Deși sunt protejate de lege, odată cu venirea lui Traian Băsescu la primăria Capitalei, s-a trecut la privatizarea nelegală a acestora. Cunoaștem cazul Pieței Amzei, iar mai recent, al Pieței Timpuri Noi. Îmi era drag să merg în Amzei, să admir tarabele țăranilor legumicultori din jurul Bucureștiului sau să cumpăr flori și caise de la gospodarii din Ilfov. Astăzi, piața a dispărut, în locul ei ridicându-se un ridicol cub de sticlă cu două etaje. Și la Timpuri Noi, tarabele au dispărut, patronii arabi au vândut spațiul unui lanț de supermarketuri. Sub pretextul "modernizării" (vezi și cazul Pieței Obor), noii patroni dau o lovitură mortală liberei concurențe, care se manifestă, prin tradiție, în piețele deschise. Asociația Frontului Negustoresc, condusă de Mircea Gheorghiu, un luptător temut de toți primarii de sector, conlucrează cu Asociația Salvați Bucureștiul și Fundația Eco-Civica, pentru a apăra, în justiție, piețele libere. Pe lângă distrugerea unei tradiții seculare, desființarea piețelor prin privatizare anulează concurența liberă, libertatea intrării mărfurilor producătorilor, cât și a ieșirii acestora către populație, printr-o competiție deschisă. Sunt instituite bariere birocratice, controale absurde, creșteri de prețuri aberante - toate având drept scop împiedicarea producătorilor de a-și vinde marfa proaspătă, direct consumatorilor. Specificul piețelor bucureștene a fost, dintotdeauna, tocmeala, dialogul direct cu țăranul, cu florăreasa, cu lăptăreasa. Piețele asigură protecția socială a cumpărătorilor și producătorilor, precum și securitatea alimentară, în condițiile apariției lanțurilor de supermarketuri și hypermaketuri străine. O listă întreagă de ordonanțe de urgență, de legi, de hotărâri de guvern vin, teoretic, în apărarea piețelor. Din păcate, de toate aceste reglementări s-a ales praful, deoarece primăriile de sector și primăria generală au privatizat piețele publice, de regulă fără consultarea/informarea asociațiilor de comercianți, a meșteșugarilor și producătorilor, încălcându-se alte ordonanțe, legi, ghiduri și reglementări. În acest proces, piețele, deși declarate "obiectiv strategic", se preiau de către patroni "selecționați" ori de firme-căpușă ale primăriilor, pe chirii "de formă", de circa 1 euro/mp/lună. Imediat după preluare, urmează un adevărat jaf la drumul mare: fiecare loc de vânzare (tarabă) pleacă de la circa 150 euro/mp/lună, la comercianți, și 200 euro/mp/lună, la țărani. De unde să plătească cultivatorul de lăptuci, de măcriș, de roșii netratate sau de albitură ecologică pentru ciorbă, 9 milioane de lei vechi pe lună? Se înțelege că bieții oameni se află într-o situație disperată. Din cauza chiriilor exagerate, nu mai pot ocupa tarabele, lăsându-le misiților și oamenilor primăriei. Locul lor e luat de vânzătorii de fructe exotice și roșii spaniole, ale căror rădăcini n-au atins niciodată pământul. Concluzia Frontului Negustoresc este tristă: "Apărarea piețelor publice a devenit aproape imposibilă", deși există 150 de procese pentru salvarea lor și deși au fost strânse peste zece mii de semnături ale bucureștenilor! Aceasta mi se pare o adevărată provocare pentru viitorul primar general, dar și pentru primarii de sector. Se pare că DNA nu și-a făcut încă timp pentru acești baroni care distrug prin corupție o frumoasă, nostalgică și sănătoasă tradiție românească.