Tragedia din "Colectiv" a reprezentat fisura bruscă şi, în fond, inevitabilă, în funcţionarea sistemului arbitrar şi corupt prin care este guvernată ţara. Până la urmă, a afirmat şeful statului, "corupţia ucide", această "concluzie dură" impunându-se concret, prin bilanţul cumplit al dezastrului soldat cu zeci de jertfe omeneşti. Schimbarea produsă în consecinţă prin retragerea guvernului Ponta, forţat să cadă sub presiunea străzii, trebuie însă continuată, prin realizarea unui "nou proiect de ţară", asumat de factorii politici şi de societatea civilă, a afirmat preşedintele României. Transformările urmează să înceapă, în 2016, cu educaţia şi sănătatea, două componente majore ale sistemului social, neglijate de majoritatea administraţiilor ce s-au succedat în fruntea ţării după 1990. După ce, în comun acord cu partidele parlamentare, preşedintele a numit un cabinet tehnocrat, condus de Dacian Cioloş, au fost precizate şi aşteptările: o "guvernare responsabilă", atât în administrarea banilor publici, cât şi într-o creştere economică reală, care să se simtă nu doar în statistici, ci şi în buzunarele cetăţenilor. Klaus Iohannis le-a mulţumit şi parlamentarilor pentru aprobarea noului Cod Fiscal şi a unor legi trimise spre reexaminare, deşi Parlamentul a "expediat" fără dezbateri prea serioase unele proiecte legislative sau unele decizii ale Curţii Constituţionale. Fiind un discurs de bilanţ, preşedintele nu putea decât să încheie cu o perspectivă optimistă privitoare la anul ce începe, 2016.
Aşteptările din 2015 au fost, totuşi, mai mari şi mai profunde decât a lăsat să se înţeleagă, prin cuvântarea sa, şeful statului. Iohannis a afirmat că şi-a onorat promisiunea de "a face politică altfel" şi, din această perspectivă, nu a reacţionat la atacurile şi provocările venite din sistemul politic. Preşedintele Iohannis a ales calea neamestecului în "afacerile executivului", subliniindu-le consecinţele, de cele mai multe ori perverse, abia după "curgerea" lor, enunţând doar, în destul de rarele lui intervenţii, ceea ce ar fi trebuit să se facă în manieră corectă, ceea ce ar fi fost dezirabil pentru comunitate. Preşedintele ar fi vrut un "guvern al său", responsabil şi matur, o majoritate parlamentară fermă, care să facă schimbarea de neoprit şi domnia legii absolută. E drept, prevederile constituţionale existente nu îi lăsau loc pentru altceva, iar Klaus Iohannis nu şi-a permis, în ciuda aşteptărilor uriaşe care l-au propulsat în fotoliul prezidenţial, să le forţeze, după exemplul preşedintelui Băsescu. Noul preşedinte s-a mulţumit să mizeze pe "bunul simţ" al oponentului său, premierul Victor Ponta, căruia i-a cerut, după punerea acestuia sub acuzare, de DNA, demisia de onoare. Preşedintele ales ar fi trebuit să ştie că politicianul român are o înţelegere aparte a termenului de onoare, onoarea aplicându-se, de obicei, la actele celorlalţi, şi mai puţin la propriile manifestări. Un preşedinte de genul Traian Băsescu ar fi cerut imediat, după înfrângerea dură în alegeri a candidatului Ponta, demisia acestuia. Lăsat să guverneze în continuare, Ponta şi-a revenit, manifestându-şi şi mai pe faţă aroganţa puerilă şi iresponsabilă, concretizată în aberante decizii populiste (reduceri de taxe şi măriri de venituri salariale fără acoperire) sau în "retrageri" simulate şi dispreţuitoare, precum "fuga în Turcia" sau "tratamentul în Mexic". Klaus Iohannis s-a manifestat la fel de reţinut şi cu Parlamentul, care, după un moment de derută, datorat "prezidenţialelor" - s-a reîntors "într-o veselie" la apărarea propriilor interese, la blocarea cererilor Justiţiei şi aprobarea, pentru membrii săi, a pensiilor neruşinate.
Preşedintele Iohannis a procedat, cu o rigoare probabil nemţească, la întărirea poziţiei sale, numind în fruntea "serviciilor" (SRI, SIE), doi apropiaţi - E. Hellvig şi M.R. Ungureanu -, dar discuţiile stimulate de el între partidele parlamentare pentru alcătuirea unei noi majorităţi guvernamentale, au eşuat. Schimbarea s-a petrecut, în consecinţă, accidental, în urma tragediei din "Colectiv", care a umplut paharul răbdării românilor, exasperaţi de corupţia şi nepăsarea clasei politice. Presiunea miilor de manifestanţi a generat un şoc psihologic, ce a favorizat retragerea din fruntea administraţiei naţionale a lui Victor Ponta. Presiunea s-a simţit şi pe holurile Parlamentului, "aleşii" dovedindu-se, dintr-odată, mai maleabili la cererile Justiţiei de ridicare a imunităţii pentru cei mai corupţi dintre ei. Klaus Iohannis a putut să propună un nou premier, pe Dacian Cioloş, agreat ca tehnocrat de majoritatea parlamentarilor (cu excepţia celor din partidul-surogat ALDE, nostalgici după monolitul omnipotent USL). Preşedintele a renunţat la nominalizarea candidatului liberal la post, Cătălin Predoiu, probabil tot dintr-un "calcul nemţesc", considerând că PNL-ul nu a reuşit încă să-şi armonizeze interior cele două aripi (PDL-ul şi vechiul PNL) şi că tratativele pe care acesta ar fi trebuit să le poarte cu celelalte partide ar fi dus la foarte multe compromisuri. Destui liberali au fost dezamăgiţi de "mutarea" prezidenţială. Apare, însă, un impediment.
După validarea lui parlamentară, guvernul Cioloş trebuie să se mişte în aceleaşi limite constituţionale care l-au oprit pe preşedintele Iohannis să acţioneze altfel. Premierul a "moştenit" un buget de stat şi o sumă de decizii economice şi sociale de la predecesorul său, iar în mandatul limitat pe care îl are nu poate realiza transformări revoluţionare. Navigând sub tutela unui parlament care a depăşit şi cel de-al doilea şoc al anului 2015, el poate doar să-şi propună eficientizarea şi desfăşurarea corectă a actului administrativ. Guvernul trebuie să găsească surse pentru cheltuielile bugetare sporite, în ciuda reducerii unor taxe, şi pentru sporurile salariale. Pentru 2016, investiţiile au fost, din păcate, sacrificate. Dacă "marea corupţie" va fi însă blocată, dacă risipa bugetară va fi, în sfârşit, stopată, dacă sistemul administrativ va deveni, până la urmă, funcţional, fără "efecte perverse", anul 2016 ar putea fi anul relansării, anul în care românii îşi vor putea recăpăta încrederea în ei înşişi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
