Studenţii şi imigraţia arabă
Forfotă mare în cafenea, la Piaţa Romană, într-o dimineaţă zgribulită de octombrie. Beau un cappuccino, când mă pomenesc înconjurată de un grup de studenţi. Nu mai sunt locuri şi îmi cer permisiunea să stea la masă cu mine. Îi poftesc bucuroasă, şi vorbele se leagă pe loc. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că tinerii care mă înconjoară nu doar că sunt politicoşi, inteligenţi şi frumoşi, dar discută probleme de strictă actualitate, care ne interesează pe toţi.
Profit de ocazie şi îi chestionez cu privire la un subiect care arde: refugiaţii musulmani, care "curg", cu zecile de mii, către Europa. Iar România se află, şi ea, printre "gazde", fără să fi fost întrebată dacă doreşte sau nu.
AIMÉE COCIOC, studentă la ASE, marketing, 21 ani
Eu ştiu că străbunicii noştri au murit pe front, doar ca să ne asigure nouă graniţele, libertatea şi identitatea naţională. Aşa ne-au educat şi părinţii, aşa ne-au învăţat şi la şcoală, să iubim şi să ducem mai departe tot ce ţine de tradiţiile naţionale. Ce-a mai rămas din toate astea? Viaţa la sate s-a degradat aproape peste tot, aşezările vechi sunt tot mai depopulate, portul naţional e pe cale de dispariţie, tinerii nu mai ştiu să joace la horă, nu le mai place muzica populară, biserica noastră ortodoxă e discreditată în toate ziarele şi pe toate posturile TV, valorile noastre adevărate sunt călcate în picioare de toţi agramaţii şi semidocţii. În tot tabloul ăsta trist, numai asta ne mai lipsea, să ne amestecăm cu o populaţie musulmană. Am citit un interviu, în care Neagu Djuvara spunea că musulmanii prezintă cea mai mare primejdie, pentru că ei vor să-şi impună credinţa întregii omeniri. Şi nu oricum, ci prin violenţă. Ştiu că, deja, au apărut prin Germania, dar şi în alte ţări din Europa, incidente grave între refugiaţii islamişti şi populaţia creştină. La cât de ciuruită şi denigrată este astăzi la noi religia ortodoxă, asta ar mai lipsi. Apoi, mai apare şi problema socială. Există români care abia dacă au ce pune pe masă, tineri care nu găsesc locuri de muncă, chiar şi eu îmi pun serios problema asta. Pentru ei, nimeni nu se oboseşte să găsească soluţii. Românii sunt din ce în ce mai săraci, dar nici un politician nu pare îngrijorat de problema asta. În schimb, politicienii au sărit cu toţii, la comanda Comisiei Europene, când a fost vorba de numărul de refugiaţi pe care trebuie să-l primim. Fără să crâcnească, fără să încerce măcar o negociere. Nu ştiu, dar din tot ceea ce se prezintă la televizor sau citesc, nu văd deloc cu ochi buni ce se întâmplă azi cu Europa. Simt aşa, o continuă fiebere, o tensiune tot mai mare. Şi, sincer, mi-e cam teamă pentru viitorul meu.
DENISA - studentă ASE, 18 ani
Nici eu nu am o părere bună despre povestea asta cu imigranţii. Mi se pare normal să fie ajutaţi, dar nu aşa, nu să ni se impună să vină în ţara noastră, să vină peste noi, doar pentru că nişte politicieni au hotărât asta. Şi-aşa avem problemele noastre cu rromii, care sunt tot mai mulţi. Deja se pare că într-un viitor nu foarte îndepărtat, noi, românii, vom deveni o minoritate în propria noastră ţară, şi asta cred că ar fi tot una cu sfârşitul nostru ca naţie. Bine, se zice că vor veni doar câteva mii de refugiaţi, dar în timp, sigur vor fi mai mulţi. Am aflat că se construiesc nişte centre în ţară, unde li se asigură condiţii pe care foarte mulţi din românii noştri nu le au. Nu ştiu dacă aţi văzut imaginile care circulă pe Facebook, din centrele pentru refugiaţi. Ştiu că e un centru chiar aici, aproape, lângă Ploieşti. Sunt locaţii care arată foarte bine. Sunt mulţi români care nu au nici pe departe astfel de condiţii acasă, sunt sinistraţi de la inundaţii, sunt oameni care stau prin canale, sunt orfelinate care arată jalnic. Nu mi se pare că statul tratează în mod egal situaţiile astea şi nu înţeleg de ce toată mobilizarea asta pro-musulmană, când, până mai ieri, toată Europa era extrem de prudentă cu acest subiect. Nu sunt deloc adepta "teoriei conspiraţiei", dar nu pot să nu observ că toată povestea asta e cam dubioasă. De unde atâta umanism, cum de au devenit peste noapte oamenii ăştia politici din Europa atât de "umanitari", când până acum s-au întâmplat atâtea orori în lume şi nimeni n-a scos o vorbă, darămite să apară o asemenea mobilizare? Sincer, nu înţeleg care ar fi de fapt noima în toată mişcarea asta, dar eu nu cred o iotă din basmul ăsta cu gesturile umanitare. Din ce-am mai citit şi eu prin cărţile de istorie, politica n-a avut niciodată vreo legătură cu candoarea sau cu vreun gest umanitar.
