TIA ŞERBĂNESCU - "DNA a obţinut Oscarul, pentru cea mai bună producţie românească"

Analiza politică a lunii FEBRUARIE

"Prezentarea raportului a fost o adevărată gală"

- A fost făcut public bilanţul DNA pe anul trecut, care ne arată că această instituţie devine tot mai mult principalul, dacă nu chiar singurul instrument de curăţare şi reformare a scenei politice româneşti. Sentinţele magistraţilor încep să ţină loc de decizii politice. Ce alte concluzii se impun după lecturarea documentului DNA?

- Am putea spune că, de această dată, DNA a obţinut Oscarul pentru cea mai bună producţie românească, una atât de bună pentru export, încât rivalizează cu Dacia. DNA ne anunţă că "în 2015, am trimis în judecată de cinci ori mai mulţi miniştri şi parlamentari decât în 2014". Mai precis: "1.250 de inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie, la nivel înalt şi mediu. Între care, un prim-ministru, cinci miniştri, 16 deputaţi, cinci senatori, 97 de primari şi viceprimari, 15 preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consilii Judeţene, 32 de di­rec­tori de companii naţionale". Mulţi înainte! Oricum, e limpede că sunt încă resurse serioase de corupţie în societatea românească. Numai în dosarele fi­nalizate anul trecut s-au înregistrat prejudicii de aproape o jumătate de miliard de euro. Prezentarea raportului DNA a fost o adevărată gală, la care au participat preşedintele statului, premierul, şefii ÎCCJ şi CSM - şi toţi au avut cuvinte de laudă pentru DNA. Pe bună dreptate. Doar şeful CSM a fost mai rezervat, zicând că DNA a făcut ceva normal: şi-a făcut datoria. Aşa e, dar cine-i de vină că normalul a devenit excepţie? Dacă toate instituţiile îşi făceau datoria, DNA n-ar mai fi avut acum atâtea trofee. Luând act de ele, ministrul Justiţiei, d-na Raluca Prună, a anunţat că o va reînvesti în funcţie pe d-na Codruţa Kovesi. Iată o veste bună. Era şi păcat să strice o activitate apreciată atât în ţară, cât şi peste hotare, schimbând omul căruia i se datorează. DNA a ajuns la un nivel-record de încredere în rândul ce­tăţenilor, de 61%, mai ma­re decât Preşedinţia, chit că DNA nu e o insti­tuţie menită să fie popu­lară. D-na Kovesi este mai eficientă la DNA, decât chiar ca procuror ge­ne­ral, funcţie din care, timp de două mandate, n-a reuşit să deschidă dosarele mine­riadei '90 şi ale revoluţiei. Apropo, despre acest ultim do­sar, fos­tul preşedinte Ion Iliescu s-a trezit vor­bind absolut revol­tător: "Ce rost are să mai dez­gropăm morţii? Acum să stăm să tot plângem morţii revoluţiei, în loc să tragem concluzii politice adec­va­te despre procesele societăţii?". Cât cinism tânăr, la acest vechi politruc! Concluzia politică adecvată ar fi că dosarul revoluţiei trebuie dezgropat urgent, ca să apuce şi d-l Iliescu concluziile juridice adec­vate!

"Parlamentul rămâne principalul opozant al DNA"

- Revenind la activitatea DNA, se prefigurează re­zolvarea, anul acesta, a altor cazuri răsună­toa­re...

- Da, procurorii au cerut încuviinţarea cercetării şi arestării altor câţiva parlamentari, Doina Tudor (PNL), Mădălin Voicu (PSD) şi Nicolae Păun (Par­tida Romilor), cu toţii celebrităţi în felul lor. Şi, aşa cum ne-a obişnuit şi a subliniat şi Raportul MCV, Parlamentul rămâne principalul opozant al DNA. Dovadă, în ultimele cereri ale DNA, pentru Doina Tudor şi Nicolae Păun au fost aprobate, dar nu şi pentru Mădălin Voicu, că e simpatic. Ceea ce l-a făcut pe Păun să se plângă de discriminare: "Eu, ţigan din Ferentari, sunt arestat, iar Mădălin Voicu este acasă". Un alt nume implicat într-un dosar de corupţie deschis în acest an, mai important chiar decât cele menţionate anterior, este cel al lui Gelu Diaconu, fostul şef al ANAF. El este cercetat în aceeaşi cauză cu Voicu şi Păun, care sunt acuzaţi de fra­u­darea unor fonduri europene destinate pro­gramelor de integrare a romilor. Dar Gelu Diaconu era bănuit de DNA şi pentru că, din motive impure, nu a recuperat nici zece la sută din sutele de milioa­ne de euro stabilite de instanţă drept prejudicii în cazurile de corupţie. Iar ca exemplu flagrant, DNA dădea cazul lui Dan Voiculescu, în care ANAF re­cu­perase 1% din cele 60 de milioane de euro. Cu pu­ţine zile înainte de a fi demis, Diaconu a semnat, to­tuşi, deşi cu mare întârziere, documentele de exe­cu­tare a Trustului Intact, deţinut de familia Voiculescu, şi a altor proprietăţi ale acestuia.

