea veni de la summit-ul european din 7 martie, consacrat migraţiei, căci, pe de altă parte, toţi ştiu că niciun stat european nu poate rezolva singur problemele comune ale Europei - nici cele de ordin economic, nici cele de securitate, iar avantajele economice ale apartenenţei la UE sunt incontestabile. În Marea Britanie, de pildă, unde va avea loc un referendum asupra apartenenţei la UE, mediul de afaceri s-a manifestat aproape unanim în favoarea rămânerii în Uniune. Este nevoie de o astfel de dezbatere, pentru a concentra atenţia cetăţenilor asupra realităţilor unei lumi tot mai complicate, mai puţin sigure şi mai competitive, cărora statele europene nu le pot face faţă decât împreună - căci însăşi civilizaţia europeană se află în pericol. Unii nu consideră întâmplătoare implicarea Rusiei în războiul din Siria, de vreme ce acest război a generat exodul unei părţi a populaţiei siriene către UE, şi creează dificultăţi ordinii şi construcţiei occidentale, pe care Kremlinul urmăreşte s-o destabilizeze. Ar fi ruşinos şi tragic ca proiectul european să eşueze sub presiunea inamicilor civilizaţiei europene - Putin, dictatorii din Orientul Mijlociu şi extremiştii islamişti. Să avem însă răbdare cu Europa, care întotdeauna s-a trezit în ceasul al doisprezecelea, dar s-a salvat eroic. Poate că istoria se va repeta în mod salutar şi de data aceasta.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