Eu cred că oamenii ăştia chiar trebuie ajutaţi. Nu contează riscurile, important e că ei au fugit de atrocităţile unui război. Să nu îmi spună mie cineva că mamele alea riscă viaţa copiilor lor, traversând marea într-o bărcuţă, doar aşa, ca să viziteze Europa! Doar pentru că nu le mai plăcea clima din ţara lor. Pleacă, pentru că acolo mor zilnic, poate mii de oameni, pleacă din disperare, aleg să fugă, deşi mulţi din ei sfârşesc prin a muri înecaţi. Eu aşa zic, că degeaba nu pleacă niciun părinte cu copii de câţiva anişori, după el, pe mare, într-o barcă mică, în care nu ştie dacă supravieţuieşte... Chiar am ajuns atât de autişti, să nu mai înţelegem ororile unui război, să nu mai avem nici un pic de empatie pentru semeni de-ai noştri, care trăiesc zi de zi infernul ăla? Şi, până la urmă, care e teama noastră, de fapt? Că refugiaţii o să arunce în aer vreo piaţă prin România? Hai să fim serioşi! Astea-s poveşti... Că ne islamizează România? Păi, n-au reuşit toţi ăia care ne-au cotropit sute de ani să ne smulgă din credinţa noastră ortodoxă, şi-acum o să reuşească câteva mii de refugiaţi? Astea-s doar speculaţii tipice pentru români. Îmi povesteau ai mei cât de disperaţi eram noi, românii, să putem fugi în Occident, pe vremea lui Ceauşescu. Să fugim de sărăcie. Păi, atunci cum de nu reuşim noi, acum, să-i înţelegem pe oamenii ăştia, care nu fug de sărăcie, ci de moarte, de un război infernal? Vezi, ăsta-i românul, mereu cârcotaş şi ipocrit, vrea el să fie mai cu moţ decât neamţul sau englezul. Vai de capul nostru!
ADRIAN, student ASE, 19 ani
Punctul meu de vedere este că un asemenea fenomen de migraţie masivă, total scăpat de sub control, mai ales dintr-o lume islamică, este un pericol uriaş pentru toată Europa. Pericolul pe care îl semnala public Traian Băsescu, în urmă cu câteva săptămâni, era că se pot strecura extremişti printre refugiaţi. Ar trebui făcute nişte teste psihologice, să fie luaţi toţi în evidenţă, cu fişe personale, dosare de caz, iar extremiştii ar trebui luaţi în vizor. Va fi o constelaţie de enclave musulmane, împrăştiate în puncte cheie, prin toată Europa. În Germania, oamenilor li s-a atras atenţia să fie atenţi la refugiaţii bărbaţi, care umblă în grupuri şi se pare că sunt agresivi, în felul în care îşi cer drepturile de refugiaţi, de azilanţi... Sunt împărţiţi pe grupuri, în funcţie de etnie, de religie sau de clan, şi se luptă între ei cu cuţite sau cu arme, pe care şi le-au confecţionat singuri. Se bat pentru supremaţie sau pe considerente religioase. Poliţiştii germani au probleme grave cu ei.
MIRUNA C., studentă marketing,
20 de ani
Mie mi se pare că e un gen de teoria conspiraţiei. Nu e greu să pui cap la cap informaţiile, ca să vezi asta. De ce s-a aprobat la noi, în ţară, proiectul pentru ridicarea celei mai mari moschei din sud-estul Europei? Suntem o ţară ortodoxă, nu avem turci, nici arabi în număr aşa de mare, încât să necesite o moschee de asemenea amploare. E praf în ochi ideea de turism care se vehiculează pe marginea subiectului. Să fie oare o coincidenţă între conflictele acestea, care au generat "invazia" de musulmani în Europa, şi "prigonirea" creştinilor? În Marea Britanie, un partid a propus o lege prin care să se interzică mărturisirea credinţei creştine, în ideea că poate părea ofensator pentru alte religii. Şi nu e singurul. În Franţa, se demolează zeci de biserici catolice, vechi de sute de ani, de o frumuseţe rară, pe pretextul că sunt în stare proastă şi pun în pericol cetăţenii. Francezii le-au abandonat. Nu le înţeleg nepăsarea şi desconsiderarea. Doar e vorba de patrimoniul religios şi de istoria ţării lor! Eu sunt uluită şi revoltată şi nu ştiu către ce ne îndreptăm...
NICU, 21 de ani, student
marketing ASE
Eu nu vreau să comentez subiectul refugiaţilor, dar vreau să-mi mărturisesc dreapta credinţă. Părerea mea e că nu faci nimic în viaţă, fără Dumnezeu.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
