- Două milioane nu sunt o majoritate, dar reprezintă de patru ori mai mult decât este nevoie pentru inițierea unui demers de modificare a Constituției. Modificarea Constituției va trebui însă aprobată de Parlament, ceea ce nu este exclus, și apoi supusă unui referendum. Probabil că la această ultimă etapă se referă întrebarea dumneavoastră. Intuitiv vorbind, fără să avem la dispoziție sondaje de opinie recente, inițiativa patronată de BOR ar putea întruni majoritatea necesară aprobării, chiar dacă gradul de toleranță față de cuplurile de homosexuali și lesbiene a crescut în societatea românească. Practic, însă, nu putem paria liniștiți pe o victorie a adepților familiei tradiționale, deși ei sunt, probabil, majoritari. Știința politică modernă ne învață însă că, într-un exercițiu electoral - alegeri sau referendum -, șansele cele mai mari nu le au în mod necesar reprezentanții majorității, ci grupurile, fie și minoritare, care sunt cel mai bine organizate și finanțate. Este una din explicațiile succeselor înregistrate de campania pentru căsătoriile între persoane de același sex din Statele Unite și din mai multe state europene, în ciuda faptului că persoanele cu aceste orientări sexuale nu reprezintă nicăieri o majoritate. Campaniile de propagandă gay, în schimb, au fost bine organizate și finanțate, puternic susținute mediatic, mai ales de producțiile cinematografice din ultimii ani. Ar merita, desigur, să cercetăm sursele de finanțare și motivele pentru care au renunțat acele țări la valorile sociale tradiționale, dar nu avem spațiu pentru un asemenea demers. Constatăm, doar, amploarea luată în mediile jurnalistice occidentale, de campaniile care vizează destructurarea societății tradiționale, a cărei bază este familia, căci problema căsătoriilor între persoanele de același sex este doar începutul unui demers cu bătaie mai lungă, care vizează, printre altele, adopția copiilor de către cuplurile gay. În România, deocamdată, campaniile pentru căsătoriile gay nu sunt proeminente, iar o dezbatere serioasă asupra consecințelor acestui fenomen lipsește. Presiunea, dacă va veni, va fi externă, din partea UE, probabil, așa cum s-a întâmplat în cazul Italiei. Nu este de neglijat nici asaltul crescând al promotorilor corectitudinii politice, care au început să câștige teren și în mass-media din România. Eu nu aș exclude așadar, ca mișcarea gay de la noi să primească sprijin extern, pe față sau pe ascuns, înaintea unui posibil referendum pentru modificarea Constituției, în spiritul cerut de BOR, și atunci, confruntați cu un asalt propagandistic redutabil, nu știu cât de convingători vor fi apărătorii familiei tradiționale, pentru populația urbană, căci acolo se va juca totul. Dacă vor aduce argumente primitive și vor promova un discurs intolerant, atunci nu au șanse mari să convingă un electorat care, nu numai din cauza televiziunii și internetului, nu mai este atât de convins de meritele căsătoriei în general, preferând în măsură tot mai mare, uniunile civile, relațiile ocazionale sau chiar celibatul. "Coaliția pentru Familie" și BOR ar trebui să fie mai atente la acest electorat, pe care îl pot pierde - sau câștiga - în funcție de discursul și purtătorii de mesaj pe care îi vor alege.
- Presa occidentală prohodește finalul Comunității Europene, din cauza închiderii granițelor din spațiul Schengen, mai ales în țările foste socialiste, care nu vor să mai audă de emigranți. Avem a ne teme?
- Reintroducerea controalelor la frontiere în spațiul Schengen pune, într-adevăr, în pericol piața internă europeană, unul din pilonii proiectului european, și scoate în evidență incapacitatea UE de a rezolva problema refugiaților din Orientul Mijlociu și din Nordul Africii. Concomitent, tendințele centrifuge stimulate de partidele populiste anti-europene, cu legături deja dovedite la Kremlin, au fost alimentate de această invazie, tot mai intens percepută ca un pericol pentru securitatea, modul de viață și identitatea cetățenilor europeni. Dar nici Austria, care a impus cote drastice pentru admiterea de refugiați, nici Ungaria, care construiește garduri peste tot, nu vor dizolvarea UE - ci doar s-o facă pe Angela Merkel să înțeleagă temerile europenilor față de un fenomen care le amenință modul de viață și pe care, propria ei superficialitate, l-a accentuat. Deși nu recunoaște că a greșit, doamna Merkel nu mai invită pe nimeni în Germania și cere Europei să ajute Grecia, pe teritoriul căreia sunt blocați zeci de mii de refugiați, care de fapt vor să ajungă în Germania, unde nu-i vrea nimeni. S-a creat un decalaj considerabil între percepțiile populației și discursul principial al politicienilor care susțin că problema migrației nu se rezolvă prin construcția de ziduri și garduri la frontieră. Pentru a salva proiectul european, politicienii, în frunte cu doamna Merkel, sunt obligați să țină cont de starea de spirit a populației, care nu este majoritar rasistă, ci doar preocupată de viitorul ordinii sociale și culturale la care ține. Iată problema de fond, greu de rezolvat, care a determinat reintroducerea controalelor la frontieră. O rezolvare ar putea veni de la summit-ul european din 7 martie, consacrat migrației, căci, pe de altă parte, toți știu că niciun stat european nu poate rezolva singur problemele comune ale Europei - nici cele de ordin economic, nici cele de securitate, iar avantajele economice ale apartenenței la UE sunt incontestabile. În Marea Britanie, de pildă, unde va avea loc un referendum asupra apartenenței la UE, mediul de afaceri s-a manifestat aproape unanim în favoarea rămânerii în Uniune. Este nevoie de o astfel de dezbatere, pentru a concentra atenția cetățenilor asupra realităților unei lumi tot mai complicate, mai puțin sigure și mai competitive, cărora statele europene nu le pot face față decât împreună - căci însăși civilizația europeană se află în pericol. Unii nu consideră întâmplătoare implicarea Rusiei în războiul din Siria, de vreme ce acest război a generat exodul unei părți a populației siriene către UE, și creează dificultăți ordinii și construcției occidentale, pe care Kremlinul urmărește s-o destabilizeze. Ar fi rușinos și tragic ca proiectul european să eșueze sub presiunea inamicilor civilizației europene - Putin, dictatorii din Orientul Mijlociu și extremiștii islamiști. Să avem însă răbdare cu Europa, care întotdeauna s-a trezit în ceasul al doisprezecelea, dar s-a salvat eroic. Poate că istoria se va repeta în mod salutar și de data aceasta.