"Oamenii lui Voiculescu de la Antene au făcut un show de autovictimizare"

- Ceea ce a produs o reacţie virulentă din par­tea Antenelor, care au acuzat încălcarea liber­tăţii presei...

- În mod evident, măsura nu viza aşa ceva, ci punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti. Oamenii lui Dan Voiculescu de la Antene au făcut ce ştiu mai bine: au minţit şi au manipulat opinia pu­blică. Un show de autovictimizare. Întâi, că eva­cua­rea sediului An­te­nelor trebuia făcută de acum un an şi jumătate, când s-a pronunţat sentinţa. Apoi, că so­maţia ANAF de eli­berare a sediului în cinci zile se referea la o evacuare voluntară, în absenţa căreia se va derula o procedură care necesită mult mai mult timp. Procedură care este acum în desfă­şu­rare, între timp Ante­ne­le continuând să emită bine-mersi.
Din păcate, în acest conflict admi­nistrativ s-au amestecat şi mulţi po­liticieni, fiecare cu inte­resele lui. În plasă s-a aruncat singur, că nu a căzut, şi preşedintele Klaus Iohannis, care a ţinut să declare că "nu poate fi suprimată li­bertatea de ex­primare, prin banale măsuri ad­mi­nistrative". Or, era de două ori în eroare: unu, nu era vorba despre libertatea de exprimare şi doi, nu erau "banale măsuri admi­nistrative", ci apli­carea unei hotărâri judecătoreşti. Cu această de­cla­raţie, pre­şedintele şi-a pierdut, într-un ritm incredibil de rapid, un număr important de susţinători, fapt mă­surabil mai ales pe pagina sa de Facebook, de pe care s-au retras zeci de mii de sim­patizanţi. Rea­lizând ce a făcut, Iohannis a afirmat că regretă că nu a fost înţeles. Adică, un fel de scuză falsă, care ţine la unii.
Liviu Dragnea, liderul PSD, s-a remarcat şi el ca apărător al Antenelor, în absenţa oricărei ame­ninţări. Şi a afirmat că PSD va depune moţiune de cenzură împotriva guvernului, dacă Trustul Intact este eva­cuat dintr-o clădire care a in­trat în posesia statului, prin hotărâre judecătorească, şi care trebuie vândută pentru recuperarea preju­diciului adus statului de către d-l Voiculescu. Ulte­rior, şi Liviu Dragnea şi-a cerut scuze că nu a avut informaţii corecte.
Cea mai gravă a fost însă atitudinea lui Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, care l-a con­vocat pe premierul Dacian Cioloş să dea ex­plicaţii în plenul camerei. Prim-ministrul s-a deli­mitat de stilul ANAF, apreciat pe alocuri ca fiind excesiv, dar a spus răspicat că acesta a acţionat în temeiul legii. Motiv pentru care în sală s-au stârnit proteste, cea mai vehementă fiind senatoarea Cris­tiana Anghel, pe care chiar Tăriceanu, care altmin­teri era de acord cu ea, s-a simţit nevoit să o eva­cueze, din pricina scandalului pe care îl făcea.

"Evaluarea profesională este pretext pentru schimbarea politică a funcţionarilor publici"

- Scandalul este, din păcate, o constantă în via­ţa noastră politică de prea mult timp. O ultimă decizie a guvernului a iscat, şi ea, vociferări şi ameninţări din partea PSD. Mă refer la schim­barea din funcţie a nouă prefecţi. PSD reclamă înlocuirea pe criterii politice a unor funcţionari publici. Au fost vreodată prefecţii altceva decât oameni numiţi politic, indiferent de forma legală?

- Nu. Şi cu toţii ştiu asta. Dar PSD ştie că pre­fecţii joacă un rol semnificativ în timpul campaniei electorale şi al alegerilor şi de aceea face tărăboi.
Premierul Cioloş a spus că a făcut o evaluare profesională a prefecţilor şi că urmează să-i în­lo­cuiască pe 19 dintre ei. Au fost schimbaţi deja o parte.
Adevărul este că, de la instalarea guvernului Cioloş, PNL a făcut presiuni pentru înlocuirea unor oameni ai PSD din diferite funcţii. Liberalii au arătat că toate ministerele sunt pline de pesedişti, de la secretar de stat în jos, precum şi toate instituţiile din teritoriu, şi că, în această situaţie, PSD are în con­tinuare un cuvânt important de spus în guvernare şi un avantaj necinstit în competiţia electorală. Le-a venit, deci, rândul prefecţilor. Însă, nu e de mirare: au fost numiţi politic, sunt demişi politic. Să fim serioşi, până şi directorii de teatru sunt numiţi po­litic. Desigur, oficial sunt invocate criteriile de per­formanţă profesională. Dar dacă ar fi aşa, niciunul dintre prefecţi nu ar mai trebui să rămână pe poziţie. Şi, la fel, cei din atâtea alte funcţii obţinute pe baza carnetului de partid.