Tonul a fost dat, cu ceva vreme în urmă, de fostul președinte Traian Băsescu și preluat, la începutul acestui an, de premierul în exercițiu, Victor Ponta. Că noul Cod Fiscal, abia legiferat, nu aduce nimic bun pentru o companie de presă onestă e deja altă discuție. Important e că s-au șters niște datorii fiscale acumulate (nu-i așa că nu vă miră?) tocmai de televiziunile controlate de apropiații marilor căinători ai presei...
Abia instalat pe cea mai înaltă treaptă a nou-"reformatului" PSD, președintele Liviu Dragnea a ținut să-și arate, și el, condescendența față de starea presei. "Cred că este nevoie ca noi să propunem și să susținem ca presa să-și redobândească autonomia economică și independența de opinie. Mă gândesc la reduceri de TVA, scutiri de impozite pentru angajarea jurnaliștilor tineri, clarificarea totală a drepturilor de autor, scutiri semnificative de taxe pentru investiții noi în media", a spus noul lider PSD, la recentul congres al partidului. Și tot de la tribuna congresului, Dragnea a deplâns impasul economic și moral în care a ajuns mass-media.
Auzindu-i discursul, ai putea crede că Dragnea încearcă să câștige timp și bunăvoință din partea presei. Asta, dacă ar mai exista presă (cu câteva excepții notabile) în afara aceleia pe care a cumpărat-o și o controlează, fie PSD-ul, fie adversarii săi! Căci, dincolo de ideile în sine, care merită discutate cu cea mai mare seriozitate, ipocrizia asta e: deplâng starea presei tocmai cei care au atentat sistematic, în ultimii 15 ani, la independența și la profitabilitatea ei. Deplâng starea presei tocmai cei care au distrus Rodipetul, marea rețea națională de distribuție a presei, dând tunuri de milioane de euro în bugetele celor mai serioase trusturi de presă. Deplâng starea presei tocmai cei care au încurajat jecmănirea ei de către firme-fantomă de distribuție, deplâng starea presei cei care au pus presiune economică pe ziare, forțând firme mari să renunțe la publicitatea din publicațiile "ostile", deplâng starea presei, tocmai cei care și-au cumpărat publicații și televiziuni, ca să le subordoneze propriilor interese politice, deplâng starea presei tocmai cei care au pus taxe peste taxe, într-o industrie aflată în colaps și unor oameni care abia trăiesc de pe o zi pe alta, din textele publicate, în puținele publicații care încă mai supraviețuiesc.
Dacă, totuși, nu e doar o gargară electorală, ci o promisiune serioasă, încurajarea industriei media ar fi, din partea clasei politice, mai mult decât spălarea propriilor păcate. Ar fi un semn de maturitate: e limpede pentru toată lumea că degradarea discursului public de la noi are de-a face și cu starea în care presa românească a fost obligată să ajungă. O democrație nu poate fi gândită în absența unui mijlocitor lucid, autonom și critic, cum e presa. O societate liberă nu poate fi imaginată fără o presă liberă, iar o piață a ideilor și a dezbaterilor serioase e de neconceput, fără o relație de respect și distanță între mediul jurnalistic și cel politic, social sau economic.
PS: Și încă ceva: ca să ne convingă că vor cu adevărat binele presei, mai marii României ar putea începe, simplu, prin a lua ghearele de pe ea. Asta chiar nu costă nimic!