Dispar pieţele publice

Asociaţia Frontului Negustoresc Obor, fondată în anul 1935 şi reînfiinţată în anul 2006, trage un semnal de alarmă: pieţele pu­blice se închid şi dispar.

Deşi sunt pro­tejate de lege, odată cu venirea lui Traian Bă­sescu la primăria Capitalei, s-a tre­cut la privatizarea nelegală a aces­­tora. Cunoaştem cazul Pieţei Amzei, iar mai recent, al Pie­ţei Timpuri Noi. Îmi era drag să merg în Amzei, să ad­mir ta­rabele ţăranilor legumi­cul­tori din jurul Bucureştiului sau să cumpăr flori şi caise de la gospodarii din Ilfov. As­tăzi, pia­ţa a dispărut, în locul ei ridicându-se un ridicol cub de sticlă cu două etaje. Şi la Tim­puri Noi, tarabele au dispărut, patronii arabi au vândut spaţiul unui lanţ de super­mar­ke­turi. Sub pretextul "modernizării" (vezi şi ca­zul Pieţei Obor), noii patroni dau o lo­vitură mortală liberei concurenţe, care se manifestă, prin tradiţie, în pieţele deschise. Asociaţia Frontului Negustoresc, condusă de Mircea Gheorghiu, un luptător temut de toţi primarii de sector, conlucrează cu Aso­cia­ţia Salvaţi Bucureştiul şi Fundaţia Eco-Civica, pentru a apăra, în justiţie, pieţele libere. Pe lângă distrugerea unei tradiţii se­culare, desfiinţarea pieţelor prin privatizare anulează concurenţa liberă, libertatea intrării mărfurilor producătorilor, cât şi a ieşirii acestora către populaţie, printr-o competiţie deschisă. Sunt instituite bariere birocratice, controale absurde, creşteri de preţuri abe­rante - toate având drept scop împiedicarea pro­ducătorilor de a-şi vinde marfa proas­pă­tă, direct consumatorilor. Specificul pieţelor bucureştene a fost, dintotdeauna, tocmeala, dialogul direct cu ţăranul, cu florăreasa, cu lăptăreasa. Pieţele asigură protecţia socială a cumpărătorilor şi producătorilor, precum şi securitatea alimentară, în condiţiile apa­ri­ţiei lanţurilor de supermarketuri şi hyper­ma­keturi străine. O listă întreagă de ordonanţe de urgenţă, de legi, de hotărâri de guvern vin, teoretic, în apărarea pieţelor. Din păcate, de toate aceste reglementări s-a ales praful, deoarece primăriile de sector şi primăria generală au privatizat pieţele publice, de regulă fără consultarea/informarea asocia­ţiilor de comercianţi, a meşteşugarilor şi producătorilor, încălcându-se alte ordonanţe, legi, ghiduri şi reglementări. În acest proces, pieţele, deşi declarate "obiectiv strategic", se preiau de către patroni "selecţionaţi" ori de firme-căpuşă ale primăriilor, pe chirii "de formă", de circa 1 euro/mp/lună. Imediat du­pă preluare, urmează un adevărat jaf la dru­mul mare: fiecare loc de vânzare (tarabă) plea­că de la circa 150 euro/mp/lună, la co­mercianţi, şi 200 euro/mp/lună, la ţărani. De unde să plătească cultivatorul de lăptuci, de măcriş, de roşii netratate sau de albitură ecologică pentru ciorbă, 9 milioane de lei vechi pe lună? Se înţelege că bieţii oameni se află într-o situaţie disperată. Din cauza chi­riilor exagerate, nu mai pot ocupa tara­bele, lăsându-le misiţilor şi oamenilor pri­mă­riei. Locul lor e luat de vânzătorii de fruc­te exotice şi roşii spaniole, ale căror ră­dăcini n-au atins niciodată pământul. Con­cluzia Frontului Negustoresc este tristă: "Apă­rarea pieţelor publice a devenit aproape imposibilă", deşi există 150 de procese pentru salvarea lor şi deşi au fost strânse peste zece mii de semnături ale bucureş­tenilor! Aceasta mi se pare o ade­vă­rată provocare pentru viitorul primar general, dar şi pentru primarii de sector. Se pare că DNA nu şi-a făcut încă timp pen­tru aceşti baroni care distrug prin co­rupţie o frumoasă, nostalgică şi sănătoasă tradiţie românească.