Gargară electorală?

Ciprian Rus
Printre atâtea teme presante de pe agenda publică românească, una apare mai nou (recurent și surprinzător, deopotrivă) în discursurile celor mai importanți lideri politici: căinarea stării deplorabile a presei și elanul, brusc-pompieristic, al statului de a face ceva pentru a o aju­ta să redevină puternică și independentă.

Tonul a fost dat, cu ceva vreme în urmă, de fostul președinte Traian Băsescu și preluat, la începutul acestui an, de premierul în exercițiu, Victor Ponta. Că noul Cod Fiscal, abia legi­ferat, nu aduce nimic bun pentru o companie de presă onestă e deja altă discuție. Important e că s-au șters niște datorii fiscale acumulate (nu-i așa că nu vă miră?) tocmai de televiziunile controlate de apropiații marilor căinători ai presei...
Abia instalat pe cea mai înaltă treaptă a nou-"refor­matului" PSD, președintele Liviu Dragnea a ținut să-și arate, și el, condescendența față de starea presei. "Cred că este nevoie ca noi să propunem și să susținem ca presa să-și redobândească autonomia economică și in­de­pendența de opinie. Mă gândesc la reduceri de TVA, scu­tiri de impozite pentru angajarea jurnaliștilor tineri, cla­ri­ficarea totală a drepturilor de autor, scutiri semni­ficative de taxe pentru investiții noi în media", a spus noul lider PSD, la recentul congres al partidului. Și tot de la tribuna congresului, Dragnea a deplâns impasul economic și moral în care a ajuns mass-media.
Auzindu-i discursul, ai putea crede că Dragnea în­cearcă să câștige timp și bunăvoință din partea presei. Asta, dacă ar mai exista presă (cu câteva excepții notabile) în afara aceleia pe care a cumpărat-o și o controlează, fie PSD-ul, fie adversarii săi! Căci, dincolo de ideile în sine, care merită discutate cu cea mai mare seriozitate, ipo­cri­zia asta e: deplâng starea presei tocmai cei care au atentat sistematic, în ultimii 15 ani, la independența și la profita­bi­litatea ei. Deplâng starea presei tocmai cei care au dis­trus Rodipetul, marea rețea națională de distribuție a pre­sei, dând tunuri de milioane de euro în bugetele celor mai se­rioase trusturi de presă. Deplâng starea presei tocmai cei care au încurajat jecmănirea ei de către firme-fan­tomă de distribuție, deplâng starea presei cei care au pus pre­siune economică pe ziare, forțând firme mari să re­nunțe la publicitatea din publicațiile "ostile", deplâng sta­rea presei, tocmai cei care și-au cumpărat publicații și tele­viziuni, ca să le subordoneze propriilor interese politice, de­plâng starea presei tocmai cei care au pus taxe peste taxe, într-o industrie aflată în colaps și unor oameni care abia trăiesc de pe o zi pe alta, din textele publicate, în pu­ținele publi­cații care încă mai supraviețuiesc.
Dacă, totuși, nu e doar o gargară electorală, ci o pro­mi­siu­ne serioasă, încurajarea industriei media ar fi, din par­tea clasei politice, mai mult decât spălarea propriilor pă­cate. Ar fi un semn de maturitate: e limpede pentru toată lu­mea că degradarea discursului public de la noi are de-a face și cu starea în care presa românească a fost obligată să ajungă. O democrație nu poate fi gândită în absența unui mijlocitor lucid, autonom și critic, cum e presa. O societate liberă nu poate fi imaginată fără o presă liberă, iar o piață a ideilor și a dezbaterilor serioase e de ne­conceput, fără o relație de respect și distanță între mediul jurnalistic și cel politic, social sau economic.

PS: Și încă ceva: ca să ne convingă că vor cu adevărat binele presei, mai marii României ar putea începe, simplu, prin a lua ghearele de pe ea. Asta chiar nu costă nimic!