- Deocamdată nu putem vorbi decât de câteva interviuri cu adevărat încurajatoare, căci nu este puțin lucru să ai în funcția de premier un om decent și competent, cum este Dacian Cioloș, după ce timp de trei ani l-am suportat pe Victor Ponta, care credea că aroganța poate masca incompetența. Și nici nu am avut până acum un ministru al economiei, nepătat de tarele sistemului, cum este Costin Borc, care să-și exprime admirația pentru antreprenorii cinstiți din mediul privat și să afirme, fără rezerve, că administrația în România este deprofesionalizată. Ce ne facem, însă, cu ministrul de interne, Petre Tobă, acuzat destul de convingător de presă, de plagierea lucrării de doctorat? De modul în care guvernul va rezolva această problemă extrem de spinoasă, depinde, în mare măsură, onoarea sa: dacă se va ascunde în spatele unui eventual verdict de nevinovăție dat de un organism politizat, cum este Comisia de Etică a Ministerului Educației, care i-a exonerat deja pe Victor Ponta și pe Gabriel Oprea, atunci ne vom da seama că domnul Cioloș are doar atâta putere cât vor să-i lase poliția, armata și serviciile secrete, cele care girează Colegiul de Apărare și Academia de Informații, de unde provin titlurile de doctorat contestate în ultima vreme. Aici nu este vorba doar de câteva cazuri de plagiat, ci de un întreg sistem de legitimare a imposturii, în care sunt implicați nu numai falșii doctori, ci și membrii comisiilor de doctorat și conducerile facultăților. Dacă noul ministru al educației, Adrian Curaj, va fi sprijinit de guvern să spargă acest cerc vicios, să propună modificarea legislației care îi apără pe demnitarii cu titlul de doctor, atunci vom ști că avem de a face cu un guvern care își propune ruperea legăturilor dintre clasa politică, administrație și guvernare și cercurile oculte, mai vechi sau mai noi - toate la fel de puțin transparente și supuse controlului democratic. De un asemenea guvern are nevoie acum România și, de altfel, aceasta au cerut și manifestanții din stradă, chiar dacă nu foarte explicit. Oare vicepremierul Vasile Dâncu, profesor la Academia de Informații, se va implica într-un astfel de proiect ? Deocamdată, nu știm nici măcar ce dorește să facă la ministerul pe care îl conduce, cum nu știm prea multe nici despre planurile și competențele manageriale ale miniștrilor numiți la sănătate și justiție, de pildă. Mai avem de așteptat. Știm însă că domnul Cioloș este foarte prudent când vorbește de clasa politică, pe care nu dorește să o antagonizeze, deși a ajuns la guvernare în urma unei revolte a cetățenilor împotriva sistemului și a clasei politice. Sistemul, cu clasa lui politică cu tot, are însă destule resurse pentru a limita drastic posibilitățile de acțiune ale guvernului Cioloș. În primul rând, Parlamentul (unde domnește încă majoritatea PSD-UNPR-ALDE și unde PNL nu știe dacă este în opoziție sau la putere), poate adopta legi care să anuleze tentativele reformiste ale guvernului și poate respinge inițiativele legislative prea curajoase, care pun în pericol actualele privilegii sau interese electorale. În al doilea rând, cum spunea premierul Cioloș, guvernul construiește pornind de la neajunsurile trecutului, care nu sunt puține, dacă luăm doar recentul exemplu al disfuncțiilor de la APIA. Corectarea acestor neajunsuri cere timp și riscă să deranjeze grupurile de interese care le-au generat, dacă ne gândim doar la companiile de stat, la CNADNR sau la Casa de Asigurări de Sănătate, de pildă. În sfârșit, să nu uităm că noii miniștri, inclusiv cei în care avem încredere, trebuie să lucreze cu oamenii plasați în ministere de PSD, UNPR și ALDE și nu cred că se îndoiește cineva că aceștia vor încerca să blocheze orice schimbare de substanță. Cum poate o administrație "deprofesionalizată", să se angajeze trup și suflet, într-un program de profesionalizare și eficientizare a administrației? Ca să nu mai vorbim de faptul că orice campanie de înlocuire a funcționarilor publici incompetenți, cu profesioniști, riscă să fie etichetată de PSD, drept epurare politică și bruiată de un vacarm mediatic de nedescris. Ajungem, astfel, la spațiul public, viciat de organizațiile media aservite unor cercuri oculte, și de degringolada și deficiențele structurale care subminează televiziunea publică. Fără o reformă în acest domeniu, dezbaterea publică nu poate deveni corectă și constructivă, dar nimeni - absolut nimeni - nu vorbește despre o astfel de reformă.
Iată, deci, că există numeroase canale de blocare a unui eventual program mai îndrăzneț al noului guvern. Nu știm însă cât de îndrăzneț își propune să fie guvernul Cioloș: va încerca, oare, să demareze o reformă de sistem, sau se va mulțumi să corecteze ceea ce poate, fără a declanșa furia clasei politice și a așa numitelor instituții de forță: internele, serviciile și armata? Vom afla în următoarele săptămâni, dacă avem de a face cu un război cu sistemul ticăloșit, cum a cerut strada, sau cu o suită de compromisuri. Tind să cred că război nu va fi, pentru că nu există sprijin politic pentru reforme radicale și nici prea mult timp pentru realizarea lor. Dacă populația le dorește, nu este nevoie să iasă în stradă, unde poate fi eventual exprimat un protest, nu însă și construit un proiect de țară. Acesta necesită mobilizarea societății civile, dublată de sprijinirea unor partide noi, cu adevărat necontaminate de corupție și politicianism și populate cu oameni curajoși și competenți. Nici un proiect de țară nu poate fi realizat fără susținere politică și fără o legitimare democratică, la urne. Ca să schimbăm lucrurile și să învingem sistemul, nu este nevoie să reinventăm roata, ci să aplicăm regulile democrației clasice, nu ale celei originale.