- Deocamdată nu putem vorbi decât de câteva interviuri cu adevărat încurajatoare, căci nu este puţin lucru să ai în funcţia de premier un om decent şi competent, cum este Dacian Cioloş, după ce timp de trei ani l-am suportat pe Victor Ponta, care credea că aroganţa poate masca incompetenţa. Şi nici nu am avut până acum un ministru al economiei, nepătat de tarele sistemului, cum este Costin Borc, care să-şi exprime admiraţia pentru antreprenorii cinstiţi din mediul privat şi să afirme, fără rezerve, că administraţia în România este deprofesionalizată. Ce ne facem, însă, cu ministrul de interne, Petre Tobă, acuzat destul de convingător de presă, de plagierea lucrării de doctorat? De modul în care guvernul va rezolva această problemă extrem de spinoasă, depinde, în mare măsură, onoarea sa: dacă se va ascunde în spatele unui eventual verdict de nevinovăţie dat de un organism politizat, cum este Comisia de Etică a Ministerului Educaţiei, care i-a exonerat deja pe Victor Ponta şi pe Gabriel Oprea, atunci ne vom da seama că domnul Cioloş are doar atâta putere cât vor să-i lase poliţia, armata şi serviciile secrete, cele care girează Colegiul de Apărare şi Academia de Informaţii, de unde provin titlurile de doctorat contestate în ultima vreme. Aici nu este vorba doar de câteva cazuri de plagiat, ci de un întreg sistem de legitimare a imposturii, în care sunt implicaţi nu numai falşii doctori, ci şi membrii comisiilor de doctorat şi conducerile facultăţilor. Dacă noul ministru al educaţiei, Adrian Curaj, va fi sprijinit de guvern să spargă acest cerc vicios, să propună modificarea legislaţiei care îi apără pe demnitarii cu titlul de doctor, atunci vom şti că avem de a face cu un guvern care îşi propune ruperea legăturilor dintre clasa politică, administraţie şi guvernare şi cercurile oculte, mai vechi sau mai noi - toate la fel de puţin transparente şi supuse controlului democratic. De un asemenea guvern are nevoie acum România şi, de altfel, aceasta au cerut şi manifestanţii din stradă, chiar dacă nu foarte explicit. Oare vicepremierul Vasile Dâncu, profesor la Academia de Informaţii, se va implica într-un astfel de proiect ? Deocamdată, nu ştim nici măcar ce doreşte să facă la ministerul pe care îl conduce, cum nu ştim prea multe nici despre planurile şi competenţele manageriale ale miniştrilor numiţi la sănătate şi justiţie, de pildă. Mai avem de aşteptat. Ştim însă că domnul Cioloş este foarte prudent când vorbeşte de clasa politică, pe care nu doreşte să o antagonizeze, deşi a ajuns la guvernare în urma unei revolte a cetăţenilor împotriva sistemului şi a clasei politice. Sistemul, cu clasa lui politică cu tot, are însă destule resurse pentru a limita drastic posibilităţile de acţiune ale guvernului Cioloş. În primul rând, Parlamentul (unde domneşte încă majoritatea PSD-UNPR-ALDE şi unde PNL nu ştie dacă este în opoziţie sau la putere), poate adopta legi care să anuleze tentativele reformiste ale guvernului şi poate respinge iniţiativele legislative prea curajoase, care pun în pericol actualele privilegii sau interese electorale. În al doilea rând, cum spunea premierul Cioloş, guvernul construieşte pornind de la neajunsurile trecutului, care nu sunt puţine, dacă luăm doar recentul exemplu al disfuncţiilor de la APIA. Corectarea acestor neajunsuri cere timp şi riscă să deranjeze grupurile de interese care le-au generat, dacă ne gândim doar la companiile de stat, la CNADNR sau la Casa de Asigurări de Sănătate, de pildă. În sfârşit, să nu uităm că noii miniştri, inclusiv cei în care avem încredere, trebuie să lucreze cu oamenii plasaţi în ministere de PSD, UNPR şi ALDE şi nu cred că se îndoieşte cineva că aceştia vor încerca să blocheze orice schimbare de substanţă. Cum poate o administraţie "deprofesionalizată", să se angajeze trup şi suflet, într-un program de profesionalizare şi eficientizare a administraţiei? Ca să nu mai vorbim de faptul că orice campanie de înlocuire a funcţionarilor publici incompetenţi, cu profesionişti, riscă să fie etichetată de PSD, drept epurare politică şi bruiată de un vacarm mediatic de nedescris. Ajungem, astfel, la spaţiul public, viciat de organizaţiile media aservite unor cercuri oculte, şi de degringolada şi deficienţele structurale care subminează televiziunea publică. Fără o reformă în acest domeniu, dezbaterea publică nu poate deveni corectă şi constructivă, dar nimeni - absolut nimeni - nu vorbeşte despre o astfel de reformă.
Iată, deci, că există numeroase canale de blocare a unui eventual program mai îndrăzneţ al noului guvern. Nu ştim însă cât de îndrăzneţ îşi propune să fie guvernul Cioloş: va încerca, oare, să demareze o reformă de sistem, sau se va mulţumi să corecteze ceea ce poate, fără a declanşa furia clasei politice şi a aşa numitelor instituţii de forţă: internele, serviciile şi armata? Vom afla în următoarele săptămâni, dacă avem de a face cu un război cu sistemul ticăloşit, cum a cerut strada, sau cu o suită de compromisuri. Tind să cred că război nu va fi, pentru că nu există sprijin politic pentru reforme radicale şi nici prea mult timp pentru realizarea lor. Dacă populaţia le doreşte, nu este nevoie să iasă în stradă, unde poate fi eventual exprimat un protest, nu însă şi construit un proiect de ţară. Acesta necesită mobilizarea societăţii civile, dublată de sprijinirea unor partide noi, cu adevărat necontaminate de corupţie şi politicianism şi populate cu oameni curajoşi şi competenţi. Nici un proiect de ţară nu poate fi realizat fără susţinere politică şi fără o legitimare democratică, la urne. Ca să schimbăm lucrurile şi să învingem sistemul, nu este nevoie să reinventăm roata, ci să aplicăm regulile democraţiei clasice, nu ale celei originale.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
