"Lampa lui Ilici" din Defileul Jiului

Moda criminală a distrugerii râurilor de munte continuă în România.

Nu demult s-a anunţat că Parcul Naţional Defileul Jiului urmează să cadă sub sabia unei hi­dro­cen­trale, ale cărei planuri au fost dez­gropate din arhivele co­mu­niste. Revoltat, biologul clu­jean Călin Dejeu (cel care a ini­ţiat şi de­mersurile de sal­vare a Râului Alb din Geo­par­cul Dinozaurilor din Ţara Ha­ţegului) a reacţionat printr-o scrisoare des­chi­să, adresată ministrului energiei, minis­tru­lui mediului şi adminis­tratorului Hidroe­lec­trica: "Jiul urmează să fie deviat spre galeria de aducţiune, chiar la intrarea în par­cul naţional, şi eliberat abia după zeci de kilometri, chiar la ieşirea din acest parc". Jiul este ultimul râu mare de munte care a scăpat de furia ceauşistă a cons­trucţiei de hidrocentrale. Iar Hidroelec­trica, aflată încă în insolvenţă, tocmai a anunţat că scoate la vânzare 40 de hidrocentrale, ca să facă rost de lichidităţi. Dar aceeaşi Hidroelec­trica, în mod absurd, pune la cale distrugerea De­fi­le­ului, construirea unei alte centrale, în care vrea să investească 77 de milioane de euro. Cine îi poate înţelege pe aceşti presti­di­gi­tatori penali ai banului public? Vor dispărea spe­cii de plante şi animale, raftingul va ră­mâne o amintire, turiştii vor ocoli zona, pen­siunile de azi vor trage obloanele. De notat că e ames­te­cată şi Romsilva, ca proprietar, pe principiul "lu­pul paznic la oi". Defileul în sine va dis­părea, deoarece Jiul va intra în munţi şi va ră­mâne la suprafaţă doar ca o glumă: un pârâiaş de servitute, de doi metri cubi pe secundă. Aşadar, lipsa de respect faţă de natură, interese obscure, descon­si­de­rarea banului public şi prostia cu ştaif s-au aliat ca să dezgroape proiecte de un pri­mitivism neîntâlnit nici în ţările lumii a treia. Călin Dejeu se întreabă pe bună dreptate: "Şi toată această crimă de me­diu şi sabo­tare a turismului, pentru ce? Pentru câţiva MW/h, în condiţiile în care avem sur­plus de energie electrică, nu avem cui să o mai exportăm (pentru că nu există cerere în plus la statele vecine) şi avem un consum intern în continuă scădere?! De ce nu se cheltuie ba­nii pentru retehnologizarea hidro­cen­tra­lelor exis­tente, la care impactul de mediu s-a produs deja demult? S-ar creşte producţia fără noi dis­trugeri". Cum vom mai putea vorbi de Defileul Jiului, fără Jiu? Râul care curge în albia lui de milioane de ani, fiind însăşi raţiu­nea declarării zonei ca Parc Naţional şi sit al reţelei Natura 2000, va ajunge să ilumineze "lampa lui Ilici" din mintea celor care au pus la cale crima. După ce toate celelalte râuri mari de munte au că­zut pradă barajelor, distrugerea Jiului ar de­să­vârşi mutilarea cadrului natural al Ro­mâ­niei, ar fi echivalentă cu o declaraţie de răz­boi civil. Sunt, de asemenea, câteva direc­tive europene care se încalcă (Habitate, Pei­saj, Apă, Convenţia Ramsar şi Convenţia de la Berna), iar ministerul mediului, condus de o ecologistă activă, ar trebui să nu acorde avi­zul de mediu sub nici o poruncă politică. Un aspect scandalos este lipsa de reacţie a Administraţiei Parcului Defileul Jiului, care ţine de Romsilva, şi care se mulţumeşte să dea publicităţii comunicate despre diverse chel­tuieli curente, fără să scoată un cuvânt despre dezastrul ce se pregăteşte în propria juris­dicţie. Nu mai suntem pe vremea "Ma­relui Cârmaci", când nimeni nu dădea so­coteală pentru distrugerea patrimoniului natural al ţării. Indiferent de nostalgiile care mai zac, fie şi numai prin fişetele ministe­rului energiei.