"Lampa lui Ilici" din Defileul Jiului

Ion Longin Popescu
Moda criminală a distrugerii râurilor de munte continuă în România.

Nu demult s-a anunțat că Parcul Național Defileul Jiului urmează să cadă sub sabia unei hi­dro­cen­trale, ale cărei planuri au fost dez­gropate din arhivele co­mu­niste. Revoltat, biologul clu­jean Călin Dejeu (cel care a ini­țiat și de­mersurile de sal­vare a Râului Alb din Geo­par­cul Dinozaurilor din Țara Ha­țegului) a reacționat printr-o scrisoare des­chi­să, adresată ministrului energiei, minis­tru­lui mediului și adminis­tratorului Hidroe­lec­trica: "Jiul urmează să fie deviat spre galeria de aducțiune, chiar la intrarea în par­cul național, și eliberat abia după zeci de kilometri, chiar la ieșirea din acest parc". Jiul este ultimul râu mare de munte care a scăpat de furia ceaușistă a cons­trucției de hidrocentrale. Iar Hidroelec­trica, aflată încă în insolvență, tocmai a anunțat că scoate la vânzare 40 de hidrocentrale, ca să facă rost de lichidități. Dar aceeași Hidroelec­trica, în mod absurd, pune la cale distrugerea De­fi­le­ului, construirea unei alte centrale, în care vrea să investească 77 de milioane de euro. Cine îi poate înțelege pe acești presti­di­gi­tatori penali ai banului public? Vor dispărea spe­cii de plante și animale, raftingul va ră­mâne o amintire, turiștii vor ocoli zona, pen­siunile de azi vor trage obloanele. De notat că e ames­te­cată și Romsilva, ca proprietar, pe principiul "lu­pul paznic la oi". Defileul în sine va dis­părea, deoarece Jiul va intra în munți și va ră­mâne la suprafață doar ca o glumă: un pârâiaș de servitute, de doi metri cubi pe secundă. Așadar, lipsa de respect față de natură, interese obscure, descon­si­de­rarea banului public și prostia cu ștaif s-au aliat ca să dezgroape proiecte de un pri­mitivism neîntâlnit nici în țările lumii a treia. Călin Dejeu se întreabă pe bună dreptate: "Și toată această crimă de me­diu și sabo­tare a turismului, pentru ce? Pentru câțiva MW/h, în condițiile în care avem sur­plus de energie electrică, nu avem cui să o mai exportăm (pentru că nu există cerere în plus la statele vecine) și avem un consum intern în continuă scădere?! De ce nu se cheltuie ba­nii pentru retehnologizarea hidro­cen­tra­lelor exis­tente, la care impactul de mediu s-a produs deja demult? S-ar crește producția fără noi dis­trugeri". Cum vom mai putea vorbi de Defileul Jiului, fără Jiu? Râul care curge în albia lui de milioane de ani, fiind însăși rațiu­nea declarării zonei ca Parc Național și sit al rețelei Natura 2000, va ajunge să ilumineze "lampa lui Ilici" din mintea celor care au pus la cale crima. După ce toate celelalte râuri mari de munte au că­zut pradă barajelor, distrugerea Jiului ar de­să­vârși mutilarea cadrului natural al Ro­mâ­niei, ar fi echivalentă cu o declarație de răz­boi civil. Sunt, de asemenea, câteva direc­tive europene care se încalcă (Habitate, Pei­saj, Apă, Convenția Ramsar și Convenția de la Berna), iar ministerul mediului, condus de o ecologistă activă, ar trebui să nu acorde avi­zul de mediu sub nici o poruncă politică. Un aspect scandalos este lipsa de reacție a Administrației Parcului Defileul Jiului, care ține de Romsilva, și care se mulțumește să dea publicității comunicate despre diverse chel­tuieli curente, fără să scoată un cuvânt despre dezastrul ce se pregătește în propria juris­dicție. Nu mai suntem pe vremea "Ma­relui Cârmaci", când nimeni nu dădea so­coteală pentru distrugerea patrimoniului natural al țării. Indiferent de nostalgiile care mai zac, fie și numai prin fișetele ministe­rului energiei.