Semne

Două ştiri, care pentru mine au un tâlc aparte, au trecut nebăgate în seamă, în fluxul de informaţii care ne bombardează zilnic.

Mai întâi, celebra revistă Playboy a anunţat că nu va mai publica de-acum, în paginile sale, fotografii cu femei goale. Celebrele mo­dele care au întărâtat imaginaţia bărba­ţilor vreme de decenii vor fi, de acum, inva­ria­bil!, îm­bră­cate. De ce o astfel de schim­bare radi­ca­lă de macaz? Din cauza porno­grafiei. Proprietarii celebrei reviste con­sideră că mareea de sex revărsată pe in­ternet a de­monetizat complet ideea de nud. Aşadar, în faţa acestui barbarism, ei se retrag în cla­sicismul frumuseţii feminine. Acoperite, de data asta!
O a doua ştire, oferită de BBC, ne spune că o "insta­laţie artistică" dintr-un muzeu italian a ajuns la coşul de gunoi, după ce o femeie de serviciu a confundat-o cu mi­zeria lăsată în incintă, cu o seară în urmă... "Opera" de artă consta în sticle de şampanie goale, mucuri de ţigară şi resturi de la o petrecere, reunite sub un titlu me­di­tativ: "Unde să mergem să dansăm în seara asta?". Deci, nişte gunoaie. Gestul femeii de serviciu nu este singular. El s-a repetat la Bari, Italia, în 2014, când un bărbat care făcea curăţenie a aruncat la coşul de gunoi o altă "operă de artă" dintr-un muzeu.
Cele două ştiri vin să pună un capac subtil "civi­lizaţiei" postmoderne, care a dominat lumea vreme de un secol, începând cu ziua în care Marcel Duchamp a cum­părat un pisoar de la magazin, l-a semnat R. Mutt, l-a inti­tulat "Fântâna" şi l-a expus ca pe o operă de artă, în faţa căreia se apleacă şi acum cortegii de critici. Sigur, oa­menii fini vor spune că poporul nu ştie să aprecieze subtilitatea unor artişti postmoderni. Că e nevoie de edu­caţie ca să înţelegi de ce un pisoar, intitulat "Fân­tâna", este o creaţie genială, iar gunoiul de la o petrecere, o "operă de artă".
Dar s-ar putea ca ei să se înşele amarnic, iar femeia de serviciu să fi înţeles, mai bine decât orice critic subţire, despre ce este vorba - gunoi şi nimic mai mult. Uneori, oamenii simpli pot vedea cel mai limpede că împăratul e gol de-a dreptul. Ceea ce poate fi o recatalogare obiectivă a întregii perioade postmoderne. Căreia, anunţul patro­nilor de la Playboy s-ar putea să îi fi pus punct. Unul mare şi negru.