Tonul a fost dat, cu ceva vreme în urmă, de fostul preşedinte Traian Băsescu şi preluat, la începutul acestui an, de premierul în exerciţiu, Victor Ponta. Că noul Cod Fiscal, abia legiferat, nu aduce nimic bun pentru o companie de presă onestă e deja altă discuţie. Important e că s-au şters nişte datorii fiscale acumulate (nu-i aşa că nu vă miră?) tocmai de televiziunile controlate de apropiaţii marilor căinători ai presei...
Abia instalat pe cea mai înaltă treaptă a nou-"reformatului" PSD, preşedintele Liviu Dragnea a ţinut să-şi arate, şi el, condescendenţa faţă de starea presei. "Cred că este nevoie ca noi să propunem şi să susţinem ca presa să-şi redobândească autonomia economică şi independenţa de opinie. Mă gândesc la reduceri de TVA, scutiri de impozite pentru angajarea jurnaliştilor tineri, clarificarea totală a drepturilor de autor, scutiri semnificative de taxe pentru investiţii noi în media", a spus noul lider PSD, la recentul congres al partidului. Şi tot de la tribuna congresului, Dragnea a deplâns impasul economic şi moral în care a ajuns mass-media.
Auzindu-i discursul, ai putea crede că Dragnea încearcă să câştige timp şi bunăvoinţă din partea presei. Asta, dacă ar mai exista presă (cu câteva excepţii notabile) în afara aceleia pe care a cumpărat-o şi o controlează, fie PSD-ul, fie adversarii săi! Căci, dincolo de ideile în sine, care merită discutate cu cea mai mare seriozitate, ipocrizia asta e: deplâng starea presei tocmai cei care au atentat sistematic, în ultimii 15 ani, la independenţa şi la profitabilitatea ei. Deplâng starea presei tocmai cei care au distrus Rodipetul, marea reţea naţională de distribuţie a presei, dând tunuri de milioane de euro în bugetele celor mai serioase trusturi de presă. Deplâng starea presei tocmai cei care au încurajat jecmănirea ei de către firme-fantomă de distribuţie, deplâng starea presei cei care au pus presiune economică pe ziare, forţând firme mari să renunţe la publicitatea din publicaţiile "ostile", deplâng starea presei, tocmai cei care şi-au cumpărat publicaţii şi televiziuni, ca să le subordoneze propriilor interese politice, deplâng starea presei tocmai cei care au pus taxe peste taxe, într-o industrie aflată în colaps şi unor oameni care abia trăiesc de pe o zi pe alta, din textele publicate, în puţinele publicaţii care încă mai supravieţuiesc.
Dacă, totuşi, nu e doar o gargară electorală, ci o promisiune serioasă, încurajarea industriei media ar fi, din partea clasei politice, mai mult decât spălarea propriilor păcate. Ar fi un semn de maturitate: e limpede pentru toată lumea că degradarea discursului public de la noi are de-a face şi cu starea în care presa românească a fost obligată să ajungă. O democraţie nu poate fi gândită în absenţa unui mijlocitor lucid, autonom şi critic, cum e presa. O societate liberă nu poate fi imaginată fără o presă liberă, iar o piaţă a ideilor şi a dezbaterilor serioase e de neconceput, fără o relaţie de respect şi distanţă între mediul jurnalistic şi cel politic, social sau economic.
PS: Şi încă ceva: ca să ne convingă că vor cu adevărat binele presei, mai marii României ar putea începe, simplu, prin a lua ghearele de pe ea. Asta chiar nu costă nimic!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